C\u00e2t de relativa si inexacta este relatarea de la fata locului a evenimentelor si a faptelor la care suntem martori ne spune \u00eentr-un loc Nicolae Iorga: \u201eDocumentul \u00eel iei cum este, iar \u00een fundul lui sta vicleanul care a fabricat piesa si face haz pe socoteala dumitale. Ti se prezinta o povestire, dar ce este povestirea scrisa imediat dupa fapt? Si, \u00eent\u00e2iu, cine cunoaste perfect un fapt? Iar, al doilea, faptul acesta, daca se consemneaza \u00eendata ce s-a \u00eent\u00e2mplat, scriitorul, chiar si daca n-a fost actor, ci numai martor, e grozav de emotionat, si cele mai multe minciuni le spun oamenii emotionati. Daca este contemporan, e influentat de ceea ce s-a petrecut, de toata pasiunea acelora cari au fost de fata si domina, natural, interesele si pasiunile pe care le reprezinta el.\u201c Lucrul esential \u00een acest rationament al relativizarii desfasurat de marele istoric \u00eel priveste pe martorul evenimentului: nu exista un martor inocent si, pe de alta parte, nicio \u201eoglinda\u201c reflectoare nu se poate confunda cu ceea ce ea oglindeste. Inexorabila, infidelitatea oglindirii este o fatalitate: sub condeiul unei minti geniale, ca si al celui din urma idiot, ochiul pasiunii si urechea interesului personal \u00eesi fac simtita prezenta \u00een relatarea oricarui fapt sau eveniment. Nu mai vorbesc de evenimentele vietii civice si politice \u00een care doi martori oculari, de la fata locului vad lucruri complet diferite si au despre acelasi fapt versiuni radical\u00a0 opuse. Urechea interesului personal \u201eaude\u201c diferit si evenimentele literare. Sa luam bunaoara evenimentul literar petrecut la Ateneu \u00een ziua de luni, 27 septembrie 2010: \u00eent\u00e2lnirea scriitorilor rom\u00e2ni cu Herta M\u00fcller, scriitoarea germana de origine rom\u00e2na, laureata a Premiului Nobel \u00een 2009. Iata versiunea unui martor ocular ca Nicolae Manolescu: \u201eN-am vazut de mult o sala at\u00e2t de plina. Am fost foarte m\u00e2ndru de intelectualii rom\u00e2ni care au dorit sa participe la dialogul dintre cunoscuta scriitoare si Gabriel Liiceanu, directorul Editurii Humanitas.\u201c Scriitoarea germana a citit mai \u00eent\u00e2i c\u00e2teva pagini din romanul \u201eLeaganul respiratiei\u201c, tradus eminent de Alexandru Sahighian: \u201eDe c\u00e2te ori se schimba pagina \u2013 noteaza emotionat si emotionant Nicolae Manolescu \u2013 f\u00e2s\u00e2itul h\u00e2rtiei umplea sala. Romanul este exceptional. Fragmentele citite asijderea. Tacerea impresionanta nu era \u00eentrerupta dec\u00e2t de fosnetul literaturii.\u201c \u00censa \u201efosnetul literaturii\u201c la Ateneu e \u00eentrerupt de dialogul dintre Herta M\u00fcller si Gabriel Liiceanu, o discutie dupa opinia criticului, \u201epe c\u00e2t de pasionanta, pe at\u00e2t de tensionata.\u201c Martorul acestei discutii constata \u00eentre cei doi puncte de vedere opuse cel putin \u00een trei privinte. \u00centrebata despre patria scriitorului, Herta M\u00fcller a dat un raspuns extraordinar: \u201epatria scriitorului nu este limba lui (conform celebrului raspuns al unui Nichita Stanescu – n.n.), ci continutul acestei limbi. \u00cen Germania, ea si-a pierdut acest continut. Patria i-a fost rapita. Liiceanu a remarcat ca si scriitorilor ramasi \u00een tara le-a fost rapit acest continut, obligati sa-si \u00eensuseasca limba de lemn a ideologiei comuniste. Si ei au fost niste minoritari \u00een propria tara. Herta M\u00fcller n-a acceptat paralela. Minoratul \u00eesi are orgoliul lui. De aici a decurs a doua ne\u00eentelegere. Dupa parerea Hertei