{"id":4846,"date":"2010-10-14T11:57:24","date_gmt":"2010-10-14T09:57:24","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=4846"},"modified":"2010-10-14T11:58:50","modified_gmt":"2010-10-14T09:58:50","slug":"%e2%80%9etoate-panzele-sus%e2%80%9c-%e2%80%9ein-sfarsit-o-carte-fara-politica-%e2%80%9ci","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9etoate-panzele-sus%e2%80%9c-%e2%80%9ein-sfarsit-o-carte-fara-politica-%e2%80%9ci\/","title":{"rendered":"\u201eToate p\u00e2nzele sus!\u201c: \u201e\u00een sf\u00e2rsit o carte fara politica…\u201c(I)"},"content":{"rendered":"

<\/strong><\/em><\/p>\n

Odata cu reorganizarea activitatilor editoriale din Rom\u00e2nia post-totalitara \u2013 pe noi principii administrative si ideologice \u2013 s-au remarcat si ingenioase \u00eentreprinderi de editare a literaturii rom\u00e2ne din toate epocile istorice, \u00een editii complete, \u00eensotite de aparat critic si date biobibliografice necesare, conform standardelor academice consacrate. Dupa Al Doilea Razboi Mondial, \u00een Rom\u00e2nia a urmat un regim care a impus cenzura \u2013 dusa la absurd \u2013 \u00eemprejurare \u00een care spiritul critic liberal a biruit cu greu \u00een a realiza editii complete ale scriitorilor rom\u00e2ni \u2013 clasici si moderni. Este adevarat ca acad. Perpessicius a continuat tiparirea editiei critice a \u201eOpere\u201c-lor eminesciene, la ESPLA si la alte edituri, apoi editura Minerva a prezentat operele scriitorilor rom\u00e2ni \u00een colectii si editii stiintifice ce nu pot fi ignorate de specialistul onest, \u00eensa activitatea editurilor rom\u00e2nesti s-a pulverizat, \u00een prezent, \u00een urma unor decizii grabite ssau interesate?t luate de unii ministri devotati privatizarilor…<\/strong><\/em><\/p>\n

Dupa ’89 au aparut numeroase \u00eentreprinderi editoriale particulare, piata cartii s-a diversificat, s-a \u00eembogatit \u2013 mai ales cu mii de traduceri, unele fara nici o valoare artistica ori de cunoastere -, iar cititorul rom\u00e2n a digerat cu greu subiecte si stiluri literare neidentificabile \u00een propriul destin… Fenomenul real \u2013 nedesmintit de sondajele culturale \u2013 consta \u00een reducerea masiva a tirajelor de carte, consecinta a mai multor factori economici si de viata intelectuala profund debusolata a noilor generatii de cititori.
\nAm fi nedrepti \u2013 fata de realitatile culturale autohtone contemporane \u2013 daca n-am \u00eenregistra unele evenimente \u2013 sa le spunem editoriale de importanta istorica \u2013 petrecute \u00een cultura rom\u00e2na \u00een ultimii 10 ani. Pe l\u00e2nga accesul rapid al cititorului rom\u00e2n la valorile literaturilor de pe toate meridianele se remarca initiative culturale concretizate prin realizari inedite \u2013 prin valoarea lor intrinseca, de importanta nationala, imposibil de ignorat \u2013 ale caror temelii s-au pus \u00een jurul anului 2000, de fosta conducere a Academiei Rom\u00e2ne \u2013 acad. Eugen Simion. Domnia sa a pus bazele \u201eFundatiei Nationale pentru stiinta si Arta\u201c, a alcatuit un colectiv de redactori cu vechi state de functiuni \u00een fosta editura Minerva, profesionisti consascrati, recunoscuti prin responsabila si migaloasa munca de editare a textelor literare si alcatuirea editiilor critice din colectia \u201eOpere fundamentale\u201c, dupa modelul celebrei colectii \u201ePl\u00e9iade\u201c, pe care \u00eencercasera s-o aclimatizeze\/naturalizeze la Bucuresti, la ESPLA, Petru Dumitriu si Alexandru Balaci, cu \u201ePoezii\u201c de Mihai Eminescu (editia Perpessicius, 1958, h\u00e2rtie \u201ebiblie\u201c), apoi cu editiile Sadoveanu, Arghezi, Creanga, Cosbuc, Alecsandri. Eugen Simion si colectivul redactional au reluat modelul francez \u2013 ce fusese parasit de prin ’65 \u2013 realiz\u00e2nd editii critice complete dedicate tuturor scriitorilor importanti din literatura rom\u00e2na. Acest demers stiintific de valoare nationala \u2013 la care participa specialisti cu experienta si un contingent stralucit de tineri pasionati pentru studiul istoriei literare si cercetarilor filologice \u2013 a depasit, p\u00e2na de cur\u00e2nd, impedimentele financiare, dar urmarile crizei se pare ca devin insurmontabile, \u00een conditiile absentei subventiilor de stat si a unei crase indiferente a oficialilor…
\nOperele marilor scriitori rom\u00e2ni sunt tiparite si de alte institutii editoriale particulare, cu deosebirea \u2013 esentiala \u2013 ca tiparitura este marfa ce urmeaza sa aduca profit, \u00een timp ce Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta are \u00een vedere, \u00een primul r\u00e2nd, aspectul stiintific, editia fiind conceputa ca document artistic \u00eensotit de informatii exhaustive, utile istoricului si criticului literar din toate timpurile.
\nCu vreo doi ani \u00een urma, \u00een mediul privat a intervenit un eveniment insolit \u00een politica de editare a literaturii rom\u00e2ne si a capodoperelor traduse din literatura universala. Redactia prestigiosului cotidian \u201eJurnalul national\u201c (director Marius Tuca) si colectivul de redactori \u2013 maturi si tineri dornici de afirmare prin cuv\u00e2ntul scris \u2013 au lansat un ciclu de editii ale unor opere literare \u00een colectia \u2013 cunoscuta la noi de peste un secol \u2013 \u201eBiblioteca pentru toti\u201c. Cei de la \u201eJurnalul national\u201c au chibzuit fericit asupra \u00eentreprinderii lor, au reactualizat traditia, astfel ca fiecare editie este alcatuita sub \u00eengrijirea unor istorici si critici literari cunoscuti, textele de baza sunt preluate din editiile princeps sau editia critica fundamentala, cu prefata semnata de specialisti cu autoritate, iar cartea cuprinde tabel cronologic si referinte critice. Unele abateri de la cutumele academice au fost depasite \u2013 \u00een timp \u2013 \u00eenc\u00e2t aceste editii \u2013 sa le spunem populare \u2013 sunt privite cu interes de iubitorii de literatura, de cercurile literare universitare \u2013 parte din ele sunt si instrumente de studiu \u00een licee si facultati. Renasterea colectiei \u201eBiblioteca pentru toti\u201c initiata de redactia \u201eJurnalului national\u201c este un gest cultural de respect si pretuire a traditiei editoriale din Rom\u00e2nia. Colectia are o istorie centenara, iar epoca \u00een care ea a fost cea mai cautata si citita \u2013 din toate timpurile \u2013 a fost inaugurata \u00een anii 1959-1960, din initiativa carturarilor \u2013 atunci redactori la ESPLA, apoi la Editura pentru Literatura \u2013 Mihai Sora si Tiberiu Avramescu. Cadenta programata \u2013 \u00een acei ani \u2013 a fost de un titlu pe saptam\u00e2na: Mihai Eminescu, \u201ePoezii\u201c. Cuv\u00e2nt \u00eenainte \u2013 Tudor Arghezi, Prefata \u2013 Zoe Dumitrescu-Busulenga, ESPLA, 1960, \u201eBiblioteca pentru toti\u201c1, tiraj peste 60 000 exemplare, 5 lei\/ ex. Numarul 3 al colectiei: F. M. Dostoievski, \u201eAmintiri din Casa mortilor\u201c. Prefata \u2013 S. Damian, tiraj 50.150 exemplare; N. Iorga, \u201eOameni cari au fost\u201c (I, II), Editie \u00eengrijita si note \u2013 Ion Roman, Editura