Dintr-una dintre cele doua carti mentionate in titlu ne vorbeste parintele confucianismului, iar din cealalta un taoist pur. E vorba de doua traduceri din limba chineza publicate in vara de dr. Adrian Daniel Lupeanu, fiul cunoscutilor sinologi Mira si Constantin Lupeanu: Confucius, \u201eFranturi de conversatie. O enciclopedie a vietii\u201c si Lie ZI, \u201eCartea Adevarata a Vidului si a Supremei Virtuti\u201c, in care autorul demonstreaza ca este familiar cu lucrarile antichitatii chineze: \u201eSa infloreasca o suta de flori, sa se intreaca o suta de scoli\u201c (filozofice).<\/p>\n
Pentru cititorul roman, ambele carti, trebuie sa recunoastem, nu reprezinta un miracol al necunoscutului. Confucius mai ales cunoaste in limba romana mai multe editii, cea mai veche, din cate stim, fiind tiparita acum o suta de ani de Editura Ram, la Aninoasa – Gorj, dupa versiunea sinologului francez G. Soulie de Morant. Ele pun in lumina o tulburatoare maturitate si originalitate a gandirii chineze dezvoltate in paralel cu gandirea greaca pe plan european.
\nConfucius, 551 – 479 i.Hr., este titanul culturii Chinei, venerat inca de pe cand traia ca om politic, carturar, pedagog si filozof. Cronicarul Chinei antice Sima Qian, n. 145 i.Hr., a scris: \u201eConfucius preda folosindu-se de \u00abCartea Poemelor\u00bb, \u00abCartea Schimbarilor\u00bb, \u00abCartea Istoriei\u00bb, \u00abCartea Muzicii\u00bb si \u00abInsemnari rituale\u00bb (toate texte vechi ordonate si definitivate de el). Invataceii lui erau in numar de trei mii, dar, patrunsi de cele sase arte, s-au dovedit a fi numai saptezeci si doua\u201c. Corpul de comentarii la \u201eCartea Schimbarilor\u201c, carte care rivalizeaza cu \u201eBiblia\u201c prin vechime, profunzime si spiritualitate, ii apartine lui Confucius. Totusi, gandirea lui Confucius ne-a parvenit prin \u201eLun Yu\u201c. Aceasta este cartea pe care incercam sa o prezentam, continand citate si fragmente de dialog retinute de discipolii cei mai apropiati ai invatatorului. Pe atunci, ideogramele se scrijeleau pe fasii de bambus si de aceea discipolii au fost obligati sa se exprime cat mai concis. Citatele acestea sunt invataturi, maxime, ganduri. Franturi de conversatie, cum prea bine le-a numit traducatorul. Stranse in douazeci de capitole, textele nu sunt ordonate dupa vreo tematica, ci ni se transmit asa cum au fost ele notate la o jumatate de secol dupa moartea lui Confucius. De retinut ca atunci cand au compus cartea discipolii ajunsesera deja la batranete, erau ei insisi intelepti, carturari si pedagogi renumiti. Scopul lucrarii este sa educe, sa inalte comportamentul moral, sa dezvolte o elita intelectuala, sa creeze oameni de valoare si astfel categoria xiaoren, aceea a oamenilor de nimic, sa se ingusteze. Ne place sa credem ca \u201eLun Yu\u201c, insumand chintesenta invataturilor lui Confucius, a fost gandita si receptata prin secole, asa cum ni se releva si noua astazi in Europa, drept un adevarat program cultural pentru desavarsirea individului, a familiei si a societatii. Intalnim aici precepte de luat in seama despre invatatura, omenie, iubire si comportamentul in lume. Invataturile despre politica si arta de a guverna ar trebui sa fie afisate pe un ecran in Parlament si mai ales la Palatele Victoriei si Cotroceni, sub ochii celor care frecventeaza aceste institutii. Despre guvernanti si cum se cuvine sa fie ei sunt zeci de ziceri care ar merita citate. Eu il prefer pe cel pus si de traducator in prefata: \u201eA guverna inseamna a fi drept. Daca tu insuti esti drept, cine ar indrazni sa nu fie corect?\u201c (12.17). Sau: \u201eCa dregator, fii neobosit si actioneaza cu loialitate\u201c (12.14). Sau: \u201eCum sunt cei care ne conduc astazi? Vai! Oamenii acestia sunt atat de limitati, incat pentru ei preceptele acestea nu au nici o semnificatie\u201c (13.20).
\nLie Zi a fost si el pedagog. Prin scrierile sale este insa un filozof ezoteric, poet, moralist, istoric al culturii. A trait dupa Confucius, candva in secolul V i.Hr. In paranteza fie spus, in prefata semnata de traducator s-a strecurat o greseala, fara indoiala de dactilo. Sta scris: \u201eEste posibil sa fi fost cu cativa ani mai mare decat Confucius, al carui an de nastere este bine stiut: 479 i.Hr.\u201c. Corectez: \u201e\u2026cu cativa ani mai mic!\u201c.
\nPe Lie Zi filozoful Zhuang Zi (369 – 286 i.Hr.) il caracterizeaza astfel: \u201eMaestrul Lie pleca in calatorie incalecand vantul. Aluneca pe el minunat si se intorcea abia dupa cincisprezece zile. Cine este in stare sa calareasca adevarul Cerului si Pamantului, sa stapaneasca schimbarile celor sase elemente si sa calatoreasca la infinit, acela nu depinde de nimic\u201c. Cartea are o sumedenie de parabole, mici povestiri morale si filozofice despre viata, ideal, curatenie etica, purtare fireasca, meritorie, valoarea artei si mai ales lumea supranaturala a misterelor. El scrie despre Xu, vidul socotit de catre taoisti starea de atingere a tihnei desavarsite. Invatatura recomandata de cel care calatorea pe vant era:
\n\u201eLasa-te in voia simtamintelor,
\nNu intina frumusetea lumii.
