{"id":4821,"date":"2010-10-14T11:39:04","date_gmt":"2010-10-14T09:39:04","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=4821"},"modified":"2010-10-14T11:39:20","modified_gmt":"2010-10-14T09:39:20","slug":"cocktail-cu-scotch","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cocktail-cu-scotch\/","title":{"rendered":"Cocktail cu scotch"},"content":{"rendered":"

Ioana Bradea, Scotch,<\/em> Polirom, Iasi, 2010, 184 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

<\/strong><\/em><\/p>\n

Oric\u00e2t de mult mi-ar displacea s-o recunosc, se pare ca profetiile pudibonzilor care au atacat primul val de prozatori de la Polirom, acuzat, prin 2003-2004, ca nu face dec\u00e2t sa detabuizeze limbajul literar fara a avea proiecte de perspectiva, s-au \u00eemplinit. Cele mai importante nume ale generatiei sex drugs & rock\u2019n\u2019roll, de la Ioana Baetica, Claudia Golea si Ionut Chiva p\u00e2na la Dragos Bucurenci sau Dan Taranu, au demonstrat, \u00eentr-adevar, ca prima lor carte a reprezentat mai degraba un accident biografic dec\u00e2t simptomul unei vocatii. Putinii recidivisti din aceeasi categorie (Adrian Schiop si Alexandru Vakulovski) n-au reusit, la cel de-al doilea sau al treilea volum, sa-si depaseasca limitele vizibile \u00een romanele de debut. Statutul de one-hit wonder, cum se zice \u00een mass-media, li se potriveste, de aceea, \u00een totalitate. Ce-i drept, proza primului val de ego-fictionari s-a demonetizat indirect si prin afirmarea, \u00eentre timp, a unor scriitori de cursa lunga precum Florina Ilis, Filip Florian, Bogdan Popescu sau Doina Rusti. Desi n-au dat vreo capodopera p\u00e2na acum, ultimii au dovedit \u00een schimb ca proza actuala are resurse nebanuite si ca nu merge integral pe m\u00e2na autenticismului minimalist.<\/strong><\/em><\/p>\n

Sunt, probabil, ratiunile pentru care Ioana Bradea decide sa-si modifice formula \u00een \u201eScotch\u201c, cartea cea mai recenta. O decizie destul de riscanta, daca tinem cont de faptul ca romanul de debut din 2004 poate fi considerat cel mai valoros produs al generatiei detabuizante. Doua erau atuurile principale care desparteau radical \u201eBagau\u201c de \u00eencercarile celorlalti tineri furiosi: \u00een primul r\u00e2nd, capacitatea de a motiva fictional licentiosul prin deschiderea spre semnificatii sociale mai ample. T\u00e2nara cuminte angajata la o firma de hotline, ea \u00eensasi un caz interesant de dedublare, era ecranul pe care se proiecteaza toate stereotipiile rom\u00e2nesti actuale despre iubire si sexualitate. Ceea ce-i permitea scriitoarei \u2013 si aici trebuie remarcat deja al doilea aspect original \u2013 sa submineze permanent brutalitatea jargonului pornografic printr-o intonatie parodica si (auto)ironica. Prozatoarea a resemantizat \u00eentr-at\u00e2t limbajul de dormitor, \u00eenc\u00e2t c\u00e2teva sintagme din carte au \u00eenceput sa se plimbe, nude si fara complexe, prin vocabularul cotidian din ultimii ani.
