{"id":4771,"date":"2010-10-07T12:30:20","date_gmt":"2010-10-07T10:30:20","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=4771"},"modified":"2010-10-07T12:30:49","modified_gmt":"2010-10-07T10:30:49","slug":"revolutionarii-internetului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/revolutionarii-internetului\/","title":{"rendered":"Revolutionarii internetului"},"content":{"rendered":"

Exista doua tipuri de entuziasti ai internetului: utopistii si populistii. Retorica ambelor tabere este revolutionara, dar revolutiile sunt diferite. Utopistii cred ca internetul ofera solutii noi si promitatoare la problemele cele mai greu de rezolvat. Cu suficienti utilizatori de tweeter, toate bug-urile de la nivel mondial, razboi, saracie, analfabetism, fascism, pot fi anulate. Argumentele cu privire la oportunitatile digital infinite pentru a face bine sunt, \u00eenca de la mijlocul anilor 1990, un loc comun printre cyber-utopisti. <\/strong><\/em>
\nPromisiunile populistilor nu sunt at\u00e2t de nobile. Ei vad profunda confuzie sociala care domina Internetul ca pe o oportunitate istorica de a smulge puterea din ghearele elitelor si ale institutiilor acestora si redistribuirea ei mai uniform \u00eentre cetatenii netului, cetatenii obisnuiti cu acces la Internet. Ca si \u00een democratiile participative din epocile anterioare, populistii doresc o democratie directa, iar majoritatea institutiilor sociale, de la mass-media traditional\u00e3 la organizatii politice, sunt, \u00een viziunea lor, balast inutil. Pentru ei, Internetul reprezinta ceea ce reprezenta o grenada \u00een m\u00e2na anarhistilor din secolul al 19-lea.
\nCyber-populistii au o teorie si un plan. Acestia doresc sa conecteze complet relatiile noastre sociale \u00een scopul de a maximiza rolul pe care \u00eel joaca individul \u00een acest nou \u201eeco-sistem.\u201c
\nClay Shirky, profesor adjunct la NYU’s Tisch School of Arts, este o figura reprezentativa \u00een aceasta tabara, cu o credibilitate considerabila \u00een calitate de comentator \u00een domeniul afacerilor, tehnologiei si mass-media. Shirky a devenit \u00een timp un lider de opinie si un teoretician popular, iar blogul sau Web 2.0 i-a servit drept platforma pentru a-si propaga ideile si pentru a-si vinde cartile. Cartea sa \u201eHere Comes Everybody: The Power of Organizing without Organization\u201c, aparuta \u00een 2008 a devenit rapid bestseller. El considera ca Internetul a reusit sa dinamiteze nevoia noastra de structuri ierarhice si de organizatii care perpetueaza aceste structuri ierarhice, pentru ca Internetul ofera posibilitatea sa faci lucruri mai ieftine si pe cont propriu. Succesul lui cu \u201eHere Comes Everybody\u201c s-a bazat pe anxietatea publica \u00een ceea ce priveste barbaria culturala promovata de Wikipedia, YouTube, MySpace si carisma imensa (\u00een viata de pre-Internet a fost regizor de teatru). Noua sa carte \u201eCognitive Surplus: Creativity and Generosity In a Connected Age\u201c, a devenit o senzatie pe Internet si se bazeaza pe o analogie izbitoare: asa cum ginul le-a netezit britanicilor consecintele brutale ale revolutiei industriale, asa si Internetul ne ajuta sa ne ocupam mai constructiv, \u00een timpul liber, de abundenta generata de economiile moderne. Shirky sustine ca timpul liber a devenit o problema dupa sf\u00e2rsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, c\u00e2nd economiile occidentale au devenit mai prospere. Consumul \u00een exces de televiziune prin aparitia sitcom-ului a oferit, initial, o solutie, asa cum ginul era lubrifiantul tranzitiei de la un tip de societate la altul. De la vizionarea sitcom-urilor s-a trecut la Internet.
\nPentru Shirky a face ceva online bate pasivitatea hranita de mass-media traditionala. Argumentul este frumos \u00een simplitatea lui: \u201ediferenta reala \u00eentre a nu face nimic si a face ceva presupune un decalaj important\u201c, pentru ca \u201ecel mai stupid act creativ posibil este totusi un act de creatie.\u201c Pentru a \u00eentari acest argument, apeleaza la date statistice: daca americanii petrec cam 200 miliarde ore pe an \u00een fata micului ecran, \u00eentreaga umanitate a petrecut aproximativ 100 de milioane de ore pentru a crea Wikipedia. Astfel, chiar si o mica schimbare \u00een timpul acordat vizionarii programelor TV poate sa conduca la beneficii sociale semnificative. Nu fiecare proiect de pe Internet poate fi comparat cu Wikipedia, dar pentru Shirky acest lucru nu are importanta.
