Ce anume din personalitatea lui Maiorescu se regaseste \u00een editia princeps si se perpetueaza, apoi, \u00een toate editiile antumelor eminesciene? Ce facem cu acest adaos? S-a crezut, mult timp, ca recurg\u00e2ndu-se la manuscrisele eminesciene ajungem la poezia sa pura, a sa si numai a sa. Ei bine, iata un adevar care nu se poate sustine. Mai \u00eent\u00e2i, ca manuscrisele sunt de cele mai multe ori ciorne, versiuni sau variante anterioare ultimei forme, celei pentru tipar. Apoi, manuscrisul pentru tipar nu se gaseste: fiind predat tipografiei, s-a pierdut. Ceea ce gasim noi \u00een lada cu manuscrise a lui Eminescu sunt forme care se apropie tot mai mult de forma ultima, adica de textul tiparit, niciodata \u00eensa acest text. Desigur, fiecare asemenea varianta anterioara \u00eel reprezinta pe Eminescu \u00eensusi, dar cu aceasta nu rezolvam problema ultimei sale vointe, a vointei auctoriale. La aceste observatii, care au devenit loc comun \u00een eminescologie, noi mai adauga una, care ar putea sa para de necrezut: si dupa ce tiparea o poezie \u00een \u201eConvorbiri literare\u201c, Eminescu revenea asupra ei. Avem cazul \u201eScrisorii III\u201c, publicata \u00een revista ieseana si apoi, la 10 mai 1881, \u00een \u201eTimpul\u201c: ambele tipariri au girul lui Eminescu, si totusi textele au diferente \u00eentre ele, iar aceste diferente arata ca poetul intervine cu scop, preface forme etc. C\u00e2teva dintre aceste diferente sunt interesante, dar cea mai importanta dintre ele, modificarea apostrofului, necesita o explicatie preliminara. Ortografia actuala (adica: din perioada interbelica) recomanda \u00eenlocuirea apostrofului cu cratima oriunde este posibil. S-a mers galop\u00e2nd cu aceste \u00eenlocuiri p\u00e2na s-a ajuns la situatia de azi, c\u00e2nd apostroful abia daca mai este mentionat \u00een \u00eendreptare, iar \u00een scris se noteaza tot mai rar si anume mai ales \u00een mijlocul cuv\u00e2ntului c\u00e2nd este redat \u00een rostire populara, cum ar fi \u201ema’liga\u201c \u00een loc de \u201emamaliga\u201c, \u201edom’le\u201c pentru \u201edomnule\u201c, dar si \u201e’neata\u201c etc. (Se da mai ales exemplul \u201ema’liga\u201c, nu fara conotatii – adica, vezi doamne, apostroful ar fi ceva \u00eenvechit, ar tine de ce e \u201emamaligar\u201c din noi; sa se retina ca, dimpotriva, el este marca limbilor de cultura mare din Europa…)
\nAlexandru Colorian, unul dintre editorii buni ai lui Eminescu (a scos o editie de \u201ePoezii\u201c \u00een 1940 la Cugetarea – Georgescu Delafras, reluata \u00een 1942) noteaza printre normele de editare pe care le adopta: \u201e\u00eenlocuirea apostrofului cu trasura de unire: ex. s’o=si-o, s’apoi=si-apoi, s’om=si-om, s’ale=si-ale, s’atunci=si-atunci, chiam’ acuma=chiama-acum, toat’ istoria=toata-istoria etc. Folosul acestor rectificari este impus, atunci c\u00e2nd te conformezi, fara constr\u00e2ngeri, ortografiei evoluate a Academiei \u2013 \u00een afara de consecintele estetice\u201c (ed. I, p. 74). Pe l\u00e2nga \u201econsecintele estetice\u201c, printre care \u00eencarcarea textului eminescian de i-uri si a-uri de care poetul vrea tocmai sa scape, caci zg\u00e2rie, uneori, urechea, se \u00eent\u00e2mpla ca eliminarea apostrofului are si consecinte gramaticale. Ortografia limbii rom\u00e2ne a evoluat \u00eencontinuu, de prin 1867 \u00eencep\u00e2nd (c\u00e2nd s-a \u00eenfiintat Academia Rom\u00e2na care si-a luat sarcina de a da norme ortografice), si evolueaza chiar si azi, dupa principiul fonetic (scriem cum pronuntam) si cu scopul de a fi c\u00e2t mai simpla, c\u00e2t mai usor de \u00eenteles si asimilat. Ca limba romanica, limba rom\u00e2na nu se poate, \u00eensa, dispensa de apostrof. Imagineze-si cineva franceza fara apostrof, sau italiana, spaniola etc.: ar rezulta barbarisme grafice de-a dreptul. \u00cen toate limbile neolatine cad finalurile cuvintelor, se creeaza forme legate (conjuncte) \u00eentre cuvinte, se regasesc forme disjuncte (dezlegate) etc. Biata cratima rom\u00e2neasca, ori \u201etrasurica de unire\u201c cum i se mai spune, c\u00e2te are de dus \u00een spate! Cu poezia lui Eminescu, \u00eensa, nu se poate pune nici ea, chiar daca are \u00een ham bividii academici de ieri si de azi: buturuga mica, n-ai ce-i face, rastoarna carul mare!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Ce anume din personalitatea lui Maiorescu se regaseste \u00een editia princeps si se perpetueaza, apoi, \u00een toate editiile antumelor eminesciene? Ce facem cu acest adaos? S-a crezut, mult timp, ca recurg\u00e2ndu-se la manuscrisele eminesciene ajungem la poezia sa pura, a sa si numai a sa. Ei bine, iata un adevar care nu se poate sustine.… Cite\u0219te mai mult »O catastrof\u00e3: apostroful<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3658],"class_list":["post-4835","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-apostroful-in-limba-romana"],"views":3311,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4835","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4835"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4835\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4835"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4835"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4835"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}