{"id":4737,"date":"2010-10-07T12:05:15","date_gmt":"2010-10-07T10:05:15","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=4737"},"modified":"2010-10-07T12:05:50","modified_gmt":"2010-10-07T10:05:50","slug":"nimic-nou-pe-frontul-optzecist","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/nimic-nou-pe-frontul-optzecist\/","title":{"rendered":"Nimic nou pe frontul optzecist"},"content":{"rendered":"

Romulus Bucur, O seama de personaje secundare,<\/em> Editura Tracus Arte, 2009<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Peste masura de parcimonioasa \u00een ceea ce priveste numarul de volume publicate, vechea garda a optzecistilor nu se lasa totusi exclusa de pe scena literaturii. Ceea ce e bine. Nu se dezminte, dar nici nu produce scurtcircuite de amploare. Egala cu ea \u00eensasi, \u00eesi continua neabatut bricolajul postmodern: ironie si autoironie, livresc si intertextualitate, minimalism si ablutiune ludic-dezinvolta \u00een cotidian. S-ar spune ca nimic nu mai poate sa insoliteze, cum nimic nu mai poate re\u00eenvia emulatia anilor \u201880. Pe de alta parte, daca liderii generatiei au virat \u00eenspre proza, \u201epersonajele secundare\u201c ale optzecismului s-au fidelizat \u00eentr-ale poeziei: pe Florin Iaru, pe Romulus Bucur sau pe Al. Musina nu-i poti defini altfel dec\u00e2t \u00een spatiul eterat al poeziei anecdotice si aulice, declamate cu o surprinzatoare, de cele mai multe ori jucata spontaneitate. Poate tocmai asta sa fie pricina pentru care poezia lor pare sa nu pretinda o prea savanta decriptare, la fel cum teatrul bulevardier nu trebuie sustinut de contrafortii unor tomuri erudite. Estetica optzecistilor este, de aceea, alcatuita pe scheletul unei succesiuni de concesive.
\n\u201eO seama de personaje secundare\u201c (Editura Tracus Arte, 2009), cel mai nou volum al lui Romulus Bucur, reface traseul deloc spectaculos al unei identitati blazate printr-un real care a \u00eencetat a uimi, dezvaluindu-se ca simpla ecuatie a grotescului. Ceea ce odinioara \u00eel clasase pe Romulus Bucur ca \u201esentimentalist rafinat\u201c \u00eel paraziteaza acum printr-o viziune caricaturala si acida a sexualitatii; ironia condescendenta d\u2019antan s-a facut amara; baletul afectiv a renuntat la gratie si a devenit spasm reprimat, reflex sacadat si mecanism gripat. Altfel spus, nota \u00eenmuiata s-a acutizat, iar perspectiva senzorialitatii s-a largit si, implicit, a largit gama registrelor frecventate: ici, reminiscentele langoarei sunt neutralizate de frustetea neaosismelor, colo, alunecarea insesizabila \u00een candoare e violent diluata prin insertia trivialului. Nu mai este loc de edulcorare facila \u00een poezia lui Romulus Bucur. Realul navaleste fara mediere, fragmentar si autentic, cu toate asperitatile lui, orasul e periferie, iar intelectualitatea, spoiala.