M\u00fcller, \u00een Rom\u00e2nia, minoritarii, etnici sau politici, n-au gasit niciun sprijin. Opinia literara ar fi fost pasiva si supusa. Sala a aplaudat. Am privit \u00een jur. Erau foarte putini intelectuali care sa fi dovedit curaj \u00een anii comunismului. Cei mai multi au tacut. De ce acest masochism? Si mai curios este ca Herta M\u00fcller \u00eensasi a recunoscut ca s-a comportat exact ca ei. Literatura ei critica a fost scrisa exclusiv \u00een Germania. Dictatura ceausista nu a permis dec\u00e2t o singura forma de disidenta si anume aceea a unei literaturi apolitice.\u201c C\u00e2teva chestiuni rezulta, \u00een acest punct, din relatarea martorului emotionat de evenimentul de la Ateneu. Prima dintre ele, benigna, poate fi o simpla greseala de corectura: \u00een propozitia \u201ecei mai multi au tacut\u201c martorul se inocenteaza gramatical. Persoana verbului la perfectul compus din propozitia respectiva \u00eemparte lumea prezenta la Ateneu si nu numai \u00een \u201eei\u201c si \u201enoi\u201c: e probabil, \u00eensa, ca forma corecta a propozitiei ar fi fost \u201ecei mai multi am tacut\u201c, cu exceptia unor Goma, Tudoran si alti c\u00e2tiva scriitori ale caror voci au rasunat public \u00een anii comunismului. Trec\u00e2nd de aceasta… emotie, ajungem la propozitia cu al carei continut nu putem fi de acord: \u201eDictatura ceausista nu a permis dec\u00e2t o singura forma de disidenta si anume aceea a unei literaturi apolitice.\u201c \u00cent\u00e2i, nu stim cui sa atribuim aceasta sentinta: laureatei Premiului Nobel sau criticului Nicolae Manolescu? Impersonal formulata, sentinta nu este adevarata. Curioasa opinie: sunt \u201eapolitice\u201c romanele lui Preda, \u00eencep\u00e2nd cu \u201eMorometii\u201c si sf\u00e2rsind cu \u201eCel mai iubit dintre pam\u00e2nteni\u201c?! \u201eApolitice\u201c romanele lui Buzura, de la \u201eFetele tacerii\u201c, \u201eVocile noptii\u201c si p\u00e2na la \u201eDrumul cenusii\u201c (din ciclul \u201eZidul mortii\u201c) aparut \u00een 1988?! E \u201eapolitic\u201c romanul \u201eBunavestire\u201c de N. Breban?! Si o fi \u201eapolitica\u201c si puscaria prin care trec \u201emorometienii\u201c din \u201eNiste tarani\u201c de Dinu Sararu?! Si exemplele pot continua, inclusiv cu parabolele \u201eapolitice\u201c ale lui Balaita ori Paler si ale altora, ca Sorin Titel, cu kafkiana \u201eLunga calatorie a prizonierului\u201c ori Salcudeanu cu surprinzatoarea \u201eBiblioteca din Alexandria\u201c. Daca e drept sa constatam tacerea \u201eapolitica\u201c a multor scriitori \u00een anii comunismului, mi se pare incorect sa transferam aceasta \u201etacere\u201c si \u00een literatura pe care acesti scriitori au scris-o. \u00cen fine, trec\u00e2nd peste forma de curaj tacut dovedita de \u201egrupul de sprijin\u201c al celor urmariti si persecutati, iata un punct de vedere judicios, neatins de riscul prevazut de Iorga \u00een cazul martorilor prea emotionati: \u201eA treia diferenta de punct de vedere \u2013 scrie N. Manolescu \u2013 a constat \u00een aceea ca, daca, pentru Liiceanu, o carte buna este o carte buna, indiferent de caracterul ei politic sau apolitic (si sunt de acord cu el ca apolitismul poate fi o forma de politica \u00een regimurile autoritare), pentru Herta M\u00fcller apolitismul scriitorilor rom\u00e2ni din anii de comunism ar fi fost, spre deosebire de ce s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een alte tari comuniste, o forma de lasitate. Inverosimila simplificare din partea unei scriitoare care a trait pe pielea ei comunismul! \u00cen aceasta simplificare se vede cu ochiul liber o sechela