{"id":4813,"date":"2010-10-14T10:59:14","date_gmt":"2010-10-14T08:59:14","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=4813"},"modified":"2010-10-14T11:03:54","modified_gmt":"2010-10-14T09:03:54","slug":"the-new-yorker-despre-cum-social-media-nu-va-schimba-lumea-moartea-activismului-social","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/the-new-yorker-despre-cum-social-media-nu-va-schimba-lumea-moartea-activismului-social\/","title":{"rendered":"The New Yorker: Despre cum social media nu va schimba lumea. Moartea activismului social"},"content":{"rendered":"

\u201eLumea, ni se spune, e prinsa in mijlocul unei revolutii. Noile instrumente ale social\u2013media au reinventat activismul social. Cu Facebook-ul, Twitterul si altele asemanatoare, relatia traditionala dintre autoritatea politica si vointa populara a fost schimbata, permitandu-le celor lipsiti de putere sa colaboreze, sa-si coordoneze si sa-si exprime ingrijorarile mai usor\u201c, scrie Malcolm Gladwell in \u201eThe New Yorker\u201c. <\/strong><\/em>
\nDoua exemple recente sunt frecvent citate pentru a sustine aceasta viziune: revoltele din Moldova, din primavara lui 2009 si protestele violente din Iran din vara anului trecut. \u201eCand zeci de mii de oameni s-au adunat pe strazile Moldovei in primavara lui 2009, pentru a protesta impotriva guvernului comunist al tarii, actiunea a fost botezata \u00abRevolutia Twitter\u00bb, din cauza mijloacelor prin care au fost adunati manifestantii. Cateva luni mai tarziu, cand protestele studentesti au zguduit Teheranul, Departamenul de Stat a luat masura neobisnuita de a-i cere platformei Twitter sa-si suspende revizia programata a site-ului, deoarece administratia americana nu voia ca un instrument de organizare asa de important sa iasa din functiune in momentul de varf al demonstratiei\u201c, arata Malcom Gladwell. Consilierul de securitate Mark Pfeifle a cerut chiar ca, in urma acestor evenimente, platforma Twitter sa fie nominalizata la Premiul Nobel pentru Pace. \u201eCandva, activistii erau definiti prin cauzele lor, acum sunt definiti prin instrumentele pe care le folosesc\u201c, comenteaza Gladwell.
\nIn luna februarie a anului 1960, in Carolina de Nord, o ampla miscare de protest impotriva segregarii rasiale care a implicat, in cele din urma, zeci de mii de tineri, acoperind tot sudul Statelor Unite, a pornit de la un gest facut de patru studenti negri. Acestia s-au asezat intr-un bar din centrul orasului Greensboro, intr-o zona rezervata albilor, si au refuzat sa plece. \u201eAceste evenimente de la inceputul anilor ’60 au devenit un razboi al drepturilor cetatenesti care a inghitit Sudul pentru restul deceniului \u2013 si s-a petrecut fara e-mail, mesaje-text, Facebook sau Twitter\u201c, arata eseistul saptamanalului \u201eThe New Yorker\u201c.\u00a0 In 1955, tot in Sudul SUA, in Alabama, boicotul autobuzelor din Montgomery a inceput de la un caz aparent izolat \u2013 cand o femeie neagra a fost arestata deoarece a refuzat sa cedeze locul unui alb. Zeci de mii de locuitori de culoare din Montgomery au mers, timp de mai bine de un an, pe jos la serviciu, sau au folosit un sistem alternativ de taximetre, finantat prin intermediul bisericii; Martin Luther King, Jr. a jucat un rol important in acest episod. Chiar si Consiliul Cetatenilor Albi, care a incercat in permanenta sa sparga boicotul, a recunoscut ca sistemul de taximetre private era organizat \u201ecu o precizie militara\u201c.
\n\u201eBoicoturile, pichetarile si confruntarile violente, care sunt armele preferate ale miscarilor pentru drepturi cetatenesti \u2013 arata Malcolm Gladwell \u2013, sunt strategii cu un risc ridicat. Ele nu lasa loc conflictului si erorii. In momentul in care chiar si un protestatar se abate de la scenariu si raspunde provocarilor, legitimitatea morala a intregului protest e compromisa\u201c. Pe de alta parte, entuziastii retelelor de socializare ar vrea sa ne faca sa credem ca misiunea lui Martin Luther King, Jr. ar fi fost mult mai usoara daca acesta ar fi putut sa comunice cu adeptii sai prin Facebook si ar fi intrat pe Twitter din celula sa din Birmingham. \u201eInsa retelele sunt dezorganizate: ganditi-va la sistemul perpetuu de corectii si revizuiri, amendamente si dezbateri ce caracterizeaza Wikipedia. Daca Martin Luther King, Jr. ar fi incercat sa puna la cale un boicot Wiki in Montgomery, ar fi fost calcat in picioare de structurile de putere ale albilor. Si la ce ar fi servit un instrument de comunicare digitala intr-un oras in care cu 98% din comunitatea de culoare se putea discuta in fiecare duminica dimineata la biserica? Lucrurile de care King avea nevoie in Birmingham \u2013 disciplina si strategie \u2013 erau lucruri pe care platformele de socializare on-line nu le pot oferi\u201c.