pentru Literatura, 1967, B.p.t. nr. 369, tiraj 80 160 exemplare etc. Continuata de redactia Editurii Minerva, \u201eBiblioteca pentru toti\u201c- M. Sora, T. Avramescu \u2013 a atins, p\u00e2na \u00een 1983, 1 148 de numere. Investigatiile noastre arata ca \u201eBiblioteca pentru toti\u201c \u2013 \u00een perioada 1959-1989 \u2013 a fost colectia de literatura rom\u00e2na si universala cu cea mai mare rasp\u00e2ndire \u00een spatiul limbii rom\u00e2ne. Este regretabil ca editurile contemporane n-au preluat si colectia initiata \u00een 1955, la ESPLA -\u201cClasicii Literaturii Universale\u201c- colectie ce a consacrat \u00een cultura rom\u00e2na marea responsabilitate a demersului traducatorului… \u00cen interventiile \u2013 afirmate verbal sau scris \u2013 privind cultura la rom\u00e2ni ar fi folositor \u2013 pentru decidentii oficiali, pentru cercetatori si publicisti \u2013 sa se analizeze, \u00een consens cu metodologia si tehnica moderna, problemele sociologiei literare si artistice, sa se initieze o strategie nationala viz\u00e2nd editarea literaturii rom\u00e2ne si a traducerilor din cea universala patronata de institutii academice si subventionata de guvern. \u00cen cultura rom\u00e2na au existat, \u00een trecut, asemenea initiative de valoare academica, unele cu \u00eenfaptuiri remarcabile, astfel ca traditia ar obliga autoritatile contemporane, \u00een primul r\u00e2nd ministerul de resort, sa \u00eempartaseasca experientele pozitive, sa le continue si sa le amplifice.
\nCunoastem \u00eemprejurarile \u00een care au vazut lumina tiparului c\u00e2teva dintre titlurile reeditate \u00een \u201eBiblioteca pentru toti\u201c de \u201eJurnalul national\u201c: prozele \u201eToate p\u00e2nzele sus!\u201c, \u201eMorometii\u201c (I), \u201eCiresarii\u201c, opere literare publicate \u00eentre 1953 si 1961.2
\n\u00cen \u201eCaiete critice\u201c (nr. 3\/2004), \u00een articolul \u201eMarin Preda si contemporanii sai\u201c am evocat \u00eemprejurarile \u00een care autorul a publicat fragmente din \u201eMorometii\u201c \u00een revistele literare bucurestene, unele discutii \u00een jurul noului roman, aparitia operei \u2013 \u00een noiembrie 1955 \u2013 si opiniile criticii literare si ale autoritatilor.3
\nPrezentarea activitatii publice si literare a lui Radu Tudoran, precum si datele concrete ce au favorizat aparitia romanului \u201eToate p\u00e2nzele sus!\u201c constituie o obligatie intelectuala pe care ne-o asumam relat\u00e2nd \u00eent\u00e2mplari traite \u00een anii ’50…
\nL-am cunoscut pe Geo Bogza \u2013 fratele mai mare al lui Radu Tudoran \u2013 \u00een decembrie 1951, cu prilejul unei sedinte \u2013 la Sectia de Propaganda si Agitatie (sef L. Rautu) \u2013 cu un grup de scriitori, \u00eentre care Zaharia Stancu, Geo Bogza, Mihai Beniuc, Petru Dumitriu, Ion Vitner, M. Novicov, Traian Selmaru si altii. sAm participat \u00een calitate de sef provizoriu al sectorului de literatura si arta din Sectia respectiva.t Geo Bogza era membru corespondent al Academiei (din octombrie 1948), membru \u00een biroul Comitetului Uniunii Scriitorilor, \u00een Comitetul National al Partizanilor Pacii, deputat \u00een MAN (Marea Adunare Nationala) etc., respectat si ascultat de liderii PMR \u2013 \u00eendeosebi de Gheorghiu-Dej si I. Chisinevschi \u2013 pentru consecventa convingerilor sale antifasciste, devotiunea politica fata de PCR \u00een timpul ilegalitatii si trainice relatii \u00eenchegate, \u00een deceniile interbelice, cu intelectualitatea antifascista din Franta, Spania, Austria, Italia