\nLivresc versus cotidian sau livrescul cotidianului<\/strong>
\nTentatia livrescului, omniprezenta la optzecistii cerebrali, \u00eei da adeseori t\u00e2rcoale lui Romulus Bucur, \u00eensa nu devine, din mijloc, scop. Grila culturala e aplicata doar ca termen derizoriu de comparatie, fiindca acum realul este \u00eenmiit mai mustos si mai flexibil. De aceea, poetul cade mai cur\u00e2nd \u00een ispita culturii pop: cinematografie, muzica de masa, comerciala, tot ceea ce inerveaza obsedant memoria involuntara si ajunge sa o ticseasca. Insalubritatea strazii, vacarmul ei neobosit se transfera unui receptor pasiv, deja abrutizat, schematizat si sleampat, pentru care salvarea, daca nu este imposibila de-a dreptul, este determinata a fi: \u201esticla de coca-cola\/ tinuta \u00een m\u00e2na\/ visezi o clipa la formele ei feminine\/ la straina misterioasa\/ ce-ti sopteste ia-ma\/ si du-ma\/ \u00een noapte\/ o lovesti usor cu palma auzi\/ un sunet grav cu care intri\/ \u00een rezonanta o coarda lichida\/ izvor\u00e2ta din pixul ce-ti\/ asigura \u00ab3 km. de scris\u00bb\/ un gest oprit\/ \u00abcum cadea-va dupa c\u00e2ntec m\u00e2na mea\u00bb\u201c (\u201eC\u00e2ntecel\u201c). Inutilitatea, precaritatea si derizoriul sunt maximumuri ale contemporaneitatii, la fel cum dragostea, fara a mai fi prilej de exaltare si gesticulatie ampla, e chimie penibila: \u201ete invitase la o cafea\/ sa-ti arate lucrarea ei a fost\/ dezamagita ca n-ai chemat-o\/ la tine\/ peste doua-trei zile\/ ai dat peste ea \u00een parc\/ pe speteaza unei banci\/ astept\u00e2ndu-te\/ avea o pizda ur\u00e2ta cu buze mari\/ rasfr\u00e2nte (\u00eeti vine sa tai si sa scrii\/ sex dar ce sa te cenzurezi\/ c\u00e2nd asta se poarta acum\/ si oricum nu exista cuv\u00e2ntul potrivit\/ pentru ce vrei sa exprimi)\/ \u00eesi desfacuse picioarele\/ aproape \u00een sfoara\/ pe urma\/ a trecut deasupra\/ chiuind ca la rodeo\/ (de unde ai mai scos-o si pe asta)\/ apoi ati adormit \u00eembratisati\u201c (\u201eZiua lui Mercur\u201c). Am citat integral textul, \u00een pofida infarcturilor pudibonde, fiindca el este simptomatic pentru zigzagurile printre registre, foarte naturaliste, foarte dezinhibate, pe care le m\u00e2nuieste Romulus Bucur. si, p\u00e2na la urma, este \u00eentr-adevar pus punctul pe i: ce-ar fi facut cenzura dintr-un text asijderea? L-ar fi amputat, cum nu exista cuvinte care sa echivaleze frastic repulsia vidata hormonal a unui barbat care, sastisit, pur si simplu nu iubeste: \u201edar \u00eemi promiti\/ ca nu ma lasi gravida \u2013 deja am\/ doi copii si nici un sot\/ acum scoate-o repede te rog\/ eu sunt de vina\/ ca n-a iesit cum trebuie\/ fii serioasa\/ eu fac distinctie\/ \u00eentre a se fute a face sex si\/ a face dragoste asta\/ e ce facem acum\/ lumina cenusie a diminetii\/ prin geam se vede marea\u201c (\u201eTranslation Workshop\u201c). Dincolo de instinctul parodic si de retorica autenticista pe care le practica, Romulus Bucur metabolizeaza \u00eentreaga inconsistenta (fragilitate?) a individului (de ambe sexe) care, ajuns la jumatatea drumului, se simte, deopotriva, \u00eenjumatatit. \u00cen consecinta, emotia este deturnata si cobor\u00e2ta \u00een mijlocul unei anume ceremonii erotice funeste, \u00een care doar cuv\u00e2ntul greu, aspru mai izbuteste sa exorcizeze experienta.