\nUn fapt crucial care tine de boicotul din Greensboro e acela ca cei patru tineri de la care au pornit protestele erau colegi de camera in acelasi camin studentesc; trei dintre ei fusesera colegi de liceu. Au discutat planul timp de o luna si nici unul dintre ei nu ar fi avut curajul sa comande o cafea, in zona rezervata albilor, daca nu ar fi fost flancat de ceilalti trei. Acest tip de activism nu functioneaza, asa cum s-ar crede, pe baza de fervoare ideologica. Conform lui Doug McAdam, profesor de sociologie la Stanford, activismul cu risc ridicat e un \u201efenomen al legaturilor puternice\u201c. Multi protestatari, in timpul miscarilor sociale din Sud, in anii \u201850 si ’60, au fost amenintati, batuti si chiar asasinati, bisericile si adaposturile negrilor au fost incendiate. \u201eActivismul care modifica status quo-ul \u2013 care ataca problemele cu radacini adanci \u2013 nu e pentru cei slabi de inger\u201c, scrie Gladwell.
\n\u201eMai e ceva aici, in entuziasmul supradimensionat pentru social\u2013media. La cincizeci de ani dupa unul dintre cele mai extraordinare rasturnari sociale din istoria americana, se pare ca am uitat ce e acela activismul\u201c, avertizeaza eseistul. Cat despre revoltele recente din Iran si din Moldova \u2013 \u201erevolutiile Twitter\u201c \u2013 acestea nu par a fi, la o privire mai atenta, revolutii, si cu atat mai putin Twitter. \u201eReteaua Twitter avea un rol nesemnificativ in Moldova, o tara in care exista putine conturi Twitter. Si nici nu pare sa fi fost o revolutie, atata timp cat protestele (…) ar fi putut fi, intr-o oarecare masura, o inscenare pusa la cale de guvern (intr-o tara paranoica fata de revansismul Romaniei, protestatarii au arborat un steag romanesc deasupra cladirii guvernului)\u201c. In ceea ce priveste Iranul, se pare ca nu ar fi existat nici un fel de revolutie Twitter in aceasta tara. \u201eJurnalistii occidentali care nu au putut sa ia legatura \u2013 sau nu s-au straduit sa ia legatura cu oameni aflati la fata locului in Iran au navigat, pur si simplu, printre postarile de pe Twitter cu eticheta
\nairanelection. Nimeni nu a parut sa se intrebe de ce oamenii care coordonau protestele in Iran ar scrie in orice alta limba in afara de Farsi\u201c, arata Gladwell, citand un articol al jurnalistei Golnaz Esfandiari din \u201eThe Foreign Policy\u201c.
\nUna dintre reusitele cu care se pot lauda evanghelistii social\u2013media e cazul lui Sameer Bhatia, un antreprenor din Sillicon Valley care avea nevoie, pentru a supravietui, de un transplant de maduva. Prin intermediul unei campanii prin Facebook si YouTube, 25.000 de oameni s-au inscris in baza de date pentru donatorii de maduva si, in cele din urma, a fost gasit si donatorul potrivit. \u201eExista putere in legaturile slabe, scrie Malcolm Gladwell. Cunostintele noastre \u2013 nu prietenii nostri \u2013 sunt cea mai grozava sursa de idei si de informatii. (…) Dar legaturile slabe rareori conduc la un activism cu risc ridicat\u201c. Si, intr-adevar, a dona maduva osoasa nu e o chestiune triviala. \u201eInsa nu implica un risc financiar sau personal; nu inseamna sa petreci o vara fiind urmarit de barbati inarmati in camionete. Nu iti cere sa te lupti cu norme si practici sociale cimentate. De fapt, e genul de gest care nu iti va aduce decat recunoastere si pretuire sociala\u201c.
\nUn alt caz care ar demonstra puterea de organizare a Internetului e cel al lui Evan, un angajat de pe Wall Street a carui prietena si-a uitat telefonul mobil \u2013 un Sidekick foarte scump \u2013 pe banca unui taxi din New York. Cu ajutorul companiei telefonice, adolescenta care gasise telefonul a fost identificata; dupa ce fata a refuzat sa inapoieze telefonul, spunand ca femeia alba nu merita sa-l primeasca inapoi, Evan a pornit o campanie on-line, prin MySpace si Digg. In cele din urma, sub o presiune media enorma \u2013 milioane de oameni ajunsesera sa urmareasca acest caz on-line \u2013 politia a incadrat telefonul de la \u201epierdut\u201c, la \u201efurat\u201c, adolescenta a fost arestata si prietena lui Evan si-a recuperat Sidekick-ul. \u201eInstrumentele social\u2013media sunt foarte potrivite pentru a face ordinea sociala existenta mai eficienta. Ele nu sunt un dusman natural al status quo-ului\u201c, scrie Malcolm Gladwell. \u201eCe urmeaza de acum incolo e cam acelasi lucru. O lume in retea, cu legaturi slabe, e buna sa ajute bancherii de pe Wall Street sa-si recupereze telefoanele de la adolescente. Viva la revoluci\u00f3n\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201eLumea, ni se spune, e prinsa in mijlocul unei revolutii. Noile instrumente ale social\u2013media au reinventat activismul social. Cu Facebook-ul, Twitterul si altele asemanatoare, relatia traditionala dintre autoritatea politica si vointa populara a fost schimbata, permitandu-le celor lipsiti de putere sa colaboreze, sa-si coordoneze si sa-si exprime ingrijorarile mai usor\u201c, scrie Malcolm Gladwell in \u201eThe… Cite\u0219te mai mult »The New Yorker: Despre cum social media nu va schimba lumea. Moartea activismului social<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[3091,3640,253,3639,3637,3638],"class_list":["post-4813","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-the-new-yorker","tag-activism-social","tag-facebook","tag-premiul-nobel-pentru-pace","tag-socialmedia","tag-twitter"],"views":1915,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4813","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4813"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4813\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4813"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4813"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4813"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}