{"id":4753,"date":"2010-10-07T12:16:53","date_gmt":"2010-10-07T10:16:53","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=4753"},"modified":"2010-10-07T12:17:09","modified_gmt":"2010-10-07T10:17:09","slug":"ghid-astrologic-pentru-amatorii-de-literatura-postmoderna","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ghid-astrologic-pentru-amatorii-de-literatura-postmoderna\/","title":{"rendered":"Ghid astrologic pentru amatorii de literatura postmoderna"},"content":{"rendered":"

Milorad Pavic, Mantia de stele. Ghid astrologic de ghicit,<\/em> traducere de Mariana Stefanescu, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2009<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

\u201e…exista diverse moduri de a citi o carte… \u201e
\n(Milorad Pavic)<\/em><\/strong><\/p>\n

Considerat adesea unul dintre cei mai de seama reprezentanti ai literaturii sarbe contemporane, apropiat, pe rand, de Julio Cort\u00e1zar sau Italo Calvino, raportat la proza lui Raymond Queneau si comparat cu Borges sau Perec, Milorad Pavic, afirmat ca poet, prin volumul \u201ePalimpseste\u201c (1967), dar consacrat, ulterior, in plan international mai cu seama ca prozator, prin cateva romane remarcabile (\u201eDictionarul khazar. Roman-lexicon in zece mii de cuvinte\u201c \u2013 1984, \u201ePeisaj pictat in ceai\u201c \u2013 1988, \u201ePartea launtrica a vantului. Roman despre Hero si Leandru\u201c \u2013 1991 sau \u201eUltima iubire la Tarigrad. Indreptar de ghicit\u201c \u2013 1994), ramane un scriitor a carui opera scapa majoritatii incercarilor de a o prinde intr-o definitie unica, fiind, fara indoiala, cel putin pentru unii critici literari, \u201epostmodernul esential al Estului Europei\u201c sau \u201eautorul care a dus hipertextualitatea la ultimele consecinte\u201c, dar dovedindu-se a reprezenta si ceva pe deasupra. Caci cititorii operei sale vor descoperi, la o lectura atenta, ca Pavic nuanteaza mult ideile postmodernismului, asa cum a fost acesta inteles si practicat in Occident: daca, asa cum se stie, una dintre cele mai importante caracteristici ale literaturii postmoderne este refuzul de a se situa pe o pozitie bine definita din punct de vedere ideologic (atitudinea aceasta fiind rezultatul interpretarii rationalismului si logocentrismului drept elemente apte a produce violenta ideologica), scrierile lui Pavic nu accentueaza atat acest refuz al ideologiilor de orice fel, cat mai mult tratarea lor in cheie ironic-sarcastica. Miza lui este mai cu seama adevarul istoric, raportat, anterior, exclusiv la experienta \u2013 si realitatea \u2013 istorica, iar concretizarea la nivelul practicii fictiunii atat de aparte pe care o configureaza scriitorul sarb socheaza in primul rand in plan formal, fiind suficient sa ne gandim doar la \u201eDictionarul khazar\u201c, care demonstreaza in fiece pagina tendinta autorului de a reduce (aparent!) totul la exprimarea aforistica. In fond, spune Pavic, glumind doar pe jumatate, \u201eadevarul e doar o smecherie menita a induce in eroare pe cei dispusi sa creada orice.\u201c Iar daca e asa, atunci inseamna ca istoria insasi poate deveni \u2013 cel putin in cuprinsul tuturor romanelor sale \u2013 echivalenta\/echivalabila cu fictiunea cea mai indrazneata. Iar daca in \u201eDictionarul khazar\u201c acest lucru nu era, poate, atat de evident, el devine esential in creatiile ulterioare ale autorului, mai cu seama in romanele \u201eUltima iubire la Tarigrad\u201c si \u201eMantia de stele\u201c (2000), acesta din urma subintitulat, deloc intamplator, \u201eGhid astrologic de ghicit\u201c. Caci, daca in primul caz Pavic privilegia semnificatiile cartilor de tarot si interpreta el insusi actul de a ghici viitorul (sau trecutul!) in semnele cartilor de joc, in romanul de fata accentul cade pe implicatiile semnelor zodiacale, purtatoare ale unor adevaruri profunde, dar, deopotriva, al unui sens aparte al istoriei.
