Dupa cum arata Northrop Fry \u201ecuvantul grecesc pentru revelatie, apocalipsis are sensul metaforic de dezvaluire sau descoperire, asa cum cuvantul pentru adevar, aletheia, incepe cu o particula negativa care sugereaza ca adevarul era considerat, la origine, ca fiind ceva revelator… etc. De altfel, cuvantul revelatie are in compunerea sa, etimologic vorbind, termenul velum, adica val, draperie, cortina, perdea. Semnificativ faptul ca, in engleza, verbul to reveal (re-veil) are un dublu sens: el inseamna 1. a acoperi din nou cu un val si 2. a trage valul, in sensul de a-si descoperi trasaturile fetei sau de a se dezvalui pe sine. O varianta insemnata a valului, un echivalent, cu functiile aratate mai sus, dar mai ales intr-o ampla dimensiune sociala, o reprezinta hainele.
\n\u201eHaina il face pe om\u201c, spune romanul.\u00a0 Acest fapt este un loc comun consemnat in mai toate limbile sub forma de sintagme cu valoare pareosemica identica: \u201eL’habit fait le moine,\u201c afirma francezul, \u201eClothes make the man\u201c,\u00a0 zice englezul; cu o turnura diferita, spaniolul sustine acelasi lucru: \u201eEl h\u00e1bito no hace el monje\u201c,\u00a0 etc.
\nDr Penrose Robyn in \u201eNice Work\u201c de David Lodge, pregatindu-se pentru o vizita la firma \u201eJ. Pringle & Sons\u201c, in cadrul unui schimb de experienta, isi pune problema vestimentatei: \u201eCe poarta o femeie moderna pentru a vizita o fabrica? Era o excelenta problema semiotica. Robyn era constienta ca hainele nu servesc doar scopului practic de a ne acoperi trupurile, ci si pentru a transmite un mesaj despre cine suntem, ce facem, si ce simtim\u201c.
\nIluzia realitatii se hraneste cu detalii. Nicolae Filimon nu ignora, fara doar si poate, aceasta elementara lectie in arta fictiunii. O dovada simpla, dar profund semnificativa, cu largi reverberatii in planul psihologiei personajelor romanului \u201eCiocoii vechi si noi\u201c, este ilustrarea proverbului \u201eHaina il face pe om.\u201c Ne referim, in primul rand, la modul in care acest proverb il reprezinta pe Dinu Paturica, cel despre care un condicar participant la spectacolul cu \u201eItaliana in Algir\u201c spunea ca sosise la curtea postelnicului \u201ecu picioarle goale si trentaros.\u201c Filimon insusi face, la inceputul romanului, un portret pe cat de exact pe atat de putin magulitor noului slujbas al lui Andronache Tuzluc si virtual candidat la marire: \u201eimbracat cu un anteriu de samagea rupt in coate, cu caravani de panza de casa vapsiti cafeniu, incins cu o bucata de panza cu marginile cusute in gherghef, cu picioarele goale bagate in niste iminei de daftin, care fusesera odata rosii, dar isi pierdusera culoarea din cauza vechimei, la cingatoare cu niste calimari colosale de arama, in cap cu cauc de sal, a carui culoare nu se putea distinge din cauza peticilor de diferite materii cu care era carpit, si purtand ca vesmant de capetenie o fermena de pambriu ca paiul graului, captusit cu bogasiu rosu…\u201c<\/p>\n
Sa retinem bogatia si pitorescul detaliilor vestimentare, demna de condeiul unui Balzac, preocuparea autorului pentru autentic, dar si, ceea ce ne intereseaza pe noi, modul sigur si elocvent de a ne prezenta foarte simpla conditie sociala a lui Dinu Paturica prin recursul la haine.