si Germania. \u00cen timpul razboiului a ramas consecvent convingerilor sale, a mentinut legatura cu reprezentantii partidelor antifasciste, inclusiv cu membrii PCR din lagare si \u00eenchisori, atitudine elogiata adesea de Gheorghiu-Dej, c\u00e2nd vorbea despre intelectualitatea antihitlerista si anti-antonesciana din tara \u2013 spunea \u201ede acasa\u201c. Geo Bogza era considerat si un scriitor de prestigiu national datorita operelor \u201etara de piatra, de foc si pam\u00e2nt\u201c (1939), \u201eCartea Oltului\u201c (1945), \u201eSf\u00e2rsitul lui Iacob Onisia\u201c (1949) s.a. Cu toate ca nu era membru de partid, cuv\u00e2ntul lui \u2013 la Uniunea Scriitorilor, la consfatuirile de la CC si minister \u2013 era ascultat de liderii politici, de colegii din Uniune. O \u00eent\u00e2mplare din vara lui 1952 este edificatoare: la sedinta de condamnare a \u201eintimismului\u201c \u00een poezia Mariei Banus, a lui M. Beniuc si a altor poeti, Traian selmaru \u2013 secretar al Uniunii Scriitorilor \u2013 a rostit, dupa Dan Desliu, o sinistra filipica contra intimismului… sedinta se prelungise t\u00e2rziu \u00een noapte si cineva a apelat la \u201eajutorul\u201c lui Bogza, care sosise pe la ora 22 \u00een localul de pe Ana Ipatescu. Acesta a cerut cuv\u00e2ntul si a demontat metodic, \u00een maniera pamfletului, \u201etezele\u201c anti-intimiste ale lui Desliu si Selmaru, argumentatia \u2013 eleganta, dar cu accente acide \u2013 pornind de la Sappho, Ovidiu si ceilalti geniali lirici ai literaturii universale si rom\u00e2nesti. Asistenta a fost impresionata si pentru ca erau cunoscute vechile relatii cordiale dintre Bogza si Tr. Selmaru. G. Bogza \u2013 artist sensibil \u2013 a refuzat oportunismul ideologic si mai ales excesele st\u00e2ngiste, proletcultiste, anti-artistice.
\nOdata cu \u00eenfiintarea Sectiei de Literatura si Arta a CC (ianuarie 1953), Geo Bogza a devenit \u201eun sfatuitor\u201c \u00een chestiuni literare si artistice, iar maestrul era prezent la toate sedintele organizate de seful sectiei, Constanta Craciun. \u00cen septembrie 1953 \u2013 dupa analiza contextului legat de vizita unei delegatii culturale \u00een China \u2013 s-a luat hotar\u00e2rea ca aceasta sa fie condusa de acad. G. Calinescu si nu de Geo Bogza, asa cum propusese presedintele Academiei, fapt ce l-a m\u00e2hnit profund pe scriitor.4 s\u00cempacarea s-a produs \u00een momentul \u00een care G. Bogza a aflat ca va calatori \u00een URSS !t
\nPe parcursul anului 1953, Geo Bogza n-a vorbit niciodata \u2013 la Sectia de Literatura si Arta a CC, pe care o frecventa \u2013 despre situatia fratelui sau, Radu Tudoran, membru al Uniunii Scriitorilor, care avea dreptul \u2013 pe atunci \u2013 sa colaboreze doar ca traducator, angajat la Editura \u201eCartea Rusa\u201c. Este adevarat ca, \u00een aprilie 1953, C. Craciun \u2013 sefa sectiei \u2013 m-a informat despre hotar\u00e2rea ministrului de Externe, Simion Bughici, de a-l sprijini pe prozatorul Radu Tudoran care dorea ca o editura din Stuttgart (RFG) sa-i tipareasca un roman tradus de o cunostinta din Germania. \u00cen 1954 am aflat ca a aparut, la Stuttgart, \u201eSchicksal aus deiner Hand\u201c de Radu Tudoran, la editura Hans E. G\u00fcnther (1953), roman tradus \u00een germana de G. Spaltmann. Ministerul de Externe \u2013 \u00een urma solicitarii lui Radu Tudoran si cu sprijinul Legatiei Rom\u00e2niei de la Viena \u2013 obtinuse agrementul autoritatilor de la Bonn, cu toate ca Rom\u00e2nia nu avea, pe atunci, relatii diplomatice cu Germania Federala.
