{"id":477,"date":"2009-12-10T12:05:58","date_gmt":"2009-12-10T10:05:58","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=477"},"modified":"2009-12-10T12:08:10","modified_gmt":"2009-12-10T10:08:10","slug":"convorbiri-cu-dan-c-mihailescu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/convorbiri-cu-dan-c-mihailescu\/","title":{"rendered":"Convorbiri cu Dan C. Mihailescu"},"content":{"rendered":"

Cartea rom\u00e2neasca<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

Sa spunem cititorilor nostri ca v-ati fi dorit un plan sistematic de discutie, seturi intregi de intrebari puse dintr-odata. Curios: tocmai dvs., care m-ati numit un gospodar al criticii literare, ati fi vrut acum o \u201emetodica\u201c\u00a0 a dialogului. Nu cumva, sub aparenta de risipire a activitatilor si de divergenta a proiectelor in care ati fost angrenat, exista un anumit mod interior de coagulare? Eu cred ca v-ati exprimat in n registre, dar valorile in care ati crezut au ramas aceleasi. Sunteti oare mai consecvent dec\u00e2t dati impresia? V-ati schimbat in mod fundamental, din septembrie 1972 p\u00e2na in septembrie 2009?<\/strong><\/em><\/p>\n

Ce-i drept, m-as fi simtit mai confortabil daca mi-ai fi dat din capul locului setul de intrebari, astfel inc\u00e2t sa stiu de la inceput cum sa-mi dramuiesc raspunsurile. Ceva de genul: o treime chestii personale si de familie, o treime destinul profesional, o treime despre critica, teoria si istoria literara s.a.m.d. Asa cum facem acum, intrebare-raspuns, asta ma dezorienteaza. Nu stiu incotro si pe care drum mergem, nu stiu in ce masura sa raspund acum la subiectul cutare, daca nu cumva relatarea cu pricina s-ar potrivi mai degraba in alt context, la alta intrebare, daca nu cumva articulatia de aici merita alta configuratie etc. Pe de alta parte, modul meu de lucru este aidoma fiintei mele. Precipitat, imprevizibil, in salturi si prin jeturi, nicidecum\u00a0 masurat, pe portiuni, calm si calculat. Daca as fi avut azi o suta de intrebari, intr-o saptam\u00e2na cartea ar fi fost gata, chiar daca mi s-ar fi cerut trei sute de pagini. Asa cum lucram acum, cu o intrebare pe saptam\u00e2na, totul va dura un an, ceea ce nu e grav. Grav, adica riscant, e ca umorile mele sunt schimbatoare si sensibile ca puful papadiei. Daca as fi avut toate intrebarile inainte, mi-as fi pliat starile, impulsurile si capriciile in functie de merchezul lor, astfel inc\u00e2t sobrietatea ar fi avut parte de seriozitate, ludicul de ghidusii, aluzivul de franchete si tot asa.
\nDar, ma rog, ia sa lasam lamentatiile si sa ne facem fiecare treaba potrivit propriei vointe.
\nCum am mai spus nu o data (cer iertare cititorilor c\u00e2t de c\u00e2t familiarizati cu subiectul, dar intr-o carte de acest gen este inevitabil sa repeti ce ai mai declarat deja, partial, de-a lungul anilor, in varii interviuri), firea mea este esential scindata. In afara de ciclotimia banala (care ma face caragialian dimineata si cioranian seara, pesimist resemnat azi si optimist frenetic m\u00e2ine), eu am avut dintotdeauna porniri bicefale, de intensitati egale. Cu disjunctii flagrante, dar complementare in cele din urma. De-o parte, jumatatea lirica, romanticoasa, insul sentimental, feminoid, sangvin si feeric, axat pe intuitii, nu pe deliberari echilibrat calculate. Jumatatea cealalta e bine r\u00e2nduita, aproape taraneste, cumpanind bine totul, vener\u00e2nd coincidenta contrariilor, ordinea, disciplina.
\nTotul se explica genetic, iar cazul meu e c\u00e2t se poate de obisnuit si explicabil pentru cel care nu dispretuieste chiar de tot psihanaliza si care cunoaste biografia scriitorului rom\u00e2n. Pe linie materna, urbana, de mahala bucuresteana, cu seminte de cataoni de pe malurile Borcei, mi-au venit istericalele pitoresti, nastratinismul, hedonismul h\u00e2tru, patima negotului cu vorbe, apetitul amfitrionic, nestatornicia, risipitorismul efervescent, nepasarea, alintul feminin, mofturile, schimbarile derutante, nervul, nacafaua. Dimpotriva, dinspre tatal nascut la Contesti-D\u00e2mbovita, fiul notarului liberal Petrache Mihailescu, mi s-au varsat in genom tactul gospodaresc, legatura totala cu fortele pam\u00e2ntului, bunul egoism, respectul legii si al echilibrului, al autoritatii morale si religioase, cultul ethosului, nationalismul.