\nTimpul trece si Dinu, castigand increderea stapanului sau, urca treptele devenirii sociale cu pas alert. Schimbarea statutului sau la curtea postelnicului este marcata prompt de Nicolae Filimon, in mod firesc, si prin schimbarea garderobei protagonistului. Amanuntele sunt mai parcimonioase, insa imaginea este deja cea a unui om cu oarecare stare. Dinu poarta, acum, \u201egiubea, cu anteriu, cu fermena, cu papuci galbeni si cu fes de Tarigrad\u201c.
\nS-ar parea ca asocierea directa a unei calitati cu o expresie exterioara, oarecum dupa procedeul fiziologiilor, unde, schematic vorbind, A corespunde invariabil lui B (si invers) este un procedeu literar relativ facil. Si totusi, este greu de imaginat dinamica sociala a unui personaj, dinamica prezentata cu mijloace realiste, in mod veridic, altfel decat apeland si la un asemenea procedeu. Cat de importanta este tinuta vestimentara si ce ascendent moral are ea asupra psihologiei (moralului) personajului ne-o spune si Stendhal. Coplesit de aminitirea modestiei hainelor pe care le purta la sosirea sa in casa d-lui de Renal, Julien Sorel, osciland intre d-na de Renal si d-na Derville o prefera, totusi, pe aceasta din urma \u201enu fiindca ar fi fost mai frumoasa, ci pentru ca il cunoscuse ca perceptor, stimat pentru stiinta lui, si nu ca biet cherestegiu, purtand la subsuoara o vesta de lana creata, (s.n) asa cum aparuse pentru prima oara in fata doamnei de Renal\u201c. Agarbiceanu, un autor mai aproape de zilele noastre decat Filimon, recurge si el la asemenea tehnici realiste pentru a marca evolutia sociala a personajelor sale, ca de pilda in cazul lui Stoicea, din \u201eMoara lui Califar\u201c.
\nNu vrem sa ne lansam in consideratii semiotice savante. Este, ni se pare, mai mult decat evident faptul ca vestimentatia joaca, la o adica, rolul unui semnificant. In mod firesc, intre semnificant \u2013 vestimentatie \u2013 si semnificat \u2013 statutul social (un anumit statut social) exista o relatie de adecvare ce se traduce printr-un mare grad de transparenta. In acest sens, putem afirma ca vestimentatia este un val, unul care revela, el avand, prin intentie, o certa functie \u2013 chiar functionalitate. Sa notam totodata ca proverbul \u201ehaina face pe om\u201c are, dincolo de (aparentul) lui aer de respectabilitate un component ironic indiscutabil. Stabilitatea corespondentei dintre semnificant si semnificat face posibila o lectura imediata si fara echivoc a raportului vestimentatie-statut social, dar si o programare a lui dupa voie, prin simularea adecvarii, cu un profund efect perturbator. In aceasta situatie, cel mai adesea, intalnim preferinta pentru forma (vestimentatie), care prin calitatea ei sugereaza, cu buna stiinta, un anumit continut \u2013 statut social respectabil -, dar, indeobste, lipsit de consistenta corespunzatoare. Discutia se complica, in mod inevitabil, prin introducerea unui nou parametru \u2013 meritul. Meritul, intr-o societate bine randuita, trebuie sa aduca dupa sine un statut social binemeritat, dupa cum un anumit statut social trebuie sa sugereze un anumit merit. De aici, o consonanta mai profunda, intre vestimentatie si merit. Intelegem, acum, mai bine sentimentul de jena pe care il incearca Julien Sorel la amintirea tinutei sale modeste, tinuta in dezacord total cu imensul sau merit personal (presupus). In acest caz, hainele sunt un val (opac) care oculteaza meritul personajului nostru, ba chiar mai rau, care sugereaza absenta oricarui merit.
\nLa Nicolae Filimon, raportul haine \u2013 statut social este, in general, unul armonic. Asa, cel putin, sugereaza exemplele oferite mai sus (ca si in cele de mai la vale). Dupa cum vom vedea, insa, autorul romanului \u201eCiocoii vechi si noi\u201c nu trateaza acest raport in mod simplist, el creand nu odata efecte demne de pana unui adevarat maestru, mai ales pe linia ironicului.
