{"id":486,"date":"2009-12-10T12:12:47","date_gmt":"2009-12-10T10:12:47","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=486"},"modified":"2009-12-10T12:13:50","modified_gmt":"2009-12-10T10:13:50","slug":"masculinitate-paternitate-pasivitate","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/masculinitate-paternitate-pasivitate\/","title":{"rendered":"Masculinitate, paternitate, pasivitate"},"content":{"rendered":"

Dan Coman, Dictionarul Mara, Editura Cartier, Chisinau, 2009<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

Dintre sutele de clisee care \u00eembraca venirea pe lume a unui copil, cel mai putin frecventat e cel al scurtcircuitului pe care nou-nascutul \u00eel produce pentru si \u00eentre parintii lui. Daca mama este puternic conectata la biologia trupului celui mic, tatal se pare ca se transforma \u00eencetul cu \u00eencetul \u00een victima colaterala, \u00eentr-un receptacul \u00eempietrit de uimire, \u00een care sunt \u00eendesate, r\u00e2nd pe r\u00e2nd, responsabilitati si sentimente nemaicunoscute, spaime hiperbolice si revelatii cotidiene; peste toate, dragoste. Daca – fara a epata si fara a deborda de originalitate, dar cu toate si de necontestat atribute ale autoritatii – perspectiva materna a patruns \u00een literatura mai noua prin \u201eCerul din burta\u201c al Ioanei Nicolaie, contorsiunile marelui exclus patren din \u201ebinomul copulator\u201c nu-si aveau un corespondent livresc. \u201eDictionarul Mara\u201c al lui Dan Coman (Editura Cartier, Chisinau, 2009) vine sa suplineasca golul de translatie si ofera un ingenuu manual-ghid de paternitate.<\/strong><\/em>
\nDincolo de – trebuie sa recunoastem – banalitatea evenimentului la care face referire Dan Coman, miza reala a volumului rezida din capacitatea t\u00e2narului poet de a-si regiza, potent\u00e2ndu-le, propriile afecte. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, cititorul neavizat patrunde cu sovaiala \u00een trama voluntar aspra a textelor lui Coman, \u00eensotit doar de siluetele eterate ale tlindei si marei, proiectii feminine carora, initial, le intuieste doar potentialul destructiv. Raporturile dintre cele trei entitati nu sunt dezvaluite dec\u00e2t treptat, \u00een functie de stringentele de moment ale constructului liric. Poemul care deschide \u201eDictionarul Mara\u201c (titlu percutant \u00een masura \u00een care prefigureaza \u201earticolele\u201c unei cronologii interne) accentueaza ideea unei nelinisti de pradator \u00eencoltit: \u201euite-o pe mara si uite cum\/ la nici un metru distanta de ea\/ \u00eemi pierd imediat rabdarea\/ iar atunci miscarile mele\/ pe deasupra acestor h\u00e2rtii\/ seamana cu o gura deschisa de oaie\/\/ (…) ea e mara\/ si la nici o jumatate de metru distanta\/ \u00eemi pierd imediat entuziasmul\/ iar atunci\/ vorbele mele despre toate acestea\/ seamana izbitor\/ cu mirosul gurii de oaie\u201c (\u201etlinda\u201c). \u00cen raport cu \u201egrupul de control\u201c feminin, devenit autocrat, masculinitatea se resemantizeaza ca principiu pasiv, handicapat de latente cu o mie de chipuri. Cele patru sectiuni ale volumului, \u201enoptile mici\u201c, \u201emeniul zilei\u201c, \u201edragostea \u00een vremea lauziei\u201c, \u201eluptatoarea de summo\u201c, puncteaza fiecare etape ale reconfigurarii unei identitati masculine care alterneaza \u00eenca, inertial, \u00eentre pusee volitive si staze retractile, expectative. Adecvarea totala la noile circumstante nu este deplina nici la finele stagiului \u201e0-2 ani\u201c, atunci c\u00e2nd, \u00een \u201eepilog\u201c, domina aceeasi stupoare inomabila: \u201ee acum \u00eenceputul. locuim la bistritz, deasupra marii,\/ la doi ani lumina de ceva foarte, foarte fragil.\/ am crescut mari
\nsi-acum ca suntem oameni mari\/ \u00eengrijim si iubim o fetita.\/\/ (…) acesta e \u00eenceputul si pentru \u00eenceput\/ sa lasam c\u00e2teva clipe capul \u00een jos.\u201c (\u201e\u00eenceputul\u201c). Prostratia este atitudinea bazala, infantilizarea este progresiva, limbajul se conoteaza si se rectifica negativ, iar semnele sunt inversate: nu copilul este cel ademenit \u00een lumea adulta, ci, dimpotriva, maturii sunt cei care regreseaza (fericit).