\nLa urma de tot, p\u00e2na si zodia, Sagetator cu ascendentul in Balanta, devine cu ambivalenta si complementaritate: jumatatea de jos infipta bine cu copitele-n pam\u00e2nt, in cele trupesti, pacatoase, iar cea de sus \u2013 cu arcul si sageata catre ceruri incerte, fantasme inaripate, aiureli utopice. De la o vreme, imbatr\u00e2nind, ma scobor tot mai des in pivnita ADN-ului, hipnotizat de amestecurile teribile. Imi inventariez cu un soi de masochism jubilativ asasinii sinucigasi din familie, dementele, straniile subterane care duc din Ferentari in Marginimea Sibiului, de la Calarasi la Titu si de la Bacau inspre foiala balcanica a machedonilor, prefir cele cinci casatorii ale maica-mii, facute anume ca sa nu murim de foame, dar cu barbati care nu aveau nici un talent de parinte si care m-au torpilat pe viata cu vointele lor umilitoare, uneori de o salbaticie incredibila si, oricum, inutila.
\nStai, ca m-am departat prea tare. Ce spuneai? Consecventa, in cazul meu?!? Peste poate! E tot ce poate fi mai strain firii mele. Sigur, o \u201eunitate in diversitate\u201c, cum se spune la manual, exista. Mai precis, moralmente, sufleteste, am ramas aceeasi plamada efervescenta \u2013 pufoasa, credula, romantioasa, insetata de puritate, azururi si dumnezeire \u2013 fascinata de fiinta si creatia lui Ioan Alexandru din 1968, c\u00e2nd l-am vazut int\u00e2i, p\u00e2na prin 1978-80. Da, cum bine spui, valorile fundamentale mi-au ramas aceleasi, de la fidelitate la iubirea rom\u00e2nismului, trec\u00e2nd prin cultul binelui, al slujirii, solidaritatii si creativitatii. Intelectual, insa, si mai cu seama profesional, am mers efectiv din gard in gard, las\u00e2ndu-ma adeseori in voia apei, dependent de hotar\u00e2rile celorlalti, de capriciile destinului, subrezenia dosarului, vointa familiei.
\nPai fa-ti idee. La 17 ani voiam sa dau la teologie, dar mi s-a spus ca o adevarata cultura teologala se face in laicitate si ca, temperamental, mai bine sa ram\u00e2n afara, la aer, pe l\u00e2nga biserica, si nu intre boltile si firidele ei. De la 18 la 23 de ani am scris poezie in nestire, ba chiar aveam pregatite doua volume pentru tipar, unul prefatat de Ioan Alexandru (textul, insotit de c\u00e2teva mostre, l-am tiparit in Scrieri de placere. Mi-am promis sa le public c\u00e2nd \u2013 adica daca \u2013 voi implini 60 de ani). In acelasi timp, desi singuratic, retractil si dospind de complexe de inferioritate, atras de mistica si de mirajul bibliotecii (nimic nu m-a hipnotizat mai deplin in viata dec\u00e2t seria fabuloasa a volumelor din Patrologia lui Migne, insirate in camera de lucru a lui Ioan Alexandru de pe Belgrad nr.5!), am suferit dintotdeauna de nesatiul publicistic. Aceeasi manie a presei care a devastat \u2013 si devasteaza \u2013 nouazeci la suta din energiile scriitorului rom\u00e2n. Am debutat la 11 ani in Sc\u00e2nteia tineretului cu un articol despre gastile tiganesti din jurul cinematografului \u201eFlamura\u201c\u00a0 de pe Soseaua Giurgiului. Asta, dupa ce raspunsesem tot acolo la o ancheta (mi-au dat si poza!) despre singuratatea adolescentina. In liceu, din 1969 in 1972, Gheorghe Sovu, pe atunci director la \u201e 39\u201c\u00a0 \u2013 un om care a avut o influenta decisiva in destinul meu \u2013 m-a plantat secretar de redactie la revista Pe-un picior de plai, unde am facut de toate, ca-n orice ucenicie, de la editorial, reportaje, poezii si proze stupide, la machetare, paginare, perierea spalturilor, stat l\u00e2nga corectori, zetari, linotipisti, legat cu sfoara ramele paginii de plumb, carausie si abonamente in scoala.
\nAceeasi ambivalenta mi-a fram\u00e2ntat anii de facultate: intre folcloristica si eminescologie, intre gazetarie si poezie, eseistica si istorie literara, recluziune livresca si activism politic. Citeam poezie eseniana la cenaclul lui Crohmalniceanu, dar faceam secretariat la cercul de istoria dramaturgiei si comunicari la sesiunile nationale Eminescu. Publicam in Analele Universitatii jucarioare despre Cantemir si Budai-Deleanu, dar am ajuns recenzent saptam\u00e2nal la Luceafarul. Pe urma, am avut marea sansa a vietii mele profesionale sa intru prin concurs la Institutul \u201eG. Calinescu\u201c , in 1980, c\u00e2nd doamna Busulenga mi-a spus solemn ca \u201egata cu gazetaria, Danutule\u201c , ceea ce, fireste, m-a facut sa plonjez bezmetic intr-un harem publicistic intru care inot nesmintit si in ceasul de fata. Schizoidie pura: diminetile stateam la Biblioteca Academiei, bagat p\u00e2na la g\u00e2t in veacul 19 sau in arcanele generatiei ’27, iar seara scriam de ultimele aparitii, asta c\u00e2nd nu traduceam Odele lui Claudel (!), sau nu-mi chinuiam prietenii in cenaclul de casa numit \u201eCalaretul nins\u201c\u00a0 (c\u00e2tiva ani am scos si o revista-samizdat cu acelasi nume, de unde si incruntarile Securitatii, devoalate mai t\u00e2rziu in volum).
