\u201eUn strigat\u201c, asa as fi fost tentat sa reintitulez editorialul dlui Florin Constantiniu intitulat \u201eCumpar urgent furadan\u201c, articol publicat \u00een numarul pe septembrie 2010 al revistei \u201eIstorie si civilizatie\u201c. E strigatul disperat al istoricului ce nu \u00eenceteaza sa-si biciuiasca la s\u00e2nge \u201epoporul de sclavi\u201c pe care-l iubeste si pe care \u00eel vede cum se lasa ocupat si \u00eenjugat la un car strain de \u201elichelele postdecembriste, mai nerusinate, mai ticaloase, mai agresive dec\u00e2t lichelele stalinismului si cele ale comunismului national. Rautu, Roller, Musat, Ardeleanu sunt copii de gradinita pe l\u00e2nga sacalii de azi. Ce blestem sa ma fi nascut \u00een Rom\u00e2nia? Ce sa fac? Unde sa ma duc? Unde sa scap? Moartea este singura solutie. Dar, \u00een Rom\u00e2nia, nici macar sa mori decent c\u00e2nd vrei nu poti cu una, cu doua: nu exista clinici de eutanasie voluntara. Si nu oricine are sansa Madalinei Manole de a gasi otrava necesara la momentul potrivit.\u201c Otrava cu care murim si fara furadanul pe care vrea sa-l cumpere \u201eurgent\u201c istoricul nostru curge \u00eensa din belsug si \u00een valuri pe toate strazile, ulitele si fundaturile Rom\u00e2niei: evenimentele zilei sunt cea mai eficace \u201eotrava\u201c pe care o istorie tragicomica si grotesca ne-o furnizeaza fara \u00eencetare \u00een toate zilele saptam\u00e2nii. Ce sa fac? Unde sa ma duc? \u2013 se \u00eentreaba istoricul nostru cu \u00eentrebarile ce at\u00e2rna si de pe buzele tuturor cetatenilor nostri bombardati de at\u00e2tea petarde, pardon!, evenimente si subiecte \u201etari\u201c, grave, apasatoare, istorice, am putea pentru ca sa zicem, cum si zic din ce \u00een ce mai des nemuritorii nostri compatrioti cazuti din mantaua lui I. L. Caragiale: Mache si Lache. Acesti bravi cetateni se \u00eentreaba si ei \u201eunde sa ma duc?\u201c si \u201ece sa fac?\u201c ca sa scape de sub lespedea strivitoare a evenimentelor mari, grave, apasatoare si insuportabile mai ales prin uriasa prapastie comica dintre aparenta si esenta ce \u00eensoteste ca o umbra indelebila viata cotidiana din Rom\u00e2nia de azi. Candizi si robusti precum personajul lui Voltaire, zeflemisti, dar plini de realism si bun simt, Lache si Mache nu dispera si nu nutresc visuri suicidare.\u00a0 Ei vad prea bine, \u00een schimb, com\u00e8dia \u00een care sunt poftiti sa joace. O com\u00e8die ce-l are \u00een v\u00e2rf pe un Conu’ Leonida din ce \u00een ce mai nevricos cu, alaturi, un Pristanda care \u00eencurca bombanind a revolta numaratoarea steagurilor de la primarie \u2013 simbolurile sacre care va sa zica, ale Rom\u00e2niei libere, prospere si independente. \u00centre ei, curea de transmisie, o mom\u00e2ie vorbitoare, numita \u00een genere premier, care, dupa vorba unui excelent ziarist, atunci c\u00e2nd vorbeste \u2013 si vorbeste \u00eentruna \u2013 pare ca nici nu mai respira p\u00e2na ce seful nu-i da un ghiont sa mai ia o gura de aer ca sa nu lesine. \u00c3sta-i \u201espectacolul\u201c din care Mache si Lache vor sa iasa si sa fuga unde vad cu ochii. S-a str\u00e2ns \u00een ei o mare nevoie, o pofta uriasa de subiecte \u201emici\u201c si \u201emoi\u201c: \u00een mijlocul uraganului sau pe marginea prapastiei, Lache si Mache, toropiti de somnolenta, aspira sa viseze, ca sub un clopot de sticla sau ca \u00eentr-un \u201eturn de fildes\u201e. Spre a-si conserva bruma de sanatate mentala si morala, acesti eroi ai vietii noastre cea de toate zilele nu-si reprima o secreta aspiratie evazionista spre subiecte sustrase de la \u201eordinea zilei\u201c, departe de Istoria tumultuoasa, monstruoasa si catastrofala ce navaleste peste ei. Ma fac, pentru un moment, secretarul acestei aspiratii evazioniste si caut \u201esubiectele\u201c compatibile cu ea. Candizii lui Caragiale gasesc asemenea subiecte anistorice, evazioniste si instructive chiar \u00eentr-o revista plina de comentarii pe marginea unor teme grave, istorice, capitale, mari si importante. Iata, bunaoara, \u00een \u201eIstorie si civilizatie\u201c un titlu ca acesta: \u201eSandro Botticelli despre amorul omenesc si amorul ceresc\u201c: cum va place? Sorin Oane, autorul \u00eensemnarilor despre \u201ePrimavara\u201c si \u201eNasterea lui Venus\u201c, celebre opere din Renasterea italiana de la granita secolelor XV si XVI, ne \u00eendeparteaza cu iuteala fulgerului de \u201eproblemele zilei\u201c ca sa ne arunce \u00een… dormitorul din vila Castello al lui Lorenzo di Pierfrancesco, varul lui Lorenzo Magnificul, stap\u00e2nul Florentei din timpul Renasterii italiene. Evazionistii nostri vor fi satisfacuti citind studiul erudit al istoricului si descrierea acelei lumi at\u00e2t de \u00eendepartate de aceea \u00een care vietuim ca vai de noi astazi: \u201ecele doua picturi \u2013 scrie el \u2013 stateau fata \u00een fata \u00een dormitorul lui Lorenzo di Pierfrancesco. Lucrul acesta nu era deloc \u00eent\u00e2mplator, pentru ca sf\u00e2rsitul unui tablou este \u00eenceputul altuia. \u00abPrimavara\u00bb se termina cu personajele Zefir si Flora, \u00abNasterea lui Venus\u00bb \u00eencepe cu Zefir si Flora. \u00abNasterea lui Venus\u00bb se termina cu o padure, \u00abPrimavara\u00bb \u00eencepe cu aceeasi padure… cele doua tablouri se centreaza pe zeita Venus si ilustreaza conceptia umanistului Marsilio Ficino despre \u00abcele doua Venus\u00bb. Zeita goala care apare \u00een splendoarea curata a frumusetii sale, \u00een \u00abNasterea lui Venus\u00bb, este Venus Urania, inspiratoarea amorului ceresc, iar cealalta care prezideaza riturile primaverii este Venus Pandemos, care \u00eencarneaza amorul omenesc.\u201c Credeti oare ca marii nostri calatori de azi prin at\u00e2tea paradisuri fiscale si prin multe alte paradisuri de vacanta au cazut pe g\u00e2nduri, \u00een mod \u201eevazionist\u201c \u00een fata celor doua tablouri din dormitorul lui Lorenzo di Pierfrancesco? Sau poate va g\u00e2nditi ca europarlamentarul Becali a dat o fuga de la Bruxelles\u00a0 ca sa se extazieze \u201eevazionist\u201c, \u00een fata comorilor apuse din vila Castello a familiei Medici din Florenta? Si este calatorul de vacanta Videanu de la Snagov un adorator secret si un nostalgic al capodoperelor muzeelor madrilene unde poate ajunge c\u00e2t ai clipi din ochi? Spre deosebire de acesti mari calatori \u00een paradisuri exotice si \u00een altfel de paradisuri, sunt convins ca evazionistii Mache si Lache viseaza, ei, cu ochii deschisi, fara sa le fi vazut vreodata, la \u201ePrimavara\u201c si la \u201eNasterea lui Venus\u201c de Botticelli si-si pun problema \u201ecelor doua Venus\u201c din conceptia umanistului Marsilio Ficino. Singura calitate comuna a candizilor de bodega Lache si Mache cu a calatorilor de lux de azi numiti mai sus este, se-ntelege, \u201eevazionismul\u201c. Dar sunt evazionisti si \u201eevazionisti\u201c… Aceeasi aspiratie secreta spre un sanatos evazionism a celor doi eroi ai lui Caragiale ce supravietuiesc si azi \u00een alte haine mai poate fi satisfacuta si de o \u201eIstorie a palariei\u201c \u2013 o istorie aparent fara nicio legatura cu ceea ce traim noi azi, dar binefacatoare pentru starea mentala a veritabililor evazionisti. Caci evazionismul este o forma de rezistenta. Mihai Bozgan, autorul acestei prea scurte \u201eIstorii a palariei\u201c din minunata revista \u201eIstorie si civilizatie\u201c scrie, \u00een dispretul zilei de azi despre \u201ecausia\u201c, o palarie de fetru cu boruri, \u00een forma conica, preluata \u00een Grecia antica de la soldatii macedoneni, despre \u201epetasus\u201c, o palarie moale si cu boruri largi, exportata la Roma prin intermediul actorilor care interpretau piesele autorilor din Elada si ne mai informeaza ca cetatenii de r\u00e2nd purtau mai ales \u201epileus\u201c, o palarie (mai repede o caciula) facuta din piele sau l\u00e2na, originara (palaria!) din Frigia, de unde fusese adoptata de persi de la care au luat-o grecii si macedonenii \u00een timpul lui Alexandru cel Mare pentru ca, ajunsa apoi la Roma, sa devina simbolul libertatii: era acordata sclavilor \u00een momentul eliberarii. Palaria frigiana a ajuns astfel simbolul revolutionarilor francezi, la sf\u00e2rsitul secolului XVIII si era purtata cu precadere de iacobini. Din simplu articol