Furat de entuziasmul st\u00e2rnit de victoria nadaliana la US Open 2010, am numerotat gresit episodul de saptam\u00e2na trecuta \u2013 lucru pentru care \u00eemi cer cu umilinta scuze. Ma rog sa fie primite. Pe de alta parte, cu acest articol, bifez runda a cincea din serialul pe care am decis sa-l dedic tenismanului francez Fabrice Santoro si cartii sale, \u201eA deux mains\u201c.
\nAcestea fiind spuse\/scrise, cred ca s-ar cuveni sa aduc \u00een discutie unul dintre cele mai importante teme atacate de Battling Fab: relatia cu jurnalistii. De ce este plin de \u00eensemnatate un asemenea capitol \u00een viata unui sportiv de prim-plan? Simplu \u2013 deoarece rezultatele pozitive, performantele si recordurile se cuvin comunicate mediatic; \u00een alta ordine de idei, si pentru ca esecurile, regresul si conflictele e bine sa fie explicate, contextualizate, luminate de interpetari si pledoarii convingatoare. \u00cen absenta unei corecte, daca nu calduroase relatii cu presa, nici unul din toate aceste aspecte nu e posibil.
\nSi, precum stie oricine, publicitatea vinde. Mai cu seama daca este vorba despre imaginea unui personaj cu viata publica efemera, asa cum sunt sportivii. Fara \u201epresarii\u201c care sa fabrice, corijeze, perfectioneze sau cosmetizeze oglinda unui campion, acesta \u00eesi poate lua ramas bun fara griji de la notorietate \u2013 sau de la acea celebritate care e imposibil sa fie redusa la jocul sec al statisticii…
\nUn astfel de adevar pare banal, dar nu orice sportiv si nu la orice v\u00e2rsta este pregatit sa-l accepte. Santoro o spune fara \u00eenconjur: \u201eAveam saisprezece-saptesprezece ani atunci c\u00e2nd au aparut primele articole despre mine. Foarte putin \u00eencrezator \u00een mine \u00eensumi, ezitam \u00eentre a raspunde tuturor \u00eentrebarilor cu o sinceritate naiva sau, dimpotriva, sa parez atacurile cu lovituri \u00eentepatoare, asa cum fac timizii c\u00e2nd vor sa capete \u00eencredere. Oare \u00eesi imagineaza gazetarii ce simte un pusti care este desfiintat \u00een jurnalul \u00een care ei publica?
\nPrin anii 1990 jocul meu \u00eencepuse sa plictiseasca, iar presa se montase \u00eempotriva mea. \u00abMicul geniu\u00bb dezamagise. Fireste, chiar asa stateau lucrurile, jocul meu nu era deloc atractiv \u00een acea epoca, dar eu depuneam eforturi imense ca sa-mi perfectionez tenisul, cu mijloacele de care dispuneam pe-atunci. Mi-amintesc de articolul unui gazetar de la \u00abParisien\u00bb, ins care ar fi meritat premiul briciul de aur, p\u00e2na-ntr-at\u00e2t \u00eei radea pe tenismani. Aveam saptesprezece ani. Dupa o \u00eenfr\u00e2ngere, acesta scrisese: \u201eFabrice Santoro a pierdut contra unui jucator care nu este cunoscut nici macar pe strada lui.\u201c Asta m-a \u00eendurerat profund. \u00cenvingatorul meu se numea Richard Krajicek. Si nu era tocmai un oarecare, caci la c\u00e2tiva ani dupa aceea avea sa c\u00e2stige Wimbledon-ul\u201c (op. cit., pp. 36-37).
\nFoarte t\u00e2nar si \u00eendeosebi extrem de afectabil, Fabrice a suferit mult \u00een epoca atunci c\u00e2nd jurnalistii erau nedrepti cu el, trat\u00e2ndu-l de sus, pun\u00e2ndu-l la colt si expediindu-l \u00een c\u00e2teva r\u00e2nduri acide. Ce nu pricepea junele Santoro era raceala si chiar dusmania cu care niste maturi, ce ar fi putut foarte usor sa-i fie parinti, \u00eel diminuau p\u00e2na aproape de a-l face una cu pam\u00eentul. \u201eThe Magician\u201c traia cu convingerea ca daca un gazetar \u00eel trasese de urechi \u00eentr-un colt de pagina dintr-un jurnal cu un tiraj de 400 000 de exemplare, minimum c\u00e2teva mii de cititori ai rubricii de tenis aveau sa-l priveasca plini de dispret pe strada, \u00een magazin, la restaurant!
\nNatural, o astfel de perspectiva era 100% falsa, nimeni nu-l persecuta pe omul din Tahiti, cum nimeni nu facea o drama din \u00eenfr\u00e2ngerile sale \u2013 dar asta conta prea putin… Sarmanul pusti ajunsese sa joace nu pentru a obtine victoria, ci pentru a nu mai fi criticat \u00een presa. I-au fost necesari ani de zile pentru a-si recapata \u00eencrederea de la v\u00e2rsta junioratului. Devastat de falsa oglinda pe care ceilalti i-o \u00eentindeau \u00een permanenta, Fabrice credea ca \u00eentreg universul era pornit contra lui. De unde sa stie el ca asta era o conduita facila si repetabila \u00een lumea jurnalistilor francezi de sport? De unde sa banuiasca el ca nu orice critica era \u00eentemeiata pe obiectivitate, buna-credinta si seriozitate? Si de unde sa intuiasca t\u00e2narul nedeprins cu universul gazetaresc ca, de fapt, nu pusese nimeni monopol pe persecutarea unui proaspat aspirant la gloria ATP, un asemenea comportament mediatic fiind ceva obisnuit \u00een epoca, majoritatea tenismanilor tineri beneficiind de o primire la fel de sincopata si inegala…
\nDar mai multe detalii despre relatia lui Santoro cu presa \u00een numarul viitor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Furat de entuziasmul st\u00e2rnit de victoria nadaliana la US Open 2010, am numerotat gresit episodul de saptam\u00e2na trecuta \u2013 lucru pentru care \u00eemi cer cu umilinta scuze. Ma rog sa fie primite. Pe de alta parte, cu acest articol, bifez runda a cincea din serialul pe care am decis sa-l dedic tenismanului francez Fabrice Santoro… Cite\u0219te mai mult »Santoro: cu doua m\u00e2ini (5)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[3488],"class_list":["post-4660","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-santoro"],"views":1926,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4660","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4660"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4660\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4660"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4660"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4660"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}