\nNu incerca sa obtii faima dupa moarte
\nSi atunci nu vei suferi.
\nRenumele venit mai devreme sau mai tarziu,
\nZilele vietii, multe sau putine,
\nNu le lua in seama!\u201c
\nSau: \u201eCei care stapanesc esenta lucrurilor
\nNu au nevoie de cuvinte.
\nCei care inteleg pe deplin lumea
\nNu au nevoie de cuvinte.
\nA te exprima fara cuvinte este tot vorbire\u2026\u201c
\nMai multe istorioare abordeaza comunicarea fara cuvinte si starea de vid. Iata o mostra: \u201eGandul ii era concentrat, trupul i se dispersase, oasele si carnea ii erau totuna; nu isi mai simtea trupul, daca se sprijinea sau nu pe ceva, nici picioarele, pe ce mergeau, mintea isi avea gandurile ei, vorbele isi ajungeau lor insele\u201c. Sau: \u201ePe muntii Lie Gu Ye, la intrarea Fluviului Galben in mare, traiesc divinitati care respira vant si sorb roua si nu se hranesc cu cereale. Inima lor este aidoma izvoarelor, iar chipul ca al fetelor mari. Aceste divinitati n-au neamuri, nu cunosc dragostea si nemuritorii sunt cei care-i slujesc; nu sunt fioroase, nu se maniaza si oamenii cinstiti le slujesc cu credinta. Ele nu fac gesturi caritabile, nici favoruri, dar oamenii traiesc indestulator; nu strang averi, dar nu se simt saraci. Acolo, elementele Yin-Yang se armonizeaza adesea, soarele si luna stralucesc, cele patru anotimpuri isi urmeaza cursul, vantul si ploaia sunt bine echilibrate, viata este mereu prezenta, recoltele bogate. Pe acest pamant nu sunt boli, oamenii nu mor inainte de vreme, nu exista calamitati, iar acolo demonii sunt neputinciosi\u201c.
\nCreatia si libertatea spiritului nu trebuie intinate cu viata cotidiana, crede Lie Zi. Libertatea reala si implinirea in arta se obtin pe calea mintii. Iata un ultim citat. Cineva s-a dus sa invete muzica de la un mare maestru, care ii fusese profesor de muzica si lui Confucius. Dupa trei ani, nu era in stare sa cante o piesa. Dupa alti trei, povesteste Lie Zi:
\n\u201e\u2013 Cum stai cu instrumentul? l-a intrebat Shi Rang.
\n\u2013 Il stapanesc. Lasa-ma, te rog, sa incerc sa cant.
\nCa intr-o zi de primavara, el a piscat coarda shang a sunetului de aur si a cantat o melodie de toamna; deodata, s-a pornit un vant rece, tomnatic, iar plantele si copacii au dat rod. Ca intr-o zi de toamna, el a facut sa vibreze coarda jiao sau muzica lemnului de primavara; s-a simtit alene un vant cald, iar plantele si copacii au inflorit. Ca intr-o zi de vara, el a ciupit coarda yu sau muzica apei, a clopotului galben, de iarna, si la rasunetul muzicii a inceput sacadabruma si safulguiasc\u00e3, iar apa raurilor si a lacurilor a prins gheata. Ca intr-o zi de iarna, el a miscat coarda zi sau muzica focului, a verii, iar razele soarelui au imprastiat caldura, topind gheata. Apropiindu-se de sfarsit, el a folosit coarda gong, in armonie cu celelalte patru, si s-a pornit un vartej usor, un vant de bun augur, nori albi pluteau in vazduh, din Ceruri a prins sa cada roua inmiresmata, iar din adancuri au tasnit izvoare dulci.
\n\u2013 Ai cantat minunat! a rostit Shi Rang plin de bucurie\u201c.
\nCartea intreaga e o desfatare. Are opt capitole si o suta sapte parabole, una mai neasemuita decat alta.
\nDr. Adrian Daniel Lupeanu a introdus note si comentarii si a prezentat in traducere numele personajelor. Dupa cum se va vedea de cele mai multe ori, acele nume se cuveneau traduse, deoarece ele nu au fost alese de Lie Zi la intamplare, ci au semnificatii relevante raportandu-se la sensul istorioarei respective.
\nIn incheiere, se cuvine notat ca traducatorul a trudit indelung asupra textelor, iar lucrul acesta se vede. Echivalentele sunt corecte, exacte, reusite, dovedind intelegerea spiritului originalului. Transpunerea in romaneste pastreaza caracteristicile creatiei initiale si are ceva din pluralitatea de sensuri pe care le sugereaza de regula caracterele chinezesti. Echivalentele romanesti realizate de tanarul sinolog au o reala eleganta, ducand acolo unde este firesc – tiparirea in limba romana a doua carti cat mai exacte si totodata pline de poezie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Dintr-una dintre cele doua carti mentionate in titlu ne vorbeste parintele confucianismului, iar din cealalta un taoist pur. E vorba de doua traduceri din limba chineza publicate in vara de dr. Adrian Daniel Lupeanu, fiul cunoscutilor sinologi Mira si Constantin Lupeanu: Confucius, \u201eFranturi de conversatie. O enciclopedie a vietii\u201c si Lie ZI, \u201eCartea Adevarata a… Cite\u0219te mai mult »Doua traduceri: Confucius si Lie ZI<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[3614,3615,3618,3616,3617],"class_list":["post-4774","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-confucianism","tag-confucius","tag-dr-adrian-daniel-lupeanu","tag-lie-zi","tag-traduceri"],"views":3302,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4774","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4774"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4774\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4774"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4774"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4774"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}