{"id":4842,"date":"2010-10-14T11:54:16","date_gmt":"2010-10-14T09:54:16","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=4842"},"modified":"2010-10-14T11:55:49","modified_gmt":"2010-10-14T09:55:49","slug":"file-de-jurnal-in-anul-tolstoi","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/file-de-jurnal-in-anul-tolstoi\/","title":{"rendered":"File de jurnal \u00een Anul Tolstoi"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Recent, presa informa ca saptam\u00e2nalul american \u201eNewsweek\u201c a publicat un top al operelor literare din toate timpurile. S-au luat \u00een calcul \u00een stabilirea clasamentului mai multi factori: influenta asupra mersului istoriei, contributia la cultura mondiala, importanta pe care o carte o are \u00een epoca noastra, popularitatea de care se bucura \u00een r\u00e2ndul cititorilor. Se precizeaza ca topul celor 100 de opere ale literaturii universale reflecta opinia cititorilor si a criticilor contemporani.<\/strong><\/em><\/p>\n<p>Pe primul loc a iesit romanul \u201eRazboi si pace\u201c al lui Lev Tolstoi, de la moartea caruia se \u00eemplineste anul acesta un secol. \u201eRazboi si pace\u201c este \u2013 se citeaza din \u201eNewsweek\u201c \u2013 \u201ecea mai buna carte a tuturor timpurilor si popoarelor\u201c. \u00cen primele zece locuri mai regasim \u201eDivina Comedie\u201c, \u201eIliada\u201c si \u201eOdiseea\u201c, \u201eZgomotul si furia\u201c de William Faulkner, \u201eUlise\u201c al lui James Joyce, \u201e1984\u201c de George Orwell etc.<br \/>\nAsemenea sondaje si rezultatele lor pot fi si chiar sunt mai mult sau mai putin discutabile. Dar ele nu pot fi ignorate, mai ales c\u00e2nd sunt initiate si girate de publicatii prestigioase ca \u201eNewsweek\u201c.<br \/>\nDe ce evoc aici topul publicat de aceasta revista? \u00cent\u00e2i pentru ca ne aflam \u00een anul centenarului mortii lui Tolstoi. Apoi, fiindca el mi-a amintit multe momente c\u00e2nd m-am confruntat, direct sau mijlocit, cu prejudecatile si idiosincraziile unora privind cultura si marea literatura rusa.<br \/>\nPe la \u00eenceputul anilor &#8217;90, scriam \u00een \u201eAdevarul literar si artistic\u201c despre o premiera a Nationalului din Iasi cu \u201ePescarusul\u201c de Cehov. \u00centr-un post-scriptum la cronica acelui spectacol notam cu indignare bine temperata ca un pictor de oarecare notorietate locala, care se pretinde si scriitor, se arata revoltat de introducerea celebrei piese a lui Anton Pavlovici \u00een repertoriul Teatrului National din capitala Moldovei. \u00cen primele clipe am crezut ca nu \u00eenteleg sau nu aud bine. Dar, din pacate, omul vorbea foarte serios si chiar cu multa patima. Ce, asta ne-am gasit sa facem acum: propaganda scriitorilor rusi?! Noi trebuie sa ne \u00eendreptam spre Vest (ce o fi \u00eensemn\u00e2nd Vest, Est, Nord sau Sud \u00een Arta, numai \u00eencr\u00e2ncenatul si agitatul m\u00e2zgalitor de cartoane ar putea \u2013 daca ar putea! \u2013 sa ne spuna!). Consemn\u00e2nd \u00een treacat episodul de-a dreptul ridicol, \u00eemi permiteam doar un scurt comentariu. Ziceam atunci: \u201eSa-i fi replicat ocazionalului si absurdului meu interlocutor, cu un loc comun, ca Cehov nu e doar Estul, ci toate punctele cardinale, mai ales cele ale sufletului omenesc! La ce bun?