\nPoeticitate din oficiu<\/strong>
\nSchimbarea de formula nu implica, \u00een cazul Ioanei Bradea, si o schimbare de atitudine: caci, trebuie spus din start, \u201eScotch\u201c nu e mai putin experimental dec\u00e2t cartea de debut. Recentul roman are ca punct de plecare, mai mult sau mai putin constientizat,\u00a0 initiativele venite dinspre performance art de a revalorifica din unghi estetic monolitii industriali ai comunismului. Ceea ce surprinde \u00een carte \u2013\u00a0 probabil chiar pariul central al autoarei \u2013 e ca, departe de a constitui ramele naratiunii, uzinele sau fabricile \u00een ruina devin chiar subiectul ei principal. Majoritatea capitolelor nu fac dec\u00e2t sa detalieze geografia tentaculara a unui complex de cladiri (semi)parasite, de la Fabrica de Aliaje Speciale si \u00centreprinderea de Prelucrari Mecanice, p\u00e2na la Combinatul de Prelucrare a Lemnului, Turnatoria sau Fabrica de Scule. Cartea beneficiaza, asadar, de o oarecare poeticitate din oficiu, derivata din natura obiectului. Nostalgia dupa o lume disparuta, contrastul ascutit dintre dezolarea actuala si dinamismul initial, frumusetea involuntara a decaderii amestecata cu speranta unei reconstructii pe baze umaniste sunt, toate, sentimente si senzatii de neocolit \u00een preajma \u201ecapodoperelor\u201c postindustriale. Peste zidaria poetica \u00een sine, prozatoarea mai arunca \u00eensa un mortar de poeticitate, caci \u201eScotch\u201c e compusa din fraze scurte si eliptice, care imita \u00eentru totul miscarea versurilor. Concepute si grafic ca atare, chiar putinele scene tranzitive din carte capata o cadenta lenta si enigmatica: \u201eParca nimeni n-ar apuca sa man\u00e2nce acasa nimic. Parc-ar domni o foamete generala \u00een toata fabrica.\/ Toti \u00eenfuleca.\/ Inclusiv cei cu salarii mari, care o duc bine.\/ Unii ram\u00e2n peste program doar ca sa man\u00e2nce de doua ori.\/ si ar fi jurat ca n-o sa ajunga o jumatate de ora pentru trei feluri de m\u00e2ncare.\/ Nici pomeneala: \u00een zece minute se rade totul de pe masa.\/ Toata lumea \u00eenfuleca.\/ De ce\u201c.
\nAceasta proza fara intriga si fara personaje, care a amintit de Nouveau Roman comentatorilor entuziasti, se serveste, \u00eensa, de o tehnica schematic-antitetica: \u00een timp ce cladirile \u00een paragina sunt antropomorfizate prin metaforizari stridente, personajele propriu-zise, simple rotite ale unui sistem care se \u00eenv\u00e2rteste \u00een gol, sunt reificate. De aceea, umanitatea postindustriala e pusa \u00een scena ca personaj colectiv \u2013 tonul poetic-sacadat al naratiunii imprima o gravitate aparte celor mai derizorii activitati ale muncitorilor \u2013, sau ca scindare a identitatii. Departe de a constitui individualitati perfect articulate, inginerul si secretara de la Fabrica de Aliaje Speciale, \u00eentre care se \u00eenfiripa o idila secreta, dar si maistrul sau directorul de productie, sunt descrisi, \u00een descendenta urmuziana, pe bucati. Astfel \u00eenc\u00e2t, \u00een momentele depersonalizarii extreme, inginerul devine pur si simplu \u201eo pereche de pantofi\u201c, iar secretara se comprima \u00eentr-o \u201epereche de role\u201c. Ioana Bradea generalizeaza \u00eentr-at\u00e2t tehnica metonimica, \u00eenc\u00e2t chiar miscarile personajelor sunt figurate, ca \u00een crochiurile futuriste, prin focalizarea exclusiva asupra partii fizionomice mobile. O scena din periplul secretarei printre halele parasite arata astfel: \u201eC\u00e2nd se trezesc din nou \u00een fata portii de fier forjat, genunchii tremura. Resimt abia acum \u00eencordarea de peste drum.\/ Se curbeaza piciorul.\/ Rolele fr\u00e2neaza, miorlaind din cauciuc.\/ Plam\u00e2nii \u00eencep sa respire sacadat.\/ Se \u00eencovoaie spinarea.\/ \u00cen genunchi se sprijina istovite palmele\u201c. Chiar si gesturile, g\u00e2ndurile sau trairile cele mai intime ale acestor personaje par sa sustraga corpului \u00eentr-o bizara autonomie, de vreme ce, \u00eentr-un episod care descrie angoasele t\u00e2narului inginer, \u201eSe aprinde o tigara si se fumeaza singura\u201c sau \u201eUn frison de teama se zbenguie de vreo doua ori \u00een s\u00e2nge\u201c.