\nDe unde consecventa, daca la toate rasp\u00e2ntiile carierei se ivea matematic un nod indracit? C\u00e2nd sa ma-nham la poezie, am intrat in redactii. C\u00e2nd sa fac etnologie si profesorat, am devenit traducator-dactilograf la Mecanoexportimport. C\u00e2nd sa devin cronicar la Luceafarul, am fugit m\u00e2nc\u00e2nd pam\u00e2ntul si am devenit cercetator la Institutul de istorie si teorie literara. C\u00e2nd sa scriu \u201eenciclopedia lumii rom\u00e2nesti prin viata si opera lui I.L. Caragiale\u201c , am luat cronica lunara in Transilvania si mi-a furat Dumnezeu mintile cu propunerea doamnei Busulenga de bursa IREX in SUA. Daca plecam atunci, in 1987, sigur ca mi s-ar fi coticit definitiv traseul profesional. Evident ca n-as fi ramas in \u201eState\u201c , dar mai mult ca sigur ca int\u00e2lnirile cu Virgil Nemoianu, Cristina si Ilinca Zarifopol, Sanda Golopentia, Vladimir Tismaneanu, Stefan Stoenescu s.a. m-ar fi reorientat catre teoria literara sau politologie, as fi studiat la Hoover istoria Dreptei europene s.a.m.d. Dupa trei luni de America nu te poti intoarce cum ai plecat, nu?
\nInsa daca regret enorm ceva sunt exact acei ani de sf\u00e2rsit ceausist, din 1985 in 1989, c\u00e2nd trebuia sa-mi fi scris cele doua sinteze mult visate si at\u00e2t de fezabile: \u201e Caragialele\u201c\u00a0 si Povestea generatiei \u201827. Asta n-am sa-mi iert c\u00e2te zile oi avea. Atunci ar fi trebuit sa pun punct publicisticii, sa lupt cu blazarea si sa-mi dau masura, cum se zice. Macar daca m-ar fi prins libertatea cu un volumas despre Cioran! L-as fi putut scrie intr-o luna, dar, venind 1989, a venit rubrica data de Ulici in Luceafarul, apoi suplimentul Litere, arte, idei, traducerile din Revel, apoi cinci ani topiti cu traducerea teatrului ionescian, alti zece irositi intr-o crunta zadarnicie in calele DGLR-ului…
\nNici macar doctoratul n-am ajuns (si nici n-o sa ajung) sa mi-l dau, fiindca \u2013 santajat profesional de Dan Grigorescu \u2013 dupa ce facusem toate demersurile, luasem referatele, trecusem probele initiale si urma redactarea, am plecat in 2003 de la Institut si am redevenit ceea ce fusesem, de fapt, dintotdeauna: un slujbas al gazetariei culturale.
\nPentru ca acuma, uita-te si matale: in loc sa scriu \u2013 la 37 de ani dupa \u2013 o alta versiune a cartii lui Al.Sandulescu Literatura epistolara, prefer sa public autonom c\u00e2te un capitol anual! Iar in momentul de fata, in loc sa-mi termin respectivul capitol, Cioranul, m-am apucat de cartea asta de convorbiri….
\nPai sa nu dai cu caciula dupa c\u00e2ini?!?<\/p>\n

\n


\n<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n<\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cartea rom\u00e2neasca Sa spunem cititorilor nostri ca v-ati fi dorit un plan sistematic de discutie, seturi intregi de intrebari puse dintr-odata. Curios: tocmai dvs., care m-ati numit un gospodar al criticii literare, ati fi vrut acum o \u201emetodica\u201c\u00a0 a dialogului. Nu cumva, sub aparenta de risipire a activitatilor si de divergenta a proiectelor in care… Cite\u0219te mai mult »Convorbiri cu Dan C. Mihailescu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[264,71],"class_list":["post-477","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-dan-c-mihailescu","tag-interviuri"],"views":6208,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/477","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=477"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/477\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=477"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=477"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=477"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}