{"id":4630,"date":"2010-09-30T11:23:50","date_gmt":"2010-09-30T09:23:50","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=4630"},"modified":"2010-09-30T11:24:20","modified_gmt":"2010-09-30T09:24:20","slug":"natiune-ori-populatie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/natiune-ori-populatie\/","title":{"rendered":"Natiune ori populatie!"},"content":{"rendered":"


\nO natiune nu este doar o suma a locuitorilor dintr-un anumit spatiu geografic, ci\u00a0 un organism ale carui componente se gasesc intr-o fireasca corelare. Fiecare individ este o parte a intregului care este natiunea, dar totodata el nu trebuie sa existe ca o entitate izolata, ci interconectat conationalilor sai, natiunii in ansamblu. De asemenea,\u00a0 a apartine unei natiuni inseamna a avea nu doar drepturi, ci si indatoriri, a capata, dar si a darui. <\/strong><\/p>\n

Daca o natiune se transforma intr-o populatie lipsita de constiinta, aspiratii si idealuri specifice, in mod evident puterea ei de afirmare, forta ei,\u00a0 decade. Constiinta identitatii este o trasatura dominanta a\u00a0 natiunii, iar degradarea acestei constiinte are grave consecinte in ceea ce priveste\u00a0 capacitatea de afirmare si de reactie. Lipsa unor obiective comune, ca si accentuarea nefireasca a\u00a0 individualismelor egoiste, caracterizeaza\u00a0 o natiune in stare de descompunere. Consecintele unei atari situatii se reflecta\u00a0 in decadere si in pierderea capacitatii de afirmare a organismului national. Suma eforturilor individuale nu va putea niciodata sa suplineasca forta efortului\u00a0 constient al unei natiuni.
\nIn secolul al XIX-lea, natiunea rom\u00e2na s-a desav\u00e2rsit si a dob\u00e2ndit constiinta fiintarii ei. Momentul de deplina cristalizare l-a reprezentat revolutia din 1848-1849, care a cuprins aproape intreg spatiul locuit de rom\u00e2ni. Rom\u00e2nii au constientizat atunci pe deplin unitatea lor nationala si totodata ideea constituirii unui stat unitar al lor a devenit treptat o dominanta a existentei lor. In 1848 a fost\u00a0 elaborat si programul social-politic de edificare a unei Rom\u00e2nii unitare dar si moderne. