{"id":4838,"date":"2010-10-14T11:52:42","date_gmt":"2010-10-14T09:52:42","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=4838"},"modified":"2010-10-14T11:53:17","modified_gmt":"2010-10-14T09:53:17","slug":"de-unde-vii-tu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/de-unde-vii-tu\/","title":{"rendered":"De unde vii tu?"},"content":{"rendered":"<p>Reducerea apostrofului la trasurica de unire s-a operat constant si evolutiv \u00een poezia lui Eminescu si \u00een general \u00een editarea scriitorilor rom\u00e2ni clasici. Am avut ocazia sa vad, \u00een vara aceasta, subiectele de examen la limba rom\u00e2na facute de regretatul profesor Theodor Hristea pentru Facultatea de Drept (examenul de prin anul 2002; ar fi trebuit sa \u201ema inspir\u201c, ca sa zic asa, din aceste subiecte ca sa creez si eu unul pe masura; desigur ca am refuzat: este munca de un an de zile a d-lui profesor, d\u00e2nsul asta face din toamna p\u00e2na \u00een vara, subiecte pentru candidatii urmatori la Drept). Ei bine, la c\u00e2teva citate din I. L. Caragiale pune o nota atention\u00e2nd ca au fost luate din editia Cioculescu-Zarifopol care, atentie!, \u201erespecta ortografia autorului\u201c. \u00centr-adevar, editiile actuale respecta ortografia Academiei Rom\u00e2ne, nu pe a autorilor.<br \/>\nPe scurt, iata despre ce este vorba. \u00cen timpul lui Eminescu se foloseau doua feluri de apostrof, apropiat sau distantat. Eminescu foloseste adesea si un al treilea apostrof, mediu (pe care l-am gasit si la alti scriitori, de pilda la Vlahuta). Era un stil, o modalitate general acceptata de a scrie; numai ca la Eminescu formele care necesita apostrof sunt foarte numeroase comparativ cu alti poeti. Nici n-ar fi putut sa creeze at\u00e2tea ritmuri noi, at\u00e2tea \u201eclauzule\u201c, \u201edeschideri\u201c etc. \u2013 daca nu folosea toate posibilitatile grafice pe care i le ofera scrierea. Apostroful cu blanc (pauza de o litera) si apostroful fara blanc devin, m\u00e2nuite de Eminescu, adevarate \u201enotatii muzicale\u201c, au oarecum rolul diezului si bemolului \u00een muzica, indic\u00e2nd accentul \u00een vers, lungirea unei vocale, scurtarea ei \u2013 dar si aspectul perfectiv sau imperativ al verbelor. Exemple sunt destule, si vom oferi. Vrem sa mai aducem \u00een discutie un element. \u00cenca din tinerete poetul a tradus, pentru prietenii sai, actorii, \u201eArta reprezentarii dramatice\u201c de Enric Theodor R\u00f6tscher, un tratat celebru \u00een epoca ce-l \u00eenvata pe actor declamatia \u00een contextul filologic al operei, adica \u00een hermeneutica ei. Ca sa stii ce si cum sa accentuezi, trebuie sa patrunzi \u00een intimitatea textului, sa vezi bine, dar bine de tot, ce vrea autorul si cum poti, ca actor, sa scoti toate efectele posibile dintr-un text. Nu stim daca acest manuscris eminescian a circulat printre actori, dar poetul reia de mai multe ori, \u00een articolele sale de ziar, idei de R\u00f6tscher. Iata, de pilda, \u00een aceasta cronica dramatica din \u201eCurierul de Iasi\u201c, 4 iulie 1876:<br \/>\n\u201eCa sa ne lamurim mai bine, vom stabili mai \u00eent\u00e2i ca afara de accentul gramatical, pe care se-ntelege ca nu-l poate gresi un rom\u00e2n, exista acea parte intentionala a vorbirei, care se numeste c-un cuv\u00e2nt tehnic accent logic. Sa luam de exemplu \u00eentrebarea: \u201eDe unde vii tu?\u201c Accentul logic poate cadea pe fiecare din cele trei vorbe: \u201eunde\u201c, \u201evii\u201c si \u201etu\u201c, si \u00een fiecare caz fraza va avea alt \u00eenteles. De unde vii tu (tonul pe un\u2026). \u00centotdeauna la o asemenea \u00eentrebare ne vine sa ne \u00eenchipuim ca exteriorul persoanei \u00eentrebate trebuie s-arate urme c-a petrecut \u00een locuri grozave, din care a iesit ca vai de el. De unde vii tu? (Sub\u00eenteles: nu te-ntreb ce g\u00e2ndesti, sau ce faci, ci de unde vii?) Aicea s-arata ca cel \u00eentrebat a fost \u00eentr-un loc ce-i era oprit sa-l viziteze. \u00cen fine: De unde vii tu? (Sub\u00eenteles: nu-mi pasa de unde au fost ceilalti, unde ai fost tu?). \u00centrebatorul arata \u00eenteles exclusiv pentru cel \u00eentrebat\u2026\u201c<br \/>\nEminescu are \u00een manuscris, tradusa \u00eenca de prin 1870, asadar cu sase ani \u00een urma, cartea lui Rotscher \u2013 si vorbeste \u00een cunostinta de cauza despre accent logic, accent etic si accent simbolic (greu de depistat; recomanda, \u00eentr-o nota marginala, poezia \u201eBosforul\u201c de V. Alecsandri pentru accentul simbolic). El foloseste \u00een poezia proprie aceste tipuri de accent \u2013 si apostroful este o unealta care-l ajuta sa le arate cititorilor. Prin recurgerea la cratima uniformizatoare, nu mai avem dialogul direct cu textul, autorul nu mai poate sa ne comunice intentiile sale, vointa sa asupra textului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Reducerea apostrofului la trasurica de unire s-a operat constant si evolutiv \u00een poezia lui Eminescu si \u00een general \u00een editarea scriitorilor rom\u00e2ni clasici. Am avut ocazia sa vad, \u00een vara aceasta, subiectele de examen la limba rom\u00e2na facute de regretatul profesor Theodor Hristea pentru Facultatea de Drept (examenul de prin anul 2002; ar fi trebuit&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/de-unde-vii-tu\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">De unde vii tu?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3659,3660],"class_list":["post-4838","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-apostroful-in-poezia-lui-eminescu","tag-profesor-theodor-hristea"],"views":2323,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4838","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4838"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4838\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4838"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4838"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4838"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}