\nImposibil de comprimat la nivelul subiectului, \u201eMantia de stele\u201c imbina, simbolic, destinele a doisprezece indragostiti care, urmand semnele zodiilor, populeaza visele unei tinere din secolul XXI. Rezulta de aici sase uluitoare povesti de iubire, cititorul fiind provocat la tot pasul sa treaca dintr-un vis in altul si sa intuiasca particularitatile protagonistilor in functie de zodia sub semnul careia au fost nascuti. Desigur, totul se petrece intr-un cadru mai larg, reprezentat de povestea unei misterioase carti (veritabila noua varianta a borgesienei \u201ecarti de nisip\u201c), gasite, pierdute si (re)citite, apoi, din memorie, in cele mai variate moduri cu putinta, o carte in care tuturor personajelor le este dat a-si \u201evedea\u201c destinul. Devine, astfel, extrem de clar ca Milorad Pavic a distorsionat in mod deliberat realitatea (fictional-livresca) de la care porneste textul sau, cu scopul de a o putea raporta, dupa plac, atat la planul trecutului, cat si la acela al viitorului, caci existenta Filipei, plasata in secolul al XV-lea, in Serbia, poate fi citita prin prisma experientei prin care trece tanara pariziana care se trezeste intr-o dimineata simtindu-se nepoata propriului sau suflet si doritoare a-si face, prin insusi actul rememorarii, \u201eautobiografia corala\u201c. Iar daca, in romanul \u201ePeisaj pictat in ceai\u201c, Pavic pornea, ca pretext narativ, de la vechiul mit faustic, pe care il reinterpreta creator, in \u201eMantia de stele\u201c, calea pe care o alege este mai subtila \u2013 si, desigur, mai complicata: si anume, construirea unei adevarate odisei metempsihotice, in cadrul careia se produc translatii intre diferite epoci, marcate, de fiecare data, de cautarea sufletului pereche si de dorinta indragostitilor de a anula, prin profunzimea sentimentelor, insasi trecerea timpului. Totul fiind presarat cu trimiteri livresti, planul intertextual al cartii fiind extrem de bine realizat. Semn al convingerii autorului ca, in cazul unor situatii cum sunt cele ce marcheaza existenta protagonistilor din \u201eMantia de stele\u201c, lumea exterioara poate fi cunoscuta exclusiv prin intermediul textelor anterioare, deci, al literaturii \u2013 mai exact al fragmentelor de literatura accesibile personajelor. De aici si permanentul joc cu cititorul, silit sa se implice el insusi in decodificarea semnificatiilor misterioasei carti sau ale semnelor zodiacale (expresie clara a pretextului manuscrisului gasit), dar si forma adesea parodica pe care romanul in ansamblu o imbraca pe alocuri. Iar ceea ce parea, la inceput, a fi un simplu exemplu de literatura pitoreasca \u2013 sau, eventual, marcata de un anumit semn al culorii locale balcanice \u2013 se transforma in incercare de armonizare a unor culturi diferite in cadrul unuia si aceluiasi impuls creator.