\nFilozofie aureliana \u00een context rural-postindustrial<\/strong>
\nDesigur ca toate aceste ambitioase tehnici de ambiguizare \u2013 de cele mai multe ori, cititorul are probleme \u00een a preciza cine, ce si cum \u2013 ar avea semnificatie daca ar alterna de-a lungul a celor doua sute de pagini conform dinamicii imaginarului. Din pacate, \u00eensa, prozatoarea amalgameaza fr\u00e2nturi de povesti si descrieri fara alta noima dec\u00e2t (eventual) de a sugera decrepitudinea generala a lumii provinciei. Povestea \u00eensasi, oric\u00e2t de diluata \u00een intentia de a scrie un roman fara personaje, n-are niciun fel de consistenta. E de ajuns, de altfel, sa citez din prezentarea anonima de pe coperta a IV-a pentru a proba dezorientarea cronica a naratiunii: \u201e\u201cScotch\u201c este imaginea unui dezolant spatiu postindustrial dintr-un oras de provincie (…). Aici se schiteaza fragil o poveste \u00eentre un inginer t\u00e2nar, \u00eencremenit \u00een capcana Fabricii de Aliaje Speciale, si secretara directorului, care traverseaza dezolantul pasaj pe role, cu volumul lui Marcus Aurelius \u00een rucsac. Peste toate plutesc amintirea lui Ila, taran mort \u00een patul lui, \u00een sunet de cetera, si o abia ghicita nostalgie a lumii rurale disparute\u201c. Daca mai adaugam \u00een recuzita si figura Doinei Cornea \u2013 prezenta la un moment dat printre amintirile secretarei pe role, deopotriva amorezata de t\u00e2narul inginer si coplesita de filozofia aureliana \u00een context rural-postindustrial, avem, \u00een fata ochilor, o imagine si mai clara a mizelor prozei. Sigur ca doar un misionar al romanului clasic-balzacian, pregatit sa v\u00e2neze permanent coerente si corespondente, ar putea formula asemenea obiectii. Numai ca daca evaluam textul Ioanei Bradea invers, ca pe o naratiune poematica \u00een care fiecare imagine dob\u00e2ndeste sens \u00een sine, ma tem ca lucrurile stau si mai prost. Metonimie, metafora si personificare sa fie, daca scriitura-i experimentala, \u00eensa de cele mai multe ori arabescurile stilistice ale prozatoarei sunt at\u00e2t de st\u00e2ngace, \u00eenc\u00e2t dob\u00e2ndesc o aura irezistibila de umor involuntar. C\u00e2teva exemple de \u00eencalzire:\u00a0 \u201eUn sul de h\u00e2rtie igienica \u00eesi flutura m\u00e2na si cere ajutor\u201c; \u201eCurtea fabricii si-a scos v\u00e2ntul din buzunare\u201c; \u201eSe ridica pe v\u00e2rfuri pantofii si mijesc pleoapele spre usa de tabla din dos\u201c; \u201eDin fata lor, cu ochi decolorati si nas turtit, se uita pe geam peretele de BCA. Caramizile albe i s-au \u00eencrucisat \u00een strofe mici si murdare\u201c; \u201eDe dincoace, de pe trotuar, parca soarta \u00eentregului oras ar fi acum definitiv dislocata din umar\u201c. si acum, fragmentele mele preferate: \u201eAu pardosit curtea interioara cu placi groase de ciment credincios\u201c; \u201eSe coase de m\u00e2na \u00eenca o seara v\u00e2scoasa ca mierea\u201c; \u201eVraja din pereti si din pahare sa se mai \u00eentinda o data ca plapuma peste bocanci guralivi\u201c; \u201eCu apa picur\u00e2nd din plete, se \u00eenghesuie canile pe tava de plastic. Proaspat spalate, cu broboanele calde, prelinse peste coapse\u201c.
\nDaca e \u00eentr-adevar o surpriza, cum sustin doi critici probi precum Bianca Burta-Cernat si Paul Cernat, descifr\u00e2nd \u00een astfel de pasaje \u201eun realism atroce\u201c, \u201eefecte de ad\u00e2ncime\u201c sau \u201etrucuri narative abil regizate\u201c, atunci romanul Ioanei Bradea nu poate fi dec\u00e2t o surpriza neplacuta. Experimentul esuat al unei prozatoare care a demonstrat ca poate mai mult.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ioana Bradea, Scotch, Polirom, Iasi, 2010, 184 p. Oric\u00e2t de mult mi-ar displacea s-o recunosc, se pare ca profetiile pudibonzilor care au atacat primul val de prozatori de la Polirom, acuzat, prin 2003-2004, ca nu face dec\u00e2t sa detabuizeze limbajul literar fara a avea proiecte de perspectiva, s-au \u00eemplinit. Cele mai importante nume ale generatiei… Cite\u0219te mai mult »Cocktail cu scotch<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3646,3647,1143,3649,3650,3648],"class_list":["post-4821","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-generatia-sex-drugs-rocknroll","tag-ioana-bradea","tag-paul-cernat","tag-prozatori-romani","tag-romane-polirom","tag-scotch"],"views":1879,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4821","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4821"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4821\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4821"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4821"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4821"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}