\u201c<br \/>\nCeva mai t\u00e2rziu, prin 1994, am scris despre Sankt Petersburg, mai exact despre monumentele si muzeele somptuosului oras de la gurile Nevei. Dupa c\u00e2teva zile, \u00eentr-o fituica locala, un anonim ma \u00eenjura \u00een termeni de mahala, acuz\u00e2ndu-ma ca as fi filorus (si ce daca as fi?!), antioccidental s.a.m.d. De unde se vede \u00eenca o data \u2013 daca mai era nevoie \u2013 ca prostia nu are margini, este ubicua si continua, spre deosebire de inteligenta care \u2013 vai! \u2013 e limitata si intermitenta&#8230;<br \/>\nAs putea sa rememorez o sumedenie de asemenea \u201eiesiri\u201c, adeseori isterice, din pacate caracteristice vietii culturale rom\u00e2nesti din \u201eobsedantele decenii\u201c postdecembriste. Am observat \u00eensa ca oamenii de bun simt si cu o minima instructie nu le mai dau atentie (e bine, e rau?!), desi ele polueaza, cu consecinte imprevizibile, pe termen mediu si lung, \u00een primul r\u00e2nd climatul cultural, spiritual si moral. Le putem totusi ignora c\u00e2nd vin din partea vreunui politician semidoct si grobian, fie el ajuns si presedintele Rom\u00e2niei, care repeta ca papagalul niste penibile, prafuite clisee rusofobe (rusofobia probeaza neghiobia!) ori a vreunui gazetar agramat, iresponsabil sau platit sa infesteze, precum un personaj dintr-o celebra proza a lui Marin Preda, o atmosfera si asa sulfuroasa&#8230;<br \/>\nNu se poate \u00eensa sa nu te mire si sa nu te m\u00e2hneasca dogmatismul unor oameni de o incontestabila tinuta intelectuala, carturari ilustri ca, de pilda, Adrian Marino. \u00cen \u201eViata unui om singur\u201c, aparuta anul trecut, teoreticianul ideilor literare marturiseste cu trufie ca tot, absolut tot ce e rusesc \u00eei repugna si \u00eel critica pe Alexandru Paleologu fiindca elogia \u201epotentialul intelectual al Rusiei\u201c. Mai mult, Marino afirma ca \u201eliteratura universala se confunda numai cu literatura occidentala\u201c. Pentru el, asadar, literatura rusa nu intra \u00een aria celei universale?!<br \/>\nCu profesorul Mircea Martin ale carui carti, unele dintre ele, le-am citit, am avut onoarea sa stau de vorba la o Conferinta internationala a PenClub ce avea loc la Iasi, pe la finele anilor 90. M-am bucurat sa-i ascult consideratiile competente si echilibrate, am beneficiat de informatiile pe care mi le-a oferit privind participantii din strainatate la acea reuniune. La putin timp mi-a fost dat sa aflu cu stupoare, dintr-o relatare pentru ziarul \u201eAdevarul\u201c, la care lucram, ca dl. Mircea Martin, reputat critic si istoric literar, profesor de literatura la Universitatea din Bucuresti, pe atunci si directorul unei edituri al carei obiect de activitate era publicarea de traduceri din literatura universala, rostise cu prilejul aniversarii editurii pe care o conducea urmatoarea fraza: \u201eAm continuat sa publicam literatura rusa, cu riscul de a contraria o parte din publicul nostru\u201c. Incredibil! si ca si cum n-ar fi fost suficient, poate din dorinta de a nuanta sau de a se scuza ca a facut o imensa concesie, ba chiar ca a riscat, public\u00e2nd literatura rusa, criticul Mircea Martin ne asigura, pentru ca nu cumva sa ne speriem, ca \u201emarea literatura rusa nu are nici o legatura cu imperialismul rus, sovietic\u201c.