\nPe de alta parte, prezentul roman este lipsit de atat de mult utilizata, in literatura secolelor anterioare, logica a cauzalitatii. Modul de a scrie al autorului se dovedeste, astfel, a fi fundamental non-mimetic, Pavic excluzand atat aspectele cronologice din textul sau, cat si pe acelea legate de relatia de tip cauza-efect. Iar acest lucru este realizat de scriitor prin intermediul unui neasteptat recurs la strategiile \u2013 excelent asimilate! \u2013 ale fantasticului livresc. Criticii literari sarbi au vorbit chiar, in acest caz, despre o adevarata \u201epostmodernizare a fantasticului\u201c, pornind de la efectele onirice de care scriitorul in discutie stie sa se foloseasca intr-un mod remarcabil. Iar daca, de pilda, in \u201eDictionar khazar\u201c, sensul final al textului era menit a fi descoperit de cititorul insusi, in functie de modalitatea de lectura aleasa, in \u201eMantia de stele\u201c, logica subiectului depinde mult de insasi logica alegerilor pe care cititorul este provocat sa le faca la diferite niveluri, de la cel semantic la cel simbolic. In fond, intr-un anumit plan al interpretarii, cartea aceasta poate parea, oarecum, un soi de roman traditional, compus din mai multe fragmente istorisind stranii povesti de dragoste, petrecute in epoci diferite. Insa subtilitatea demersului lui Pavic devine evidenta abia la finalul textului, cand cititorul realizeaza ca, in fond, toate povestile erau cuprinse intr-una singura, nefiind altceva decat fatetele diferite ale aceluiasi adevar (artistic, desigur!) marcat de misterioasa poveste a casatoriei imparatului german Henric II cu aleasa inimii sale, Cunigunda de Luxemburg. Tot acum devine clara si disolutia liniilor temporalitatii si spatialitatii din \u201eMantia de stele\u201c, caci Pavic nu face altceva decat sa amestece (intamplari din) epocile cele mai indepartate, dand, astfel, nastere, timpului propriului sau text, care, cel putin in anumite momente, e asemanator cu atemporalitatea mitului, deloc intamplator istorisirile incheindu-se cu povestea Minotaurului si a iubirii nefericite a acestuia. In plus, multiplicand parca la infinit spatiile si planurile narative, autorul da senzatia ca incearca de-a dreptul sa anuleze importanta determinarii spatiale a actiunilor din romanul acesta. Deschiderea ia, deci, locul coerentei narative predeterminate, Pavic reusind, astfel, sa respinga si vechea estetica a autorului omniscient. Povestea celor douasprezece destine si a celor sase iubiri care exprima, in alte epoci, realitatea uneia tutelare, prinse pentru totdeauna in literele (si semnele!) unei carti magice, pare a deveni, in acest fel, nesfarsita, scriitorul sarb situandu-se, practic, el insusi sub semnul fascinatiei istorisirii \u2013 semnul incontestabil (de-a dreptul mitic) al Seherezadei. Deci, totul poate reincepe la final, unde paginile cartii se termina; sau, dimpotriva, totul poate fi reconfigurat pe parcurs, caci imaginea \u201ecercului povestii\u201c pe care o are mereu in vedere Pavic poate fi, ea insasi, reconfigurata la infinit, prin alte si alte combinatii ale semnelor zodiacale \u2013 si, implicit, prin alte si alte lecturi ori interpretari, la fel de indreptatite fiecare. Protagonistii devin, astfel, expresii ale unei cautari perpetue, pe care autorul nu incearca sa o individualizeze in plan psihologic, ci exclusiv simbolic, identitatea lor fiind exprimata cel mai bine prin metamorfozele neincetate, prin reduplicarile atotprezente, dar mai cu seama prin ambivalenta semnelor zodiacale, care ii definesc pe eroi nu atat in plan individual, cat mai ales mitologic si arhetipal. Dar \u201eMantia de stele\u201c se remarca si prin dimensiunea metatextuala pe care, abia acum, proza lui Milorad Pavic o dobandeste la un nivel cu adevarat convingator si pe deplin viabil din punct de vedere estetic. Scriitorul structureaza (oferind el insusi o anumita interpretare a propriului sau text), un neasteptat dialog cu cititorul \u2013 si, in acelasi timp, creeaza acel gen de cititor-creator de care un astfel de text are nevoie. Pluralitatea sensurilor si semnificatiilor devine, in acest fel, marele semn al romanului lui Pavic, \u201eghidul\u201c sau \u201eastrologic de ghicit\u201c dovedindu-se, astfel, a fi, deopotriva, un extrem de eficient ghid pentru cititorii pasionati de jocurile literare subtile si complicate; postmoderne si nu numai.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Milorad Pavic, Mantia de stele. Ghid astrologic de ghicit, traducere de Mariana Stefanescu, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2009 \u201e…exista diverse moduri de a citi o carte… \u201e (Milorad Pavic) Considerat adesea unul dintre cei mai de seama reprezentanti ai literaturii sarbe contemporane, apropiat, pe rand, de Julio Cort\u00e1zar sau Italo Calvino, raportat la proza lui… Cite\u0219te mai mult »Ghid astrologic pentru amatorii de literatura postmoderna<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3600,3599,3598,3597],"class_list":["post-4753","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-carte","tag-literatura-postmoderna","tag-mantia-de-stele-ghid-astrologic-de-ghicit","tag-milorad-pavic"],"views":2454,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4753","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4753"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4753\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4753"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4753"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4753"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}