de g\u00e2ndire st\u00e2ngista…\u201c Nu prea vad de ce o g\u00e2ndire diferita ar fi numaidec\u00e2t o \u201esechela st\u00e2ngista\u201c. si nici pentru care motiv scriitorii tacuti \u00een plan public nu si-ar asuma aceasta lasitate a lor ca pe un pret neglorios, dar eficient, al literaturii curajoase, valabile si valoroase pe care au scris-o, \u201eenerv\u00e2ndu-se\u201c, \u00een anii comunismului. \u00cen alt mod si cod dec\u00e2t al \u201emartorului\u201c N. Manolescu din \u201eRom\u00e2nia literara\u201c \u00eenregistreaza \u201ereporterii\u201c \u201eObservatorului cultural\u201c evenimentul literar de la Ateneu din ziua de luni, 27 septembrie 2010. Lucrul rezulta \u00eenca din titluri: \u201eHerta M\u00fcller, triumful firescului\u201c, \u201eGabriel Liiceanu l\u00e2nga Herta M\u00fcller?\u201c, \u201eAsteptam, pe atunci, sa va enervati mai multi\u201c, \u201eHerta M\u00fcller \u00een dialog cu Gabriel Liiceanu, sau cum poti sa \u00eenvingi pe ringul de vorbe\u201c si \u00eenca un titlu, indecent si scatologic, pe care nu-l pot reproduce: sunt titluri ce anunta o versiune polemica si negativa a evenimentului de la Ateneu. Vocea pasiunii, ochiul si urechea interesului personal de care vorbea Iorga, precum si efectele relatarii \u201eoamenilor emotionati\u201c mentionate de marele istoric se fac simtite din primele r\u00e2nduri: \u201eGabriel Liiceanu \u00eesi scoate scolareste notitele. Tremurul din glas \u00eei tradeaza emotia. Pe scaunul ei, laureata Premiului Nobel pentru literatura are pumnii str\u00e2nsi.\u201c Razboi, meci de box \u00een ring sau o \u00eent\u00e2lnire literara? Liiceanu \u201epropune\u201c, laureata \u201eriposteaza\u201c, \u201eGabriel Liiceanu nu poate iesi din corzi\u201c, \u201eHerta M\u00fcller puncteaza lu\u00e2nd discutia pe cont propriu\u201c si \u201esigura pe sine puncteaza din nou: \u201eAu fost oameni care au avut multe privilegii. Nu ma mir ca nu recunosc dictatura\u201c. Urmaresc reactia salii. \u00cenghet si uimire. Probabil ca multe persoane din public se simt vizate.\u201c \u00cen ochii reporterului, martor la eveniment, \u00eent\u00e2lnirea literara de la Ateneu ia forma unui proces public \u00een care un inchizitor, un fel de Girolamo Savonarola, \u00eei sageteaza intransigent, neiertator si veninos pe pacatosii Florentei dupa moartea lui Lorenzo Magnificul. \u201eSpre finalul dialogului de la Ateneu \u2013 ne spune reporterul revistei \u2013 care \u00een multe momente este condus de Herta M\u00fcller, nu de amfitrionul de la Humanitas, cum ma asteptam, invitata serii trage concluzia: \u201eSunt rea. E adevarat. Nu am ce sa fac.\u201c\u201e \u00cen ochii altui martor, \u00eent\u00e2lnirea de la Ateneu devine prilej de rafuiala: \u201eGabriel Liiceanu l\u00e2nga Herta M\u00fcller?\u201c Martorul si reporterul evenimentului, emotionat \u00een sens negativ, scrie partinic: \u201etin sa-mi exprim nedumerirea deplina fata de modul \u00een care a acceptat sa apara public, \u00eentr-o scenografie cu puternice conotatii canonico-simbolice, \u00een compania lui Gabriel Liiceanu. \u00cemi este greu sa \u00eenteleg \u00een ce fel se aplica aici standardele morale la care Herta M\u00fcller a raportat p\u00e2na acum, \u00eentr-un mod pe c\u00e2t de radical, pe at\u00e2t de consecvent, comportamentele intelectualilor \u00een timpul dictaturii comuniste.