\nEstetica elipsei<\/strong>
\nElipsa discursului, exploatata p\u00e2na la limitele ei, suspenda tensiunea textului si o translateaza viziunii. De aceea, la unison cu minimalistii americani, enunturile capata pregnanta aforistica, memorabila: \u201ea fost o zi frumoasa\/ ca un avertisment\/ viata o durere care trece\u201c (secventa care \u00eencheie paroxistic \u2013 desi frizeaza cliseul \u2013 volumul); \u201eo iubita care te paraseste\/ e un bun prilej de meditatie\/ asupra unicitatii fiecarei\/ fiinte umane\u201c (***, p. 23), versuri care, abia ele, violenteaza orizontul de asteptare, necum crudele ambalajele lexicale, asemeni artei impecabile a schizofrenilor. Practica dicteului, hazardul alaturarilor oximoronice nu sunt \u00eensa un \u00eensemn al \u201eneglijentei\u201c, ci, mai degraba, al unei luciditati hipertrofiate, care pastreaza din straturile realului nu pe cel de argila care, desi purifica, e steril, ci pe cel de guano, care fertilizeaza. Un tir de imagini, de senzatii \u00eentrerupte, tremurate, montate aparent la \u00eent\u00e2mplare, dar care, precum un celebru desen din covor, \u00eesi arata \u00eencetul cu \u00eencetul si numai initiatilor, functionalitatea: \u201eluminitele rosii ale masinilor\/ reflect\u00e2ndu-se o clipa\/ \u00een geamuri si vitrine\/ o stii. seara. \u00eenceputul de toamna\/ (<o seara mirifica>\/ <poti s-o futi>\/ \u2013 e si asta un posibil dialog \u00eentre poeti)\/ ca si cum ai citi\/ de pe un prompter\/ \u00eencaozidinviatata\u00eencaozidinviatata\u00eencaozidinvia\u201c (***, p. 76).
\nVoluptatea incorectitudinii politice<\/strong>
\nRomulus Bucur pare sa stie ca numai diavolul e corect politic. Prin urmare, trama \u201ePersonajelor secundare\u201c conduce tocmai spre demonstratia entuziasta a \u201eortodoxiei\u201c autorului lor. Nimic din ceea ce prezinta superbul potential de a leza sensibilitati friabile si instabile nu este ignorat: misoginism, minoritati, centru si periferie, anticlericalism, antinationalism & xenofobie & atitudine cosmopolita (toate la un loc, \u00een curat spirit postmodern), anarhie, toate pedalele sunt apasate p\u00e2na \u00een podea \u00eentr-o strasnica betie a flagelarii si eugeniei: \u201edaca\/ m-ar chema preotescu\/ si nu popescu\/ daca\/ as fi\/ rom\u00e2nas de-al nostru\/ si nu boanghina bozgor\/ sau\/ nemtalau jidan\/ (id est, maghiari, germani si de alte nationalitati)\/ daca\/ as apartine unei categorii socioprofesionale utile\/ (clasa muncitoare sau taranimea muncitoare)\/ si nu as fi un nenorocit de bugetar (…)\u201c (\u201edaca\u201c) etc.
\n\u201eO seama de personaje secundare\u201c este un volum care nu-si lasa cititorul din m\u00e2na: o carte pe care as numi-o curajoasa, fiindca \u00eeti trebuie sau inconstienta, sau indolenta (si insolenta peste masura) sa faci at\u00e2tea nefacute \u00een mai putin de o suta de pagini. Dar, p\u00e2na una-alta, o carte care te face sa z\u00e2mbesti la fel de cinic ca si autorul ei. Asadar, furia \u201esecundariatului\u201c e mai usor de suportat \u00een oglinda.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Romulus Bucur, O seama de personaje secundare, Editura Tracus Arte, 2009 Peste masura de parcimonioasa \u00een ceea ce priveste numarul de volume publicate, vechea garda a optzecistilor nu se lasa totusi exclusa de pe scena literaturii. Ceea ce e bine. Nu se dezminte, dar nici nu produce scurtcircuite de amploare. Egala cu ea \u00eensasi, \u00eesi… Cite\u0219te mai mult »Nimic nou pe frontul optzecist<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3584,3586,1014,3583,3585,3582],"class_list":["post-4737","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-editura-tracus-arte","tag-florin-iaru","tag-literatura","tag-o-seama-de-personaje-secundare","tag-optzecisti","tag-romulus-bucur"],"views":2322,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4737","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4737"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4737\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4737"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4737"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4737"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}