\n\u00cen octombrie 1953 se \u00eenfiinteaza Ministerul Culturii, iar Sectia de Literatura si Arta devine sector \u00een Sectia de Propaganda si Agitatie. C. Craciun si P. Tugui preiau functiile de ministru si respectiv loctiitor de ministru, la noul minister. Am preluat conducerea Departamentului Artelor, \u00cenvatam\u00e2ntului Artistic si Monumentelor de Arta av\u00e2nd obligatia, prin lege, sa gestionez zeci de institutii de cultura cu mii de salariati, localuri etc. etc. \u00cen decembrie 1953, bunaoara, constructorii si arhitectii \u2013 condusi de prof. arh. Octav Doicescu \u2013 terminasera noul local al Operei Rom\u00e2ne \u2013 de pe Splai, la Izvor \u2013 unde urma sa se instaleze colectivul artistic, personalul tehnic… Am chibzuit, \u00eempreuna cu colaboratorii din departament, asupra conducerii artistice a Operei. Am propus ca maestrul Constantin Silvestri \u2013 directorul general al Filarmonicii bucurestene \u2013 sa fie numit director general artistic al Operei Rom\u00e2ne, iar la Filarmonica sa fie (re)instalat director general maestrul George Georgescu, destituit \u00een 1945 \u2013 \u00een baza legii epuratiei \u2013 cu interdictia de a dirija sau a detine un post \u00eentr-o institutie… Cei doi reputati artisti au acceptat propunerea care a fost aprobata de ministrul Culturii, de Consiliul de Ministri si de Prezidiul MAN \u2013 Gh. Gheorghiu-Dej si P. Groza. \u00cen ziua de 17 decembrie 1957, la Ateneu, G. Georgescu a fost (re)instalat ca director general al Filarmonicii de Stat, \u00een prezenta tuturor salariatilor institutiei si a reprezentantului Ministerului Culturii.5 \u00cen acest fel se abrogau vechile si drasticele sanctiuni politice si civice la care fusese supus, de legile epuratiei din 1944-’45, muzicianul. Evenimentul a avut ecou \u00een epoca, cu desoebire \u00een mediile intelectuale, deoarece existau \u00eenca scriitori, compozitori, artisti dramatici si lirici care suportau stigmatul aplicarii legilor epuratiei, interdictia de exercitare a profesiei fiind reconfirmata si de regimul instalat \u00een 1948\/49.