\u201c De ce nu-i indicat cunoscutul filozof sa converseze cu Herta M\u00fcller? \u201eGabriel Liiceanu \u2013 vine acuzatia \u2013 este exemplul de manual al acestei tipologii a oportunistului care mimeaza abil, \u00een functie de instanta la care se raporteaza, at\u00e2t conformismul, c\u00e2t si subversivitatea. Celebritatea lui din anii ’80 se bazeaza strict pe debitarea de platitudini filozofice pompoase cu vag iz etno-heideggerian, care evitau orice referire la dictatura si care permiteau propagandei oficiale sa demonstreze larga libertate de g\u00e2ndire din Rom\u00e2nia. Direct spus, asa cum lui Sergiu Nicolaescu i se cedase monopolul filmelor cu potential de succes la public, lui Gabriel Liiceanu i se permitea sa v\u00e2nda en gros filozofie \u201eidealista\u201c popularizata (…) Prestigiul cultural acumulat de Gabriel Liiceanu, si care-l \u00eendreptateste astazi sa fie partener de dialog \u00een fata \u00eentregii opinii publice al Hertei M\u00fcller, reprezinta, asadar, dezvoltarea unui capital social acumulat \u00een regimul anterior, cu concursul efectiv al responsabililor comunisti ai planificarii culturale.\u201c Enormitatea comparatiei de mai sus si a \u201emonopolului\u201c despre care-i vorba ma scutesc de comentarii. Ca si \u201ecelebritatea\u201c autorului de filozofie \u201eidealista\u201c din timpul comunismului: \u00eei si vad pe cititorii de atunci ai filozofului, sute de mii de oameni ai muncii \u00eencolonati ca la defilare, purt\u00e2nd \u00een m\u00e2ini si racnind pasaje din \u201eTragicul. O fenomenologie a limitei si depasirii\u201c (1975), opera difuzata \u201een gros\u201c care i-a adus, vezi bine, popularitatea autorului. Martor al \u00eendepartatului debut al lui Gabriel Liiceanu, autorul acestor r\u00e2nduri trebuie sa recunoasca, rusinat, ca n-a vazut cozile la librarii si nici pe miile de cititori trimisi acolo de \u201eresponsabilii comunisti ai planificarii culturale\u201c pentru a cumpara cartea menita sa-i aduca autorului \u201esuccesul instantaneu\u201c, celebritatea si sa \u201edemonstreze larga libertate de g\u00e2ndire din Rom\u00e2nia.\u201c Instrumentalizarea aceasta caricaturala n-are nicio legatura cu evenimentul de la Ateneu, dar cu emotia orbitoare st\u00e2rnita de evenimentul respectiv. Avea dreptate Nicolae Iorga: \u201eScriitorul, chiar si daca n-a fost actor, ci numai martor, e grozav de emotionat, si cele mai multe minciuni le spun oamenii emotionati.\u201c Cititor dezorientat de versiunile contradictorii ale relatarii evenimentului, poate ca ma \u00eensel eu si ca subiectul \u2013 evenimentul! \u2013 de la Ateneu nici n-a fost \u00eent\u00e2lnirea literara de acolo, ci numai pretextul unei rafuieli ce merita sa fie macar am\u00e2nata: din respect pentru laureata Premiului Nobel.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
C\u00e2t de relativa si inexacta este relatarea de la fata locului a evenimentelor si a faptelor la care suntem martori ne spune \u00eentr-un loc Nicolae Iorga: \u201eDocumentul \u00eel iei cum este, iar \u00een fundul lui sta vicleanul care a fabricat piesa si face haz pe socoteala dumitale. Ti se prezinta o povestire, dar ce este… Cite\u0219te mai mult »Oameni emotionati…<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3629,735,178,124],"class_list":["post-4799","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-evenimentele-literare","tag-gabriel-liiceanu","tag-herta-muller","tag-nicolae-manolescu"],"views":3271,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4799","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4799"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4799\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4799"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4799"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4799"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}