{"id":481,"date":"2009-12-10T12:09:37","date_gmt":"2009-12-10T10:09:37","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=481"},"modified":"2009-12-10T12:11:36","modified_gmt":"2009-12-10T10:11:36","slug":"erotocritul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/erotocritul\/","title":{"rendered":"Erotocritul"},"content":{"rendered":"

Constantin Ciuca, Regele cu pene, Bucuresti, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 2009, 368 p.<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

De mult nu mi s-a int\u00e2mplat ca o carte sa-mi trezeasca at\u00e2t de putine intrebari in timpul lecturii. Aproape totul e transparent in primul roman al lui Constantin Ciuca, elaborat ca un pot-pourri in care, dupa cum apare mentionat pe coperta a patra, sunt str\u00e2nse laolalta personaje si int\u00e2mplari din \u201e Don Quijote\u201c\u00a0 si din \u201eOdiseea\u201c . Informatia trebuie putin corijata, deoarece scriitorul rescrie in mai mica masura poemul atribuit lui Homer, dec\u00e2t \u201eUlysses\u201c\u00a0 de James Joyce. Parea ca postmodernismul sadea ma va insoti ca Sp\u00e2nul prin padurea narativa! Ma g\u00e2ndeam ca iar dau peste o reciclare inteligenta care va st\u00e2rni doar interesul filologilor si al pasionatilor de livresc. Dupa fiecare pagina, aveam senzatia ca voi ram\u00e2ne captiv intr-o f\u00e2nt\u00e2na secata si ca nu-mi voi improspata ideile. Constatam insa ca prozatorul asamblase, in primul r\u00e2nd, dimensiunea erotica a fiecareia dintre cele doua capodopere. Abia la final am inteles \u2013 sau cel putin asa cred \u2013 scenariul intocmit de autor, un scenariu al disimularilor perfide, al aluziilor la situatii din Rom\u00e2nia de dinainte de 1989, al suprapunerii vocilor narative.
\nOmul din La Mancha
\nConstantin Ciuca tese \u201eRegele cu pene\u201c\u00a0 din firele erotice luate prea putin in seama de exegetii lui \u201e Don Quijote\u201c\u00a0 si \u201e Ulysses\u201c . Mereu a fost luata in der\u00e2dere iubirea de esenta trubadureasca, exprimata prin tirade magulitoare si printr-o dorinta neclintita de a restabili ordinea in lume, pentru insipida si grobiana Dulcineea del Toboso. Iar inchipuirile Cavalerului Tristei Figuri, in care femeia ur\u00e2ta devenea o donna angelicata, au degajat numai comicul evident. Don Quijote s-a ascuns in entuziasmul sau, las\u00e2ndu-i pe cititori sa-i intrezareasca asa-zisa nebunie.
