{"id":4744,"date":"2010-10-07T12:10:40","date_gmt":"2010-10-07T10:10:40","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=4744"},"modified":"2010-10-07T12:10:57","modified_gmt":"2010-10-07T10:10:57","slug":"ioan-alexandru-poetul-nostru","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ioan-alexandru-poetul-nostru\/","title":{"rendered":"Ioan Alexandru, poetul nostru"},"content":{"rendered":"

Au trecut, \u00een acest septembrie ce abia s-a \u00eencheiat, zece ani de la moartea poetului Ioan Alexandru. Era un om al bucuriei, era un om drept. Un harismatic si un credincios. si-a \u00eempodobit viata cu bucurie si bunatate… <\/strong><\/em><\/p>\n

Asa l-a pomenit, atunci c\u00e2nd poetul si-a aflat sf\u00e2rsit crestinesc, unul dintre mentorii sai spirituali, Iustinian Chira. \u00cel cunoscuse la manastirea Rohia, \u00een 1966: \u201eLa despartire i-am spus un singur cuv\u00e2nt. Cuv\u00e2nt care l-a facut sa tresara… De la \u00eenceput am vazut \u00een el un om deosebit, un fiu al Transilvaniei, un copil al satului ardelean, dar marcat de o lume ce se ivea la orizont, ostila spiritului rom\u00e2nesc din Ardeal si de pretutindeni din tara Rom\u00e2neasca\u201c.
\nO \u00eent\u00e2lnire fericita, cea cu Prea Sfintitul Iustinian Chira, atunci staret al manastirii, iar, mai apoi, parinte episcop. Cei doi, poet si ierarh, au \u00eentemeiat o mare prietenie: doua constiinte mereu aplecate peste \u00eentrebarile lumii.
\nAvea 25 de ani si, cu deja trei carti de poezie, un mare poet se ivise \u00een literatura rom\u00e2na. Un important critic literar de astazi, Alex. Stefanescu, si-l aminteste citind la cenaclul \u201eJunimea\u201c al universitatii bucurestene: \u201eEra un t\u00e2nar imberb cu o figura de copil bosumflat, dar cu m\u00e2ini puternice de taran. A scos din buzunar c\u00e2teva foi de h\u00e2rtie si a \u00eenceput sa citeasca… \u00cen scurta vreme a renuntat la manuscrise si a continuat declamatia privind \u00een sus, \u00een tavanul amfiteatrului… Intonatia grava si deznadajduita de poet care vorbeste \u00een pustiu, a instaurat treptat \u00een sala o noua stare de spirit. Era ca si cum toti cei prezenti s-ar fi simtit vinovati si asteptau, \u00eenfiorati, o pedeapsa… Asistenta a ramas multa vreme coplesita de emotie\u201c.
\nUn poet care \u00eesi cunostea menirea si \u00eesi asuma neclintit convingerile proprii. Timp de 14 ani, Ioan Alexandru si Iustinian Chira si-au scris unul altuia, marturisind o frumoasa legatura spirituala. Asa cum atesta volumul de \u201eScrisori\u201c, aparut la Baia Mare \u00een 2001. Scrisori \u00een care semnele si str\u00e2nsorile timpului acela nu lipsesc. De la Freiburg, din Germania, unde a ramas la studii timp de patru ani, poetul \u00eei scria viitorului episcop: \u201eStudiez filozofie si literatura si ascult muzica multa si mai scriu c\u00e2te o poezie cu mare dor de Ardeal si de cei dragi de pe-acolo. C\u00e2nd ma voi \u00eentoarce, multe ne vom spune pe \u00eendelete la Rohia. Trebuie facuta si aceasta scoala caci toti \u00eenaintasii mei, Eminescu, Blaga au trecut pe aici. Numai asa ma voi putea numi urmasul lor, pe drept… Voi veni \u00eendarat sa-mi scriu cartile si sa mor alaturi de neamul meu de oameni simpli, dar mult mai \u00een adevar dec\u00e2t lumea asta moderna si \u00eenraita de pe aici\u201c. (1968)