\nGeo Bogza era printre scriitorii care participasera la procesele din anii postbelici si cunostea urmarile aplicarii legilor epuratiei si situatia concreta a unora dintre scriitorii si artistii epurati. Numirea lui George Georgescu \u00eentr-un post at\u00e2t de important \u00een viata artistica a tarii l-a determinat sa intervina la autoritati \u00een favoarea fratelui sau \u2013 Radu Tudoran. A sosit la Ministerul Culturii, pe Lemnea, \u00een cladirea unde astazi este Hotelul \u201eMinerva\u201c, \u00eentr-o zi geroasa, \u2013 8 ianuarie 1954. \u00cenca nu se abatuse peste Bucuresti viscolul \u2013 ramas \u00een amintirea mai v\u00e2rstnicilor \u2013 care a blocat pur si simplu orasul. Scriitorul venise sa discute cu subsemnatul despre conditiile concrete \u00een care s-a luat hotar\u00e2rea privind \u201ereabilitarea\u201c muzicianului George Georgescu, a carui biografie politica \u00eei era bine cunoscuta. L-a interesat, \u00een mod special, atitudinea presedintelui Consiliului de Ministri \u2013 Gheorghiu-Dej \u2013 si daca a formulat obiectii. I-am relatat ca ministrul a declarat, \u00een Colegiul ministerial, ca seful guvernului a avut \u201ecuvinte de lauda\u201c despre initiativa \u201etovarasilor de la Cultura\u201c. Autorul \u201ePoemului invectiva\u201c a cerut si informatii privind tiparirea \u201eprecipitata\u201c \u2013 spunea \u2013 a romanului \u201eBietul Ioanide\u201c. S-a interesat daca am cerut, \u00een prealabil, aprobari de la partid. I-am spus ca nu erau necesare aprobari speciale, din moment ce directorul Espla \u2013 A. Toma \u2013 anuntase tiparirea romanului \u00eenca \u00een ianuarie 1953, iar sectia CC primise planul editorial \u2013 pe 1953 \u2013 \u00een care figura \u201eBietul Ioanide\u201c. Noi am cerut sa fie respectat planul, sa se realizeze ce era prevazut si fusese aprobat \u00een ianuarie ’53. Bogza a apreciat \u201estilul de munca\u201c al celor de la fosta sectie a CC. Dialogul s-a prelungit, maestrul s-a interesat si despre \u201estadiul\u201c relatiilor celor \u201ede la partid\u201c cu Tudor Arghezi, dificultatile \u00eent\u00e2mpinate… Fara ocolisuri i-am relatat despre \u201e\u00eent\u00e2lnirile\u201c mele cu Maestul de la Martisor si am aratat, onest, ca exista \u00eenca la CC, la \u201eSc\u00e2nteia\u201c si \u00een Uniunea Scriitorilor \u201etovarasi\u201c care se opun \u201ecu \u00eencapat\u00e2nare\u201c recunoasterii valorii nationale a operei lui Arghezi… Solidar, G. Bogza m-a \u00eencurajat \u00een \u201elupta pentru Arghezi si opera lui\u201c. Dialogul a continuat cu critica facuta de academician \u201econducatorilor propagandei si presei de partid\u201c care nu \u00eenteleg valoarea poeziei rom\u00e2nesti si recurg la \u201ecenzurarea\u201c operelor unor mari scriitori rom\u00e2ni \u2013 i-a numit pe Chisinevschi, Rautu, Sorin Toma si \u201eamicii lor \u00een politica\u201c. A condamnat sever, cu ton ridicat, \u201emasurile administrativ-politice\u201c luate \u00eempotriva unor scriitori si artisti. A spus ca operele lui Arghezi, Blaga si Barbu nu sunt \u201edecadente\u201c, cum a sustinut \u201eanii trecuti, la Academie, tov. Rautu!\u201c Trecuse mai bine de un ceas \u2013 \u00een care Geo Bogza a judecat realitati din contorsionata actualitate culturala rom\u00e2neasca \u2013 fara sa aflu motivul concret al vizitei sale. La un moment dat s-a ridicat si plimb\u00e2ndu-se \u2013 \u00een biroul deloc aratos \u2013 a \u00eenceput sa vorbeasca despre scriitorul Radu Tudoran, \u00eentreb\u00e2ndu-ma daca stiu ca este fratele lui, pe \u201enumeslet adevarat\u201c Nicolae Bogza. Am raspuns, surprins, ca nu stiam ca este \u201efratele drept…\u201c Mi-a istorisit despre familia sa \u2013 pe scurt \u2013 si a precizat ca Nicolae este fratele mai