{"id":4747,"date":"2010-10-07T12:11:53","date_gmt":"2010-10-07T10:11:53","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=4747"},"modified":"2010-10-07T12:12:50","modified_gmt":"2010-10-07T10:12:50","slug":"lache-si-mache-eternii-nostri-contemporani","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/lache-si-mache-eternii-nostri-contemporani\/","title":{"rendered":"Lache si Mache,  eternii nostri contemporani"},"content":{"rendered":"<p><em><strong><br \/>\n\u00cen cartea de interviuri \u201eOchiul lui Osiris\u201c a lui Mircea Muthu, despre care am scris recent la aceasta rubrica, am recitit c\u00e2teva dintre opiniile esteticianului si reputatului balcanolog privindu-l pe Caragiale. Chiar \u00een dialogul cu subsemnatul Mircea Muthu marturisea ca nu se recunoaste \u00een personajele lui Caragiale, desi pe unele le-a interpretat ca actor amator \u00een vremea studentiei, sau ca nu a gasit nicaieri la autorul \u201eScrisorii pierdute\u201c si al \u201eNapastei\u201c \u2013 \u201eun oral si un auditiv\u201c \u2013 sublimul. \u00cen fine, \u201enu exista tragic la Caragiale\u201c, mai este de parere criticul. <\/strong><\/em><br \/>\nCum remarcam \u00een comentariul meu, o serie de \u00eentrebari formulate \u00een aceeasi convorbire, ce avea loc \u00een 2002, Anul Caragiale, sunt de natura sa retina atentia exegetilor marelui scriitor, dar si a editorilor sai. De pilda, care era viziunea lui Caragiale despre taranul rom\u00e2n si despre tarani \u00een general? \u00cen ce ar consta dimensiunea religioasa la el? Pe scurt, Caragiale ar fi \u00eenca necunoscut \u00een toata complexitatea sa reala ori presupusa. \u00cen ultima instanta, \u00eentrebarile vizeaza asadar receptarea lui Caragiale, restantele neonorate ale criticii fata de el si, fiind vorba de cel mai mare dramaturg al nostru, de datoriile oamenilor de teatru, \u00eendeosebi fireste ale regizorilor.<br \/>\nC\u00e2t priveste critica, iau din raft o editie Caragiale mai noua, e drept selectiva, aparuta la Editura Universitatii \u201eAl. I. Cuza\u201c din Iasi, tot la un veac si jumatate de la nastere, si revad sectiunea de \u201ereferinte critice\u201c. Ea \u2013 precizeaza editorii \u2013 cuprinde \u201ejudecati critice \u00eensotite sau nu de scurte argumentatii, de multe ori polemice, \u00eentr-o succesiune care \u00eencearca sa ofere \u00een primul r\u00e2nd o imagine a receptarii operei lui Caragiale, \u00eencep\u00e2nd din timpul vietii sale si p\u00e2na \u00een zilele noastre\u201c. Altfel spus, de la Titu Maiorescu si Constantin Dobrogeanu-Gherea p\u00e2na la Mircea Iorgulescu si Alexandru Calinescu.<br \/>\nParcurg\u00e2ndu-le, compar\u00e2ndu-le, o observatie se impune a fi facuta \u00eenainte de toate: nu multi sunt scriitorii rom\u00e2ni despre opera si personalitatea carora sa se fi rostit at\u00e2tea idei si definitii memorabile, at\u00e2tea propozitii sclipitoare. Spiritul lui Nenea Iancu i-a stimulat pe exegetii si comentatorii sai, ba chiar i-a contaminat benefic. Putini, foarte putini \u2013 din pacate, printre acestia E. Lovinescu \u2013 s-au \u00eenselat vaz\u00e2nd \u00een opera lui Caragiale una datata si localizata. Ce ar fi zis oare marele critic daca ar fi trait p\u00e2na prin deceniile 7 sau 8 ale secolului trecut si ar fi citit comentariul unui reputat critic de teatru japonez, care, dupa ce a vizionat un spectacol cu \u201eO scrisoare pierduta\u201c montat \u00een tara sa, a scris ca piesa parca ar fi inspirata din realitatea nipona? Caragiale se dovedeste mereu, cu fiecare epoca, cu fiecare generatie, nu doar \u00een ceea ce ne priveste pe noi rom\u00e2nii de o \u201e\u00eenspaim\u00e2ntatoare contemporaneitate\u201c \u2013 cu o expresie a lui Dumitru Radu Popescu -, ci si de o valoare universala incontestabila. Dar \u201ecel mai national scriitor\u201c al nostru, cum \u00eel considera Mihai Ralea, a creat personaje si tipologii, a surprins moravuri si mentalitati percepute si pe alte meridiane ca fiind de acolo. Altfel spus, Mache si Lache sunt peste tot, purt\u00e2nd sapca sau joben, frac sau salopeta. Multi din dinastia lor sunt simpatici, ba chiar, voia sa ne convinga Alexandru Paleologu, ei sunt \u201eniste oameni cultivati care discutau despre lacune ale Codului penal sau despre forma Constitutiei, asa cum si noi discutam astazi, cu mult-putina noastra competenta\u201c. Apoi, sa nu uitam, Caragiale este si cel mai democrat scriitor rom\u00e2n, ba, mai mult, cel mai\u2026 impartial. Nationalitatea, \u00een fond specificul national, si spiritul democratic \u00eel fac universal, \u00een sensul goethean al termenului.