{"id":4640,"date":"2010-09-30T11:33:16","date_gmt":"2010-09-30T09:33:16","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=4640"},"modified":"2010-09-30T11:33:36","modified_gmt":"2010-09-30T09:33:36","slug":"manifest-elitist-3","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/manifest-elitist-3\/","title":{"rendered":"Manifest elitist 3"},"content":{"rendered":"

Maia Ciobanu este compozitoare de muzica simfonica si vocal-simfonica, muzica de camera, corala si electronica. A compus si muzica de scena pentru spectacole coregrafice si de multimedia. In 1992 a infiintat grupul \u201eAlternative\u201c, formatie care integreaza lucrarile muzicale contemporane in repertoriul universal, propun\u00e2nd in acelasi timp o noua conceptie asupra derularii unui program muzical. Intre anii 1995 si 2002 coordoneaza Centrul de informare asupra muzicii contemporane. In 2002-2003 este presedinta Sectiunii Nationale Rom\u00e2ne a SIMC (International Society for Contemporary Music) si infiinteaza prima publicatie SIMC in limba engleza, Contemporary Music \u2013 Romanian Newsletter, periodic care isi propune sa promoveze muzica contemporana rom\u00e2neasca in lume. <\/strong><\/em><\/p>\n


\nTine cursuri si conferinte despre muzica contemporana rom\u00e2neasca si despre propriile sale lucrari la Academia de Muzica din G\u00f6teborg, Academia de Muzica din K\u00f6ln, sectia Wuppertal, Colegiul Pedagogic din Rorschach, Elvetia (unde sustine un curs despre semnificatiile lucrarii sale \u201eTrei sculpturi pentru cvartet de coarde\u201c), Universitatea din St. Gallen, Elvetia (unde participa la un Concert-Portret cu lucrari camerale si de muzica electronica). Intre 1985 si 1988 tine la Universitatea cultural-stiintifica Bucuresti ciclul de conferinte \u201eRelatia sunet-miscare\u201c.
\nRealizeaza emisiuni radio la Radio Rom\u00e2nia Muzical. Publica articole, studii si eseuri in revistele \u201eMuzica\u201c, \u201eRom\u00e2nia literara\u201c, \u201eContemporanul\u201c, \u201eFlacara\u201c, \u201eActualitatea muzicala\u201c si \u201e22\u201c. Colaboreaza cu ICARE (Institutul de Cercetare a Avangardei Rom\u00e2nesti si Europene).
\nDin 2003 este conferentiar la Facultatea de Muzica a Universitatii \u201eSpiru Haret\u201c Bucuresti, unde preda Forme muzicale si compozitie si lucreaza ca profesor asociat la Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica \u201eI. L. Caragiale\u201c din Bucuresti, cu specialitatea \u201eRelatia sunet \u2013 miscare si istoria muzicii\u201c. Maia Ciobanu a avut bunavointa sa puna la dispozitia revistei \u201eCultura\u201c cel mai recent manifest estetic al sau. sN. red.t<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

– pentru ca primul si cel mai important manifest al unui artist este opera sa, acest Manifest poarta numarul 3.
\n-pentru ca traim intr-o lume in care semenii nostri sunt mai atenti la vorbe dec\u00e2t la\u00a0 evidenta faptelor, acest Manifest exista; si, de asemenea
\n– pentru ca giuvaierele ajunse in troaca porcilor nu se transforma in jir, e alegerea omului sa puna diamantul pe deget, sa-l arunce sau sa-l ignore.<\/p>\n

Avangardistii anilor ’60 au anticipat vremurile si au reusit, unul c\u00e2te unul \u201esa se mute pe o alta planeta\u201c. Cei care au ramas, cei care s-au adaugat se simt, de asemenea, pe o alta planeta, cea autentica.
\nAvangarda tine de modul natural de dezvoltare a spiritului uman, cel in care Dumnezeu ne-a dat posibilitatea sa experimentam, sa descoperim, sa interpretam.
\nDupa ce integram, vin traditionalistii.<\/p>\n

Traditionalismul are farmecul incontestabil al plugusorului.
\nTraditionalismul reprezinta acele forme de exprimare care permit celor care au evoluat sa constientizeze de unde au plecat.
\nTraditionalismul este strict necesar pentru justificarea traditionalistilor si revenirea modernilor care au terminat de zburat (visat, creat).
\nTraditionalistii sacrifica lucruri numai de ei stiute; recunoasterea si remuneratiile vin rapid si in cantitati apreciabile.
\nTraditionalismul incepe si sf\u00e2rseste ca si democratia: in statistica.
\nTraditionalistii asigura descrierea si implinirea ritualurilor existente; ei nu viseaza noi ritualuri, ci le exploateaza pe cele deja create.
\nAvangardistii isi utilizeaza mintea pentru a rezolva problemele muzicale; traditionalistii, av\u00e2nd aceste probleme deja rezolvate, isi utilizeaza mintea pentru rezolvarea, pe cale traditionala, a problemelor materiale.
\nImplinirea e drumul de la avangarda la traditie.
\nEvolutia e drumul de la avangarda la avangarda.
\nSensul experimentului
\nExperimentul a existat dintotdeauna. El a aparut inaintea fiintei umane care nici macar nu poate revendica brevetul. A exista este un experiment. Apa experimenteaza gheata si ploaia, ziua experimenteaza noaptea, luna experimenteaza mareele. A iesi din gaoace este primul experiment al puiului de pasare.
\nPutem privi experimentul in sine, ca aventura, ca proces declansat de o ipoteza a imaginatiei, de o tinta a intuitiei. Putem ram\u00e2ne interesati, fascinati de impredictibilul incorporat in experiment si desigur putem clama ca acesta este cel mai de pret c\u00e2stig al demersului nostru.
\nCu at\u00e2t mai usor o putem face in lumea sunetului, unde creatorului si interpretului li se deschid traseele infinit nuantate ale Eu-lui emotional, arcul inaltei spiritualitati, subconstientul.
\n\u201eA gusta clipa\u201c experimentului poate deveni insa o capcana, caci trairismul este un joc steril.
\nE bine sa ne amintim ca orice experiment are loc cu un anume scop. Confirmarea unei intuitii, justetea ipotezei \u2013 sunt bucuriile de netagaduit ale unui experiment care omologheaza o teorie corecta, incunun\u00e2nd cu argumente g\u00e2ndirea unui artist sau a unui om de stiinta.
\nCaracteristic experimentului este faptul ca, pe l\u00e2nga rezultatul imediat previzibil, de confirmare sau infirmare a proiectului propus, el poate furniza datele si argumentele necesare unor concluzii neasteptate, ca si indoielile care pot trasa drumul catre materializarea unor viitoare incercari.
\nCeea ce este tipic experimentului este deci un rezultat multiplu diferentiat de variatele sale nivele.<\/p>\n