mic, a urmat scoli militare si a ajuns ofiter activ. \u00cenca \u00een Liceul militar a vadit preocupari literare. Mi-a propus sa-l \u00eentreb pe Zaharia Stancu despre \u201eintrarea\u201c lui Nicolae \u00een cercurile literare din Bucuresti. Spre sf\u00e2rsitul anului 1938 ofiterul Nicolae Bogza a \u201eobtinut aprobarea\u201c sa treaca \u00een rezerva, ca sa se ocupe de scris. Maestrul mi-a propus sa intervin la Ministerul Fortelor Armate pentru a primi informatii exacte despre \u201erelatiile fratelui sau\u201c \u00een armata \u2013 \u00eentre anii 1939-1944 \u2013 deoarece unii ziaristi l-au acuzat, \u00een 1945, ca ar fi cerut \u201esa fie redactor\u201c la ziarele editate de Pamfil Seicaru \u2013 \u201eCurentul\u201c si \u201eEvenimentul zilei\u201c. Geo Bogza a subliniat ca fratele sau n-a colaborat \u2013 \u00een 1938 si \u00eentre sept.’40 si martie ’41 \u2013 la publicatii legionare si n-a elogiat legiunea si pe Capitan. A staruit sa ma adresez conducerii Ministerului Fortelor Armate si pentru a afla daca este adevarat ce spune fratele sau \u2013 ca \u00een aprile-mai 1941 a fost concentrat din ordin superior si a fost pus sa opteze: merge la unitatea militara de baza pentru instructie sau ram\u00e2ne redactor la ziar (\u201eEvenimentul zilei\u201c), \u00een pozitia de ofiter-corespondent militar… Ca redactor la ziarele lui Seicaru \u2013 mi-a spus \u2013 Nicolae a scris si articole de propaganda antisovietica \u2013 \u00een spiritul anilor 1940-’44 \u2013 si a participat la manifestari oficiale dedicate colaborarii dintre Rom\u00e2nia si Germania, \u00eensa a evitat sa publice articole cu caracter rasist si n-a elogiat niciodata politica progromurilor, a lagarelor si ghetourilor… Geo Bogza a relatat ca a \u00eencercat, \u00een acele vremuri tulburi, sa-si determine fratele sa fie prudent \u00een publicistica progermana si proantonesciana, antiengleza, \u00eensa acesta a invocat permanent agresiunea sovietica asupra Rom\u00e2niei \u2013 ocuparea Basarabiei \u00een ’40 \u2013 c\u00e2t si \u201eprimejdia\u201c de a fi trimis \u00een unitate militara combatanta pe front… Bogza a adaugat ca, dupa 23 august ’44, fratele sau a publicat articole de adeziune fata de noua politica a Rom\u00e2niei de alianta cu URSS si celelalte puteri antihitleriste si a elogiat Armata Rom\u00e2na care a \u00eentors armele si lupta pentru eliberarea Transilvaniei de Nord… Mi-a spus, \u00een final, ca unele ziare \u2013 \u00eencep\u00e2nd cu \u201eSc\u00e2nteia\u201c \u2013 l-au acuzat pe Radu Tudoran, la sf\u00e2rsitul anului 1944, de \u201ecolaborationism\u201c si propaganda anticomunista, antisovietica, dar Cenzura militara din acei ani nu i-a interzis sa colaboreze \u00een paginile ziarelor si revistelor sau sa-si tipareasca lucrarile. Abia la \u00eenceputul anului 1949 a aparut o hotar\u00e2re prin care i s-a interzis activitatea publicistica si tiparirea manuscriselor, singura activitate acceptata (pentru asigurarea traiului) fiind munca de traducator. Tensionat, autorul \u201eCartii Oltului\u201c mi-a cerut sa \u00eentreprind tot ce consider necesar pentru limpezirea situatiei civice a scriitorului Radu Tudoran, deoarece \u00eencercarile pe care le-a facut el \u2013 \u00een \u00eent\u00e2lnirile cu \u201etovarasii Chisinevschi, Rautu si Groza\u201c- au ramas fara raspuns \u201eclar\u201c. I-am spus ca relatarile sale se refera la situatii \u201edelicate\u201c si este necesar sa ma adresez, \u00een primul r\u00e2nd, Ministerului Fortelor Armate… Geo Bogza mi-a propus, la despartire, sa informez despre discutia noastra numai pe ministrul Culturii, iar eventualele rezultate si recomandari, dupa terminarea \u201ecercetarilor\u201c, ar dori sa-i fie prezentate fratelui sau de catre minister, fiind si el de fata.