\nCervantes a ironizat codurile culturale medievale, ceea ce nu inseamna ca le-a si dezgolit de semnificatii. Constantin Ciuca isi da seama ca intreaga retorica medievala a iubirii inchide in ea chinul celui care se amageste cu buna stiinta. In cazul iscusitului hidalgo, e chinul nestatornicului, al ratacitorului, al singuraticului, al celui care se leapeda de sine. In schimb, Don Stephano, personajul principal din \u201eRegele cu pene\u201c , isi intoarce fata catre cele lumesti, catre voluptatile trupului. La inceputul volumului, romancierul deconstruieste cu abilitate l’amour courtois, at\u00e2t prin dibuirea posibilei descendente din cultul marianic, c\u00e2t si prin rasturnarea conventiei. Prima fraza din \u201eCapitolul 1\u201c\u00a0 devine revelatoare: \u201e Don Stephano s-a insanatosit\u201c\u00a0 (p. 7). Trimiterea intertextuala actioneaza instantaneu ca si cum ar incepe o istorisire despre vindecarea lui Don Quijote de locura. Pista se va dovedi imediat eronata, dar calea spre lectura nu e niciodata una adevarata, ci una ademenitoare. Barbatul revine in localitatea natala, in La Mancha, dupa ce fusese externat din El Hospital Central de Todos Santos din Cordova, unde \u201eTerapii savante si sedinte indelungate de privit peretii in gol il facusera sa vada acum lucrurile cu totul altfel si il convinsesera de lipsa de inteles a povestilor citite si de inutilitatea multora din faptele pe care le sav\u00e2rsise\u201c\u00a0 (ibidem). Pacientul renunta la ideal, arunc\u00e2ndu-si la gunoi armura si armele. Vremea cavalerismului a ruginit. Astfel st\u00e2nd lucrurile, Don Stephano incepe o epistola catre Dulcineea, recunosc\u00e2ndu-si neghiobia de a se fi av\u00e2ntat in vitejii halucinogene. Expeditorul relateaza, simtindu-se penibil, trecutul sau b\u00e2ntuit de capcauni: \u201eNu numai ca era lipsit de sens, stimata doamna dar, dupa cum s-a vazut in cazul meu, era si deosebit de periculos sa iei in copitele calului colbul imparatiei pentru a nu gasi nicaieri, nici urma de monstrii promisi\u201c\u00a0 (ibidem).
\nDon Stephano renunta la himere. Dulcineea coboara pe pam\u00e2nt, incet\u00e2nd sa fie obiect al adoratiei. Chipul ei eterat iese din icoana. Barbatul s-a dispensat de idealuri ca de niste dejectii, precum Leopold Bloom de micul dejun in dimineata de 16 iunie 1904: \u201eDa, preafrumoasa doamna, steagul meu cu insemnele voastre a cazut intr-una din zile, chiar dupa injectiile de la ora zece, in latrina spitalului si o maica de serviciu a tras apa dupa el. (…) iar chipul dumneavoastra, Dumnezeu sa ma ierte, s-a sters de pe p\u00e2nza ochilor mei de parca l-ar fi descusut cineva de acolo\u201c\u00a0 (p. 8).
\nDon Stephano inceteaza sa se inchine la altarul eternului feminin si priveste doar lutul modelat in ispita. Nu scapa totusi de iluzii, pentru ca, de fiecare data c\u00e2nd gusta roadele frumusetii corporale, se transforma in sclav, iar nu in stap\u00e2n. Viata alaturi de Dulcineea, alias Olga, a carei \u201eonoare nu poate fi reperata\u201c , e un sir nesf\u00e2rsit de certuri si despartiri din lucruri minore. Don Stephano sta sub papucul unei alte Acrivite. Barbatul inghite at\u00e2tea reprosuri, inc\u00e2t niciun fier de calcat n-ar putea sa-l scape de sifonare. Si tot el face primul pas spre impacare, spasit ca nu-i daduse dreptate partenerei. Armonia cuplului se reinstaleaza in urma descarcarii sexuale. Orice int\u00e2lnire erotica a celor doi seamana cu o noapte valpurgica.
\nNausicaa
\nFuria il apuca pe Don Stephano c\u00e2nd se g\u00e2ndeste ca altcineva se bucura de gratiile Dulcineei. Nu altfel se comporta Poldy Bloom c\u00e2nd se ratacea prin labirintul scenariilor despre int\u00e2lnirea sotiei sale, Marion, cu Blazez Boylan. Dar Don Stephano nu e statornic in iubire, ci in patimi. In cartea sa, Constantin Ciuca ingroasa aluziile amoroase din \u201eUlysses\u201c. \u201eSirenele\u201c\u00a0 din romanul lui Joyce erau doua barmanite carora le trimitea ocheade angajatul de la \u201eFreeman’s Journal\u201c . Cele din \u201eRegele cu pene\u201c\u00a0 il seduc pe incornoratul Don Stephano la restaurantul unui hotel. Int\u00e2lnirea lor se opreste la stadiul libatiilor, pentru ca \u201eprada\u201c\u00a0 isi aminteste ca era indragostit de altcineva: \u201e \u2013 Sunteti frumoase. O, sunteti minunate! Inc\u00e2ntatoare. Imi place sa va vad. s\u2026t \u2013 Dar cred ca nu va iubesc\u201c\u00a0 (p. 136). Numai ca intregul capitol contine o influenta joyciana clara, fiind o trecere continua, aproape insesizabila, de la realitate la halucinatie. Ce-i drept, Constantin Ciuca insereaza un detaliu care permite descoperirea strategiei narative, si anume faptul ca numele insotitoarelor sunt extrase dintr-o revista de geografie. Prin urmare, evenimentele si replicile reprezinta o inscenare.