Experimentul ca termen, ca atitudine si ca fapt in sine a avut si continua sa aiba o semnificatie cu evolutie aventuroasa si de multe ori amuzanta. Istoria cuv\u00e2ntului aduce mult cu cea a unui alt termen excesiv vehiculat \u2013 provocare.
\nPrin anii ’50 era laudabil sa \u201enu raspundem la provocari\u201c, cei care \u201eprovocau\u201c fiind intotdeauna persoane dusmanoase, daca nu chiar dusmani de-a binelea. Un om de bine nici nu provoca si nici nu raspundea la provocari.
\nIn zilele noastre, dimpotriva, oricine e \u201egata sa raspunda la provocari\u201c, un proiect provocator este un proiect bun si fiecare, intrebat sau neintrebat sustine cu patima ca ii plac provocarile.<\/p>\n

In Rom\u00e2nia (si nu numai) \u201eexperimentul\u201c a avut o traiectorie comparabila cu cea a \u201eprovocarii\u201c; in anii \u201950 \u2013 \u201970 atitudinea oficiala academizant-conservatoare din spatiul socialist il impingea in zona derizoriului, consider\u00e2ndu-l in cel mai bun caz un fel de acnee juvenila. A starui pe aceasta cale dincolo de limitele adolescentei artistice friza infantilismul, daca nu indecenta.
\nAceasta pozitionare nu a facut dec\u00e2t sa stimuleze (c\u00e2t pe ce sa zic \u201esa provoace\u201c) si mai mult apetitul inovator al celor mai buni din cei ce formau pe atunci t\u00e2nara generatie.
\nFaptul ca atitudinea academizanta se cupla (in majoritatea cazurilor) cu obedienta fata de cerintele ideologice ale unui statu-quo politic profund antipatizat infuza adrenalina initiativei tineresti.
\nPutem constata acum ca \u2013 paradoxal \u2013 datoram nasterea unor lucrari absolut unice ca originalitate opozitiei socialism \u2013 capitalism, acum disparute. Inca o data Goethe are dreptate: doar ingradirile pot stimula personalitatea. Ingradirea este fertila pentru imaginatie deoarece creeaza nemultumiri, impune solutii, devine un motor al creativitatii.
\nIn mod evident, ideala este ingradirea estetica sudata cu cea social-politica.
\nFaptul ca acum nu mai avem cenzura plictiseste pe toata lumea si vestejeste din start orice initiativa innoitoare. Daca e permis, daca nici macar\u00a0 nu e imoral, ce haz mai are?
\nIn concluzie, cea mai buna metoda de a distruge experimentul este sa-i dai toata libertatea si de ce nu, sa-l comentezi excesiv.
\nVremurile de acum sunt din ce in ce mai mult vremuri ale cuvintelor.
\nPersoane care nu au nimic in comun cu domeniul experimentului, care nu au nici o inclinatie spre asa ceva, pe care nu le m\u00e2na nici o curiozitate, se declara doritoare de \u201eexperimente indraznete\u201c; sunt aceleasi persoane care au \u201eproiecte provocatoare\u201c si care \u201eraspund la provocari\u201c.
\nSnobismul e up-datat si nimic nou sub soare nu apare din mimarea conformista a nonconformismului.
\nE insa pacat sa se confunde fumul cu focul si galagia smechera cu arta autentica.
\nPutem folosi vorbele pentru a limpezi comunicarea, pentru a face si mai vizibil adevarul; dupa cum putem de asemenea sa fabricam cuvinte care sa ad\u00e2nceasca confuziile si nonvalorile deja instalate.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Maia Ciobanu este compozitoare de muzica simfonica si vocal-simfonica, muzica de camera, corala si electronica. A compus si muzica de scena pentru spectacole coregrafice si de multimedia. In 1992 a infiintat grupul \u201eAlternative\u201c, formatie care integreaza lucrarile muzicale contemporane in repertoriul universal, propun\u00e2nd in acelasi timp o noua conceptie asupra derularii unui program muzical. Intre… Cite\u0219te mai mult »Manifest elitist 3<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[66],"tags":[],"class_list":["post-4640","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media"],"views":1937,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4640","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4640"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4640\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4640"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4640"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4640"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}