\nC. Craciun a fost de acord cu urmatoarele demersuri: sa apelez la Ministerul Fortelor Armate pentru a fi cunoscuta exact situatia militara a lui Radu Tudoran \u2013 anii de activitate \u00een cazarma si activitatea p\u00e2na la 23 august 1944; sa cer informatii referitoare la motivele pentru care R. Tudoran \u2013 dupa 23 august ’44 \u2013 n-a suferit consecintele legii epuratiei. C. Craciun a telefonat lui Emil Bodnaras \u2013 ministrul Fortelor Armate \u2013 sa ma primeasca, ceea ce s-a si \u00eent\u00e2mplat, \u00een ziua urmatoare. Dupa ce i-am expus succint problema ridicata la Ministerul Culturii de Geo Bogza, ministrul a hotar\u00e2t sa fiu condus la generalul Corneliu Manescu, seful Directiei Superioare Politice a Armatei (DSPA). Corneliu Manescu a notat \u00eentrebarile pe care le-am formulat \u00een legatura cu Radu Tudoran, preciz\u00e2nd ca raspunsurile le voi primi peste c\u00e2teva zile.<\/p>\n

Note:<\/strong>
\n1) Vezi \u00een \u201eCaiete critice\u201c, nr. 3\/2006, p. 30, P. t., \u201eLiteratura universala \u00een rom\u00e2neste”\u201c (II), unde dam informatii detaliate;
\n2) Vezi P. T., \u201eAmurgul demiurgilor. Arghezi, Blaga, Calinescu\u201c, p. 15-30. (Ed. Floarea Darurilor, 1998);
\n3) Articolul \u2013 \u00een forma finala \u2013 a aparut (p. 288-318) \u00een P. T., \u201eFile de istorie culturala\u201c, Cuv\u00e2nt \u00eenainte: acad. Eugen Simion, Fundatia Nationala pentru stiinta si Arta, Bucuresti, 2009;
\n4) Vezi \u201eFile de istorie culturala\u201c, p. 583-595 si 600;
\n5) Vezi \u00een \u201eCaiete critice\u201c, nr. 1-2-3\/2009, p. 46-59, P. T., \u201eGeorge Calinescu, \u00abDenunturile\u00bb \u2013 un text cenzurat\u201c, unde sunt comentate legile epuratiei si campaniile din presa anilor 1944-1946.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Odata cu reorganizarea activitatilor editoriale din Rom\u00e2nia post-totalitara \u2013 pe noi principii administrative si ideologice \u2013 s-au remarcat si ingenioase \u00eentreprinderi de editare a literaturii rom\u00e2ne din toate epocile istorice, \u00een editii complete, \u00eensotite de aparat critic si date biobibliografice necesare, conform standardelor academice consacrate. Dupa Al Doilea Razboi Mondial, \u00een Rom\u00e2nia a urmat un… Cite\u0219te mai mult »\u201eToate p\u00e2nzele sus!\u201c: \u201e\u00een sf\u00e2rsit o carte fara politica…\u201c(I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3665,3666],"class_list":["post-4846","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-activitati-editoriale","tag-colectia-biblioteca-pentru-toti"],"views":4257,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4846","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4846"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4846\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4846"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4846"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4846"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}