\nDon Stephano nu cunoaste dragostea. El are obsesia trupurilor frumoase. Oric\u00e2t de senzuala, Dulcineea nu e dec\u00e2t o pasiune efemera. La inmorm\u00e2ntarea lui Don Ligueros de Trabajo \u2013 episod inspirat de inhumarea lui Paddy Dignam \u2013 Don Stephano devine obsedat de fiica defunctului, de Nausicaa, vr\u00e2nd s-o transforme intr-unul dintre \u201etrofee\u201c\u00a0 sale: \u201eInfasurat in f\u00e2sii late de amintiri despre trecut si viitor, mumificat in propria ssic!t lui destin anonim pe podeaua rece de pietre de r\u00e2u a oraselului, asteapta cuminte si plin de speranta, sa man\u00e2nce, pofticios, lacom si cu gura plina, un fruct dulce si zemos\u201c
\n(p. 184). P\u00e2na s-o cucereasca pe t\u00e2nara studenta, Don Stephano traieste asteptari disperate si se intimideaza de c\u00e2te ori o vede in preajma lui, asemenea lui Alecu Vacarescu: \u201eC\u00e2nd nu te vaz am chinuri,\/ Si c\u00e2nd te vaz lesinuri\u201c . Nausicaa i se daruieste cu o naturalete si o lipsa de prejudecati ce-l determina pe barbat sa creada ca a atins extazul. Don Stephano ajunge dependent de placerile trupului, suferind un soc dupa ce iubita il paraseste. Internat din nou la El Hospital Central de Todos Santos din Cordova, barbatul o reint\u00e2lneste pe Maica Antoaneta, femeia care-l ingrijise si inainte.
\nFinalul sta sub semnul echivocului. Primarul din La Mancha il anunta pe Don Stephano ca si-a ucis sotia. Dupa toate probabilitatile, victima este tocmai Maica Antoaneta. Pacientul paraseste sanatoriul si, impreuna cu noua iubita, pleaca intr-o calatorie in Africa. Toate-s vechi si noua toate, intruc\u00e2t, in masina, pe scaunul soferului, pare ca sta Nausicaa.
\nImi asum riscul de a fi supralicitat interpretarea cartii. S-ar putea ca toate paralelele pe care le-am trasat sa fie niste drepte necoplanare. \u201eRegele cu pene\u201c\u00a0 mi-a provocat senzatia ca ma aflu in deplasare, desi ma plimbam printr-o ambianta familiara. Romanul nu e o reusita si asta nu pentru ca m-as fi ratacit eu.<\/p>\n


\n<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Constantin Ciuca, Regele cu pene, Bucuresti, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 2009, 368 p. De mult nu mi s-a int\u00e2mplat ca o carte sa-mi trezeasca at\u00e2t de putine intrebari in timpul lecturii. Aproape totul e transparent in primul roman al lui Constantin Ciuca, elaborat ca un pot-pourri in care, dupa cum apare mentionat pe coperta a patra,… Cite\u0219te mai mult »Erotocritul<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[265,266],"class_list":["post-481","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-constantin-ciuca","tag-regele-cu-pene"],"views":4310,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/481","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=481"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/481\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=481"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=481"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=481"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}