\nCiclul \u201eNoptilor mici\u201c transcrie nesemnificativele conditionari gestuale ori amputarile de anvergura ale t\u00e2narului tata: \u201ede aproape un an corpul mei n-a mai zacut\/ \u00een cafea\/ ci cresc\u00e2nd cu peste trei centimetri s-a iutit si\/ a \u00eenceput sa se foiasca ne\u00eencetat \u00een jurul acestei fetite.\/\/ (…) nici o miscare \u00een capul meu caci\/ de-acum capul meu sta la \u00eendem\u00e2na acestei fetite durdulii…\u201c (\u201egondont-gondont\u201c). Fizionomia zilelor si mai ales a noptilor \u201emarelui sobolan\u201c poarta acum \u00eensemnele paternitatii: \u201ecapul meu\/ imita perfect sunetele unui cocos si sunetele unei pisici\/ si tristetea unei vaci enorme.\u201c Noul idiolect ram\u00e2ne inaccesibil; cu toate acestea, fiinta i se acorda brutal si ardent, \u00eenvata automatismul, instinctul, toate reflexele neconditionate ale protectiei. C\u00e2nd \u201esomnul e o mare, o foarte mare magarie\u201c (\u201enoptile mici\u201c), cei doi parinti se preschimba \u00een marionetele stinghere ale unei supreme vointe nearticulate. Alterarea este continua si sub tavalugul ei patrunde ne\u00eensemnata \u201edragostea noastra\u201c, care \u201esta ca o vaca-ntre noi\/ si ne umple de par\u201c (\u201enoile dimineti\u201c). \u201eNoptile mici\u201c se coaguleaza \u00een jurul unor defuncte \u00eencastrari expresioniste (\u201eacestea sunt diminetile noi\/\/ la un metru deasupra lor\/ trupurile noastre mari plutesc deja cu burtile-n sus\u201c) si imbrica o retorica relaxata, constatativa, tranzitiva (\u201emerg \u00eenspre bucatarie. suntem singuri acasa,\/ e amiaza, trebuie sa pun supa la \u00eencalzit.\/ dinspre camera marei se aude aerul\/ iesind dintr-o jucarie\u201c – \u201esupa de pui\u201c), care are functia de a hipersolicita mecanismele strong ale imaginii: \u201ela trei saptam\u00e2ni mirosul de tata este exact\/ ca aroma de jakobs pentru gaini\u201c (\u201eviata la trei saptam\u00e2ni\u201c). Vorbeam despre marea reusita a volumului lui Dan Coman: cu certitudine, ea vine din abilitatea de a extrage maximum de valente dintr-un minimum de scenografie. Nasterea unui copil devine pentru poet pretextul de a-si reaseza litotic identitatea sub lupe expresioniste. Fiindca \u201edintre toate numai frica e alba si moale\u201c, ea estompeaza cur\u00e2nd fascinatia noii biologii. \u201eNurofenul\u201c, \u201ebaia\u201c, \u201ealaptarea\u201c, \u201emusafirii\u201c sunt uzitate ca strategii punctual-deconspirative ale unei intruziuni mutagene. Evident, \u201eDictionarul Mara\u201c poate fi receptat \u00een etape succesive, avans\u00e2nd dinspre soft-ul candid al fericirii \/ binecuv\u00e2ntarii de a fi tata \u00eenspre hard-ul pierderii definitive si deloc iluzorii a propriei identitati, fiindca, aparent, finul acord interior se bruiaza acut la cea mai mica unda seismica venita dinspre copil. E aici un transfer caruia pare ca nimeni nu i-a intuit virulenta: \u201emintea mi s-a \u00eengustat\/ si-acum nu mai \u00eencape aici\/ nici un om viu. mintea\/\/ mea seamana acum cu ochii unui micut japonez\/ care nu se mai opreste din r\u00e2s.\u201c (\u201efrigul\u201c).