\nDesi nu-i originar din Maramures, \u00een geografia literara a acestuia el a fost, ca scriitor, o prezenta mult mai puternica dec\u00e2t cei din bastina locului. Si aceasta nu doar fiindca este autorul \u201eImnelor Maramuresului\u201c, asa cum e si autorul \u201eImnelor Moldovei\u201c, al \u201eImnelor Transilvaniei\u201c, al unei opere originale si puternice care-l asaza \u00een familia traditionalistilor ardeleni, precum Goga si Blaga. Dar aceasta \u201eparte de cer numita Maramures\u201c, acest spatiu spiritual \u00een care o anume demnitate launtrica nu s-a alterat niciodata, l-a cucerit pe Ioan Alexandru de cum a venit \u00eent\u00e2ia oara la Rohia. Unde a venit si a revenit mereu, gasind aici loc de meditatie si rodnica creatie. (E adevarat, pofta fondatoare si inflatia de ctitorii \u00eemi par a fi acoperit astazi urma pasilor sai la Rohia, iar la Casa Poetului nu-i nici un semn al trecerii lui pe acolo!…): \u201eAsta-i sfintenia voastra Maramuresenilor\/ Acestea va sunt comorile\/ Nasterea de prunci, truda din greu\/ sase zile ponos la coasa sau \u00een ad\u00e2ncul\/ Pam\u00e2ntului\/ A saptea \u00een genunchi sobor la altar\/ Sub flacarile Cuv\u00e2ntului\/ tara se strica bolesc vitele-n juguri turmele \u00een scadere\/ Fara str\u00e2ngerea p\u00e2inii fara zdrobirea inimii de \u00eenviere\/ Obrazul da-n lepra nerusinarii\/ Lacrima seaca\/ Unde vremurile nu-s vamuite de clopote \/ si de toaca\u201c. (Maramures, 1988)
\nFata cu degradarea morala a natiunii \u00eentr-un timp al tuturor agresiunilor ideologice, poezia si, \u00een acelasi timp, predica ardenta a poetului \u00eenalta Cuv\u00e2ntul la \u00eentelesul modelului moral-etic ofensiv. Strigat nu o data cu convingerea ca afirma principiul moral al binelui si frumosului necesar. Nu pasunism, ci pasoptism! Cu armele rabdarii si ale puterii spiritului, cu aspiratia perpetua spre lumina, spre perfectiune: \u201eC\u00e2nd pe izvorul sacru de sub deal\/ Se torc fuioarele de dimineata\/ si cu stergarul soarelui se sterg\/ Gorunii verzi de roua de pe fata\/\/ Atunci as vrea si eu sa poposesc\/ \u00cen cuibul tau de flacara, Rohie,\/ Sa ard cu toate pasarile la un loc\/ si din cenusi sa smulgem o faclie\u201c ( Rohia, 1976)
\nIes la lumina valori care desfid individualismul, lipsa de solidaritate, dezordinea si primitivismul retrograd. Poetul ar vrea sa ia din mitologia nationala si din frecventarea trecutului numai at\u00e2ta c\u00e2t e necesar ca sa se salveze omul, individul cu valorile sale supreme. si toate trebuie sa \u00eensemne o noua r\u00e2nduiala spirituala.
\nA gasit aici argumente \u00een plus, care ar trebui astazi mai bine cunoscute: \u201eDin trupul si din duhul Maramuresului sa \u00eenvatam o r\u00e2nduiala spirituala!\u201c. Rostite de poet la Sisesti, pe treptele bisericii lui Vasile Lucaciu, aceste inspirate cuvinte au astazi o rezonanta \u00eenca si mai puternica. Poate ca idealismul unor asemenea discursuri nu rasuna cu totul \u00een pustiu. S-a \u00eenselat cumva, exager\u00e2nd, Ioan Alexandru? El stia unde sa se duca, ce anume sa vada, ce anume si cu cine sa vorbeasca. Daca nu stii sa vezi, risti sa nu sesizezi ori chiar sa uiti bucuria \u00eent\u00e2lnirii cu aceste locuri. El stia prea bine ca \u00een Maramures existau si mai exista peste 90 de biserici de lemn, ridicate \u00een veacurie trecute, dintre care, unele, embleme ideale ale acestor pam\u00e2nturi, cu turnurile lor av\u00e2nt\u00e2ndu-se ireal spre ad\u00e2ncurile cerului.