\nDar sa urmarim mai departe evolutia lui Dinu Paturica. Asadar, bine asezat in sa, el inspecteaza mosiile postelnicului pentru a se convinge de situatia lor, spre binele stapanului sau, in aparenta, spre propriul folos, in fond, \u201eimbracat in haine arnautesti muiate in fir\u201c.
\nFacand portretul ciocoiului prin intermediul hainelor, Filimon nu pierde prilejul sa-si exerseze in mod copios ironia, creionand in tuse groase miscarile ciocoilor prinsi in dans la petrecerea data de Dinu Paturica. Culorile vii ale diferitelor piese vestimentare, atitudinile caraghioase ale dansatorilor \u2013 printre ei numarandu-se si gazda \u2013 totul este surprins cu deosbita finete de Nicolae Filimon: \u201eEra foarte curios lucru a vedea ciocoii nostri cu pulpanele anterielor ridicate in brau, ca sa lase picioarelor libertatea de a lucra dupa cerintele jocului; cu ceacsiri rosii, cu mesi si papuci galbeni, incinsi cu caclite asezate astfel incat le acoperea pantecele si o parte din piept; cu fermenele de postav de diferite fete lasate pe spate; rasi pe cap si cu fesurile puse cam pe ceafa; era curios lucru, zicem, a privi efectul grotesc al acestor costume dizgratioase, mai ales ca poza jucatorilor plecati cam pe spate si aerul lor de gravitate in dant ii facea mult mai ridicoli decat erau in realitate\u201c.
\nDiferenta dintre ciocoiul imbracat in anteriu si papuci si tanarul in picioarele goale de la inceputul romanului nu este, desigur, una de esenta, ea se traduce numai printr-o asezare diferita in ierarhia sociala, excelent ilustrata si prin descrierea \u201eanbalajului\u201c. De altfel, insusi Andronache Tuzluc, cunoscand legatura existenta intre felul cum este imbracat un individ si ce este el in realitate, nu poate sa nu regrete ca l-a scos pe Dinu din trente. Din pacate, este prea tarziu sa mai puna capat acestei stari de lucruri fiindca, acum, protejatul sau este \u201eboier cu caftan\u201c.
\nIn \u201eCiocoii vechi si noi\u201c nu intalnim un pasaj asemenea celui din \u201eRosu si negru\u201c citat mai sus, in care personajul sa fie marcat moralmente de calitatea vestimentatiei purtate. Intalnim, totusi, o situatie demna de retinut, respectiv in care unul dintre personaje, intuind valoarea suportului moral al vesmintelor, isi loveste adversarul tocmai in acest simbol al statutului sau social. Ii spune Duduca lui Dinu: \u201e… te vaz imbracat bine \/. . . \/, pare ca esti scos din cutie si asta nu-mi place. Sa lepezi aceste haine boieresti si sa te imbraci cu haine de fecior prost\u201c.
\nAstfel, hainele, dintr-un simplu element de decor, pitoresc, fara doar si poate, sub pana lui Nicolae Filimon, sunt folosite si ca procedeu de caracterizare a personajelor (si insemnata sursa de ironie), o dovada in plus a maiestriei artistice a parintelui romanului romanesc.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Dupa cum arata Northrop Fry \u201ecuvantul grecesc pentru revelatie, apocalipsis are sensul metaforic de dezvaluire sau descoperire, asa cum cuvantul pentru adevar, aletheia, incepe cu o particula negativa care sugereaza ca adevarul era considerat, la origine, ca fiind ceva revelator… etc. De altfel, cuvantul revelatie are in compunerea sa, etimologic vorbind, termenul velum, adica val,… Cite\u0219te mai mult »\u201eCiocoii vechi si noi\u201c, ca apocalipsa<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3595,3596],"class_list":["post-4750","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ciocoii-vechi-si-noi","tag-filimon"],"views":4490,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4750","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4750"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4750\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4750"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4750"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4750"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}