\nPatetic este si ciclul \u201edragostei \u00een vremea lauziei\u201c, care propune un model amar al iubirii sincopate si conditionate exterior. Iubitii se fac peste noapte \u201eparinti ai marei\u201c si, consecutiv, convulsia erotica retrogradeaza la o mecanica autosuficienta: \u201ene desprindem de mara\/ si doar pentru a ne scoate repede-repede\/ dragostea din corp\/ cum ai scuipa ascuns si fara zgomot\/ \u00eentr-o batista de p\u00e2nza\u201c (\u201epoem de dragoste\u201c) sau \u201edegetele mi se strecoara sub pantalonii de pijama\/ pasarea \u00eencepe brusc sa se zbata si sa tiuie\/ prinsa sub capul meu si\/\/ mara izbucneste \u00een pl\u00e2ns\u201c (\u201eplapuma\u201c). Mult mai multa serenitate respira sectiunea care \u00eencheie volumul, \u201eluptatoarea de summo\u201c. Noua identitate \u00eencepe sa rupa invizibilul cordon ombilical si \u00eenceteaza sa-si mai extraga toti nutrientii din fiintele adulte vlaguite: textul se decontracta, viziunea este mai putin solicitanta, \u00eensa si sensul global se rarefiaza, accentele caz\u00e2nd din nou pe transcriptia directa si exacta, de \u201edictionar\u201c a povestii neonatale: \u201esuntem asa de cinci luni, acum\/ soarele nu mai zdrangane iar colicii au apus\/\/ acum cel mai mare efort e al m\u00e2inilor\/ care par facute doar pentru a scutura soricei\/ si canguri si elefantii de plus\/\/ acum degeaba \u00eemprejmuim patutul cu\/ tricouri \u00eembibate \u00een lapte de mama\u201c (\u201esa \u00eencerci sa dormi cinci ore legat e de ne\u00eenchipuit\u201c).
\n\u00cen ansamblu, volumul lui Dan Coman exceleaza, fireste, acolo unde i-a sezut poetului bine si p\u00e2na acum: \u00een zonele turgescente ale grotescului si ale inciziei expresioniste. Desigur, \u00eentre fragmentele tranzitive si inflamarile violente, \u00eentre viziunile puternice si dezinvoltura infantila, Dan Coman se demarca net ca atent chimist al calcului biografic, desi ar fi putut lesne (si, uneori, dansul e pe muchie de cutit) sa cada\u00a0 \u00een desuetudine constatativa.<\/p>\n


\n<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dan Coman, Dictionarul Mara, Editura Cartier, Chisinau, 2009 Dintre sutele de clisee care \u00eembraca venirea pe lume a unui copil, cel mai putin frecventat e cel al scurtcircuitului pe care nou-nascutul \u00eel produce pentru si \u00eentre parintii lui. Daca mama este puternic conectata la biologia trupului celui mic, tatal se pare ca se transforma \u00eencetul… Cite\u0219te mai mult »Masculinitate, paternitate, pasivitate<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[267,268],"class_list":["post-486","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-dan-coman","tag-dictionarul-mara"],"views":2086,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/486","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=486"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/486\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=486"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=486"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=486"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}