vestimentar, palaria urca \u00een rang devenind un simbol: de putere, de avere ori de spirit civic si revolutionar. \u00cenvestita cu functie simbolica, \u00een Venetia doar dogelui \u00eei era \u00eengaduit sa poarte o palarie de culoare rosie. De aici p\u00e2na la semnificatia si functia simbolica ori \u201esacralizarea\u201c acestui articol vestimentar mai e un pas: cascheta politistului de alaltaieri capata o atare functie si un prestigiu ca si \u201esacru\u201c. De aici: actualitatea chestiunii si toata daravela cu aruncarea caschetei. \u00cen orice caz, e limpede ca mica istorie a palariei intra prin acest proces de investitura simbolica \u00een Istoria mare a omenirii si \u00een istoriile nationale. De aici, iarasi: supararea si nervii patriotici ai unui presedinte de azi. Aceste lucruri vin de se leaga: e clar ca un politist care si-a aruncat cascheta a evadat din functie si a devenit el \u00eensusi un evazionist. Dar, cum spuneam, evazionismul este (poate fi) o forma de rezistenta… Palaria, cascheta, cusma, coiful si caciula (frigiana sau nationala) joaca, toate, un rol istoric si simbolic. Iata patania din care s-a nascut, istoriceste vorbind, palaria \u201eLobbia\u201c (cu calota ad\u00e2ncita la mijloc): numele ei vine de la Cristiano Lobbia, un deputat din parlamentul italian care \u00een timpul unei \u00eencinse confruntari electorale a fost lovit cu bastonul \u00een cap de un adversar foarte nervos. Din fericire si gratie calotei, capul deputatului a ramas \u00eentreg, \u00eensa, noteaza autorul senzationalei istorii, un comerciant \u00eentreprinzator a lansat palaria cu numele deputatului ciomagit, o palarie, din pricina loviturii, \u201ecu calota ad\u00e2ncita la mijloc\u201c, adica exact \u00een crestetul capului ce era sa crape. Imaginati-va o confruntare electorala mai \u00eencinsa \u00eentr-un parlament european sau afro-asiatic: sub protectia unui nor negru de palarii \u201eLobbia\u201c cu calota ad\u00e2ncita la mijloc toti batausii, pardon, deputatii scapa cu capetele \u00eentregi! Mai poti sa-ti bati joc de o palarie \u00eenvestita cu functia fizica si simbolica a securitatii supremei institutii democratice dintr-o republica parlamentara?!? Dar cascheta jignita: cu ea cum ram\u00e2ne? Cine-i evazionistul: purtatorul sau aparatorul? Ce-o sa zica Consiliul Suprem al Apararii? Ce va decide Curtea Constitutionala: va fi si ea somata sa scuture bine cascheta de praf? Curata com\u00e8die! Istoria unei palarii \u201erezistente\u201c e demna de istoria cu stingerea lum\u00e2narilor a lui Swift. O stiti? \u00centrebati-i pe visatorul Mache ori pe evazionistul Lache. Cu sau fara palarie (ori cascheta): iata marea dilema fara iesire \u00een care se afla Rom\u00e2nia si conducatorii ei supremi \u2013 c\u00e2nd totul depinde de o palarie, cusma ori cascheta. si de unde stim c-a aruncat-o din cap? Poate i-a alunecat pe o ureche. Iata c\u00e2te \u00eentrebari, momentan, fara raspuns. tara arde, dar Securitatea vegheaza…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u201eUn strigat\u201c, asa as fi fost tentat sa reintitulez editorialul dlui Florin Constantiniu intitulat \u201eCumpar urgent furadan\u201c, articol publicat \u00een numarul pe septembrie 2010 al revistei \u201eIstorie si civilizatie\u201c. E strigatul disperat al istoricului ce nu \u00eenceteaza sa-si biciuiasca la s\u00e2nge \u201epoporul de sclavi\u201c pe care-l iubeste si pe care \u00eel vede cum se lasa… Cite\u0219te mai mult »Istoria unei palarii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3561,2696,2892],"class_list":["post-4702","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cumpar-urgent-furadan","tag-florin-constantiniu","tag-revista-istorie-si-civilizatie"],"views":2239,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4702","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4702"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4702\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4702"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4702"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4702"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}