\nFapte si nu vorbe
\nCartile profesorului Shirky sunt pline mai degraba de anecdote inteligente, dec\u00e2t de date statistice, iar schimbarile revolutionare sunt considerate a fi de la sine, liniare, si transparente. \u00cen \u201eHere Comes Everybody\u201c, el analizeaza modul \u00een care tinerii din Belarus au folosit blog-uri pentru a organiza flash mobs-uri anti-guvernamentale. \u00cen volumul \u201eCognititive Surplus\u201c, analizeaza protestele din Coreea de Sud. Pentru mai mult de o luna, \u00eentre mai si iunie 2008, pe strazile din Seul zeci de mii de oameni furiosi si-au revarsat nemultumirea fata\u00a0 de masura luata de noul presedinte Lee Myung-bak de a ridica interdictia de cinci ani \u00eempotriva importurilor de carne de vita americana. Multi sud-coreeni au considerat ca anularea interzicerii, impuse initial din cauza temerilor legate de boala vacii nebune, au fost decisa \u00een graba, pun\u00e2nd \u00een pericol siguranta publica \u00een favoarea exigentelor politicii externe. Cetatenii au luat cu asalt parcurile si piete publice din Seul p\u00e2na la sf\u00e2rsitul lunii iunie, iar eforturile lor au fost rasplatite: presedintele a fost nevoit sa-si ceara scuze la televiziunea nationala, si-a remaniat cabinetului si a adaugat \u00een plus c\u00e2teva restrictii cu privire la acordul comercial cu SUA.
\nTot acest protest a pornit datorita unui forum de socializare folosit de adolescentele din Coreea de Sud. \u201eAdunate \u00eempreuna, speriate si suparate ca guvernul lui Lee a fost de acord cu ceea ce parea o umilinta nationala si o amenintare pentru sanatatea publica, fetele au decis sa faca ceva\u201c, scrie Shirky, subliniind ca forumul a fost locul, iar discutiile au constituit motivul \u201epentru care tinerii din Coreea sa se adune cu sutele de mii.\u201c Pentru Shirky acest exemplu este tipic pentru o revolutie, asa cum se fac revolutiile: \u201ec\u00e2nd adolescentele pot organiza manifestari care pot descuraja guverne nationale, fara sa apeleze la organizatii profesionale sau organizatori pentru a reusi, suntem pe teritorii noi\u201c. Acest caz este sugestiv si pentru altceva: ilustreaza limitele mass-media din Coreea de Sud \u00een promovarea unei astfel de miscari revolutionare. Mass-media, sustine el, a fost pasiva, asa cum a fost si publicul lor. Postarile de pe forumul de socializare au fost disponibile unui public mult mai larg dec\u00e2t ar avea orice articol dintr-un ziar coreean, si mult mai disponibile dec\u00e2t informatiile unei emisiuni politice la TV. \u00cen plus, publicul forumului se diferentiaza de consumatorii de media traditionala, \u00een primul r\u00e2nd, pentru ca nu sunt \u201emuti\u201c, fiind, \u00een al doilea r\u00e2nd, consumatorii, producatorii si distribuitorii unor mesaje. Rezultatul: \u201emesajele i-au conectat pe toti tinerii din Coreea de Sud cu problema importului de carne, radicaliz\u00e2ndu-se unul pe altul p\u00e2na au fost capabili sa remanieze guvernul\u201c. Concluzia: un protest similar ar fi fost de neimaginat pentru cei de v\u00e2rsta sitcom-ului.
\nPopulismul ca politica
\nPlec\u00e2nd de la aceste tipuri de exemple, profesorul Shirky \u00eesi \u00eendeamna cititorii sa se concentreze pe nevoile lor, sa foloseasca web-ul si sa se elibereze de asupritoarea mass-medie traditionala. \u201eMass-media este ca un triatlon…. Oamenilor le place sa consume, dar, de asemenea, si sa produca si sa \u00eempartaseasca evenimente. \u00centotdeauna ne-am bucurat de toate cele trei aceste activitati, dar p\u00e2na de cur\u00e2nd mass-media ne-a recompensat doar cu una dintre ele.\u201c Acum ca stim ceea ce conteaza cu adevarat, ar trebui sa ignoram armata de oameni care \u00eesi fac de lucru \u00een industria printului, radioului sau televiziunii. Astfel de oameni vor bloca progresul si vor insista \u00een acest blocaj pentru ca \u201enu pot vedea modul \u00een care societatea ar putea beneficia de o abordare incompatibila cu modelele mai vechi.\u201c
\nImplicatiile sociale ale argumentelor profesorului Shirky sunt clare: accesul universal la instrumente pentru producerea si diseminarea de informatii este un bun public, chiar daca acesta exclude alte bunuri.
\nPopulistii prezinta o lume fara nationalism, coruptie, religie, extremism si terorism. O lume fara alegeri, si, prin urmare, nu \u00eesi fac griji despre informarea alegatorului. Clasa, sexul, rasa si alte c\u00e2teva bariere apar, dar nu ca aspecte de opresiune sistemice. Chiar si \u00een epoca Internetului, soarta unei natiuni depinde de cum se organizeaza sfera publica, de drumul p\u00e2na la cabina de vot si de c\u00e2t de bine informati sunt alegatorii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Exista doua tipuri de entuziasti ai internetului: utopistii si populistii. Retorica ambelor tabere este revolutionara, dar revolutiile sunt diferite. Utopistii cred ca internetul ofera solutii noi si promitatoare la problemele cele mai greu de rezolvat. Cu suficienti utilizatori de tweeter, toate bug-urile de la nivel mondial, razboi, saracie, analfabetism, fascism, pot fi anulate. Argumentele cu… Cite\u0219te mai mult »Revolutionarii internetului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[3611,3612,1178,3613,3610],"class_list":["post-4771","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-bug-uri","tag-confuzie-sociala","tag-internet","tag-mass-media","tag-utilizatori-de-tweeter"],"views":2217,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4771","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4771"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4771\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4771"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4771"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4771"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}