\nLa Sisesti, poetul a revenit mereu, aplec\u00e2ndu-se, nu o data, asupra cartilor din biblioteca parintelui Lucaciu, cu at\u00e2tea volume aduse din Cetatea Eterna, salvate ca prin minune. L-am vazut fascinat de Opera Omnia a lui Toma d\u2019Aquino si adast\u00e2nd \u00een privdorul bisericii \u00een preajma bustului celui care prezidase marea editie a Sf\u00e2ntului Toma, Papa Leon al XIII-lea. N-a fost \u00een g\u00e2ndul si \u00een actiunea lui Ioan Alexandru nimic din \u00eengustimea confesionalismului pagubos. Toleranta era si mai este o lectie greu de \u00eenvatat.
\nFiindca a crezut \u00een autoritatea amvonului si a tribunei, Ioan Alexandru a intrat si \u00een politica. Amagindu-se ca va fi mai ascultat. Profesorul de Biblie \u2013 timp de douazeci de ani, la Universitatea bucuresteana \u2013 traducatorul \u201eC\u00e2ntarii C\u00e2ntarilor\u201c a rostit sute de predici, inclusiv \u00een biserici, precum catedrala Sf. Iosif, la instalarea ca episcop a monseniorului Robu. Ca senator de Arad a fost un mare orator al Parlamentului; \u00een 1991 a oprit cu crucea \u00een m\u00e2na pe minerii pusi sa dea buzna \u00een aceasta institutie a democratiei \u00een suferinta. El \u00eensusi a suferit mult pentru toate derapajele timpului de tranzitie.
\n\u00centr-o duminica din primavara lui 1986, mai toata suflarea satului maramuresean, Rus, l-a ascultat \u00eenfiorata recit\u00e2nd poezia \u201eCasa parinteasca\u201c (exista \u00eenregistrarea) si coment\u00e2nd, nu mai putin patetic, spusa \u00eenteleapta a unui taran din \u201ePatericul rom\u00e2nesc\u201c, careia, daca vrem, \u00eei putem conferi acum valente de europenitate: \u201eC\u00e2nd va fi sf\u00e2rsitul omului?\u201c a fost \u00eentrebat acesta. \u201eC\u00e2nd nu va mai fi carare de la un vecin la altul\u201c a venit raspunsul. Am ascultat atunci o \u00eentreaga hermeneutica a bunei vecinatati, cu trimiteri dureroase la \u201egardurile de s\u00e2rma ghimpata\u201c care ne desparteau de lume.
\nCobor\u00e2nd astazi, cum facea si el adesea, printre mormintele din tintirimul bisericii din Surdesti, ca sa poti vedea cealalta minune, biserica Plopisului, dai de cararile care brazdeaza ograda, \u00eencrucis\u00e2ndu-se ca un mister greu de \u00eentelesuri. Dar \u00een alte si alte locuri?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Au trecut, \u00een acest septembrie ce abia s-a \u00eencheiat, zece ani de la moartea poetului Ioan Alexandru. Era un om al bucuriei, era un om drept. Un harismatic si un credincios. si-a \u00eempodobit viata cu bucurie si bunatate… Asa l-a pomenit, atunci c\u00e2nd poetul si-a aflat sf\u00e2rsit crestinesc, unul dintre mentorii sai spirituali, Iustinian Chira.… Cite\u0219te mai mult »Ioan Alexandru, poetul nostru<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3592,3591,111],"class_list":["post-4744","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-fiu-al-transilvaniei","tag-ioan-alexandru","tag-poezie"],"views":4233,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4744","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4744"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4744\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4744"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4744"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4744"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}