<br \/>\nSunt convins sau, oricum, \u00eemi place sa cred ca dl Mircea Martin nu era sincer c\u00e2nd facea o astfel de afirmatie. Chiar \u201enici o legatura\u201c? De parca literatura rusa s-ar fi scris undeva \u00een Cosmos, la bordul vreunei statii MIR, si \u00eenca una lansata cu mai multe secole \u00een urma. Dupa cum sunt aproape convins ca daca l-ar fi auzit un \u201eomolog\u201c al sau rus i-ar fi aruncat, \u00een replica, un dispretuitor, ghilotinant si \u201eimperialist\u201c ni nada! \u00cen fine, daca ar fi sa ne prefacem ca nu vedem confuzia de planuri, atunci ar trebui sa spunem ca imperialismul rus \u2013 tarist, sovietic sau cum vrem sa-l mai numim \u2013 paleste, ca dimensiuni si forta, \u00een fata imperiului literaturii ruse, care are proportiile planetei \u00eentregi. Asta e! \u00cei place sau nu cuiva, nimic si de nimeni nu mai poate fi schimbat. Nu spunea un mare critic \u2013 apropo de Cehov, pomenit la \u00eenceputul \u00eensemnarilor de fata \u2013 ca \u201eSalonul No 6\u201c este pretutindeni? Cui, ce-i pasa de \u201eriscurile\u201c criticilor de pe malurile D\u00e2mbovitei! Mai degraba ar trebui sa le pese celor ce au condus de-a lungul timpului Editura Univers ca n-au publicat mai multa literatura rusa. Editura Polirom, de pilda, cu un palmares invidiabil, ne-a oferit, \u00eentre at\u00e2tea altele, \u201eJurnalul de scriitor\u201c al lui Dostoievski, \u00een trei masive volume, pentru prima data \u00een rom\u00e2neste integral, dar si operele lui Gogol, Tolstoi, Cehov etc. N-am observat ca asemenea carti sa stea prea mult \u00een vitrinele librariilor, cu toata saracia elevului, studentului, profesorului si a intelectualului rom\u00e2n \u00een genere, at\u00e2t de napastuiti \u00eentr-o epoca de tranzitie catre nicaieri&#8230;<br \/>\nAlegatiile ce tradeaza asemenea mentalitati si prejudecati provinciale ale unor \u201eeuropeni\u201c d\u00e2mboviteni sau bahluvieni ma duc cu g\u00e2ndul la o scrisoare a sotiei lui Dostoievski. Modesta, delicata si rafinata intelectuala Anna Grigorievna \u00eei scria dintr-o capitala occidentala fiicei sale: \u201eProprietarul hotelului, afl\u00e2nd de la sotia lui cu preocupari literare ca sunt vaduva unui scriitor celebru, \u00eemi spune \u00abmadame Tolstoi\u00bb. Nu protestez. A vrut sa-mi faca cunostinta cu nu stiu ce scriitor englez, dar eu n-am chef sa cunosc niste pigmei, iar pe Shakespeare n-o sa mi-l prezinte\u201c.<br \/>\n\u00centre ei, imperialistii: Dostoievski, Shakespeare, Tolstoi&#8230;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Recent, presa informa ca saptam\u00e2nalul american \u201eNewsweek\u201c a publicat un top al operelor literare din toate timpurile. S-au luat \u00een calcul \u00een stabilirea clasamentului mai multi factori: influenta asupra mersului istoriei, contributia la cultura mondiala, importanta pe care o carte o are \u00een epoca noastra, popularitatea de care se bucura \u00een r\u00e2ndul cititorilor. Se precizeaza&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/file-de-jurnal-in-anul-tolstoi\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">File de jurnal \u00een Anul Tolstoi<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3664,3662,3661,3663],"class_list":["post-4842","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-newsweek","tag-razboi-si-pace","tag-anul-tolstoi","tag-lev-tolstoi"],"views":2341,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4842","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4842"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4842\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4842"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4842"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4842"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}