<br \/>\nCa artist, G. Ibraileanu \u00eel considera fara egal \u00een literatura noastra. Dupa ce demonstreaza ca autorul \u201eFacliei de Paste\u201c este \u201ecel mai mare creator de viata din \u00eentreaga literatura rom\u00e2na\u201c si \u00eentr-un anumit sens \u201esingurul creator, pentru ca numai el singur \u00een toata literatura rom\u00e2na \u201eface concurenta starii civile\u201c, criticul de la \u201eViata Rom\u00e2neasca\u201c \u00eesi calca asa-zic\u00e2nd pe inima si-l pune \u2013 ca artist \u2013 mai sus de Eminescu: \u201eOric\u00e2t de puternic creator e dl. Caragiale, e, \u00eenca, un si mai mare artist din toata literatura rom\u00e2neasca, mai desav\u00e2rsit chiar dec\u00e2t Eminescu, a carui arta, desi superioara, nu e, totusi, la \u00eenaltimea geniului sau poetic\u201c. Mai mult chiar si dec\u00e2t G. Calinescu, cel care \u00eei face concurenta\u2026 lui Ibraileanu \u00een privinta acuitatii observatiilor si a formularii lor cu o claritate de cel mai pur cristal, ne surprinde Mihai Ralea, criticul, psihologul si sociologul: \u201eEroii lui Caragiale sunt sanatosi sufleteste, traiesc fara tensiune, fara mari ambitii, fara deziluzii amare si fara ciocniri tragice. Ridicolul lor nu-i face odiosi si nici dezgustatori\u2026 Caragiale, cel mai national scriitor, cel care a \u00eenteles mai bine firea noastra, ne-a lasat si acest aspect: rom\u00e2nul care nu-si pierde cumpatul \u00een fata crizei. Literatura sa e tonica si plina de consolatie astazi\u201c. (subl. mea \u2013 C.C.). Un astazi care aici, din pacate, exprima un prezent istoric, ca sa nu spun etern. Ce putere de a anticipa nu numai destinul unor opere, ci si istoria \u00een care se \u00eenscriu ele au marile inteligente critice! Constantin Dobrogeanu-Gherea, la r\u00e2ndul sau, intuia ca I.L. Caragiale surprinde o realitate profunda si permanenta, dar, de pe pozitia ideologiei sale, confunda permanenta cu conservatorismul: \u201eDaca ne \u00eentoarcem la dl. Caragiale si ne punem \u00eentrebarea: care-i sunt credintele, ce fel este idealul care \u00eel face sa r\u00e2da de societatea de azi, vedem ca domnia sa e conservator, ca idealurile si credintele care \u00eel fac sa r\u00e2da de societate sunt conservatoare\u201c. Mai actual ca oric\u00e2nd este ceea ce vede la Caragiale tot G. Ibraileanu: \u201e\u00cen comediile sale, dl Caragiale a ridiculizat ideile si formele politice si sociale aduse din Europa si caricaturizate \u00een societatea noastra orientala. Mai t\u00e2rziu, dupa ce toata lumea (chiar si junimistii) se \u00eempaca cu acele forme (fara fond \u2013 n. mea), dl Caragiale scrie minunatele-i \u00abMomente\u00bb, \u00een care nu mai satiriza ideile si formele, ci produsele acelor forme: Lache, Mache si pe ceilalti\u201c.<br \/>\nProdusele s-au perpetuat, le vedem si astazi peste tot \u00een societatea rom\u00e2neasca sau \u00een diaspora, de la Parlament la puzderia de asa-zise universitati, de la televiziunile si radiourile de mahala ce se pretind centrale, ba chiar nationale, caci ce poate fi mai national dec\u00e2t maneaua, la o presa agramata, plina de vrajitoare, de violatori, de dejectii si de \u201elideri de opinie\u201c \u00eencolonati \u00een spatele unei malefice pocitanii politice si morale. \u00censasi libertatea este la noi o forma ce-si cauta parca \u00een zadar fondul. Singura, numai libertatea de a spune prostii si minciuni si-a gasit la noi fondul, desi tocmai o astfel de libertate, atragea atentia un mare spirit al celei de a doua jumatati a secolului trecut, nu ar trebui sa fie tolerata. \u00cenc\u00e2t nu poti sa nu fii de acord cu sagacele H. Sanielevici, care \u00eel confirma, de fapt, pe Ibraileanu: \u201eCaragiale scoate din contrastul formelor occidentale cu fondul oriental efecte comice nepieritoare\u201c.<br \/>\nGenialul Nenea Iancu a avut, cum s-ar spune, materie din belsug, a fost el \u00eensusi asa-zic\u00e2nd o forma dintre putinele adecvate fondului de pe aici. Pare cinic, dar mai \u00eenainte de orice este sentimental si patriot. Iar noi \u00eel retraim mereu, cu fiecare generatie, cu consecventa si cu o voluptate perversa, inclusiv atunci c\u00e2nd discutam, fie ca ne pricepem, fie ca nu, despre Codul penal si despre forma Constitutiei\u2026<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00cen cartea de interviuri \u201eOchiul lui Osiris\u201c a lui Mircea Muthu, despre care am scris recent la aceasta rubrica, am recitit c\u00e2teva dintre opiniile esteticianului si reputatului balcanolog privindu-l pe Caragiale. Chiar \u00een dialogul cu subsemnatul Mircea Muthu marturisea ca nu se recunoaste \u00een personajele lui Caragiale, desi pe unele le-a interpretat ca actor amator&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/lache-si-mache-eternii-nostri-contemporani\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Lache si Mache,  eternii nostri contemporani<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3594,1268,3593,3235],"class_list":["post-4747","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ochiul-lui-osiris","tag-caragiale","tag-lache-si-mache","tag-mircea-muthu"],"views":2848,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4747","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4747"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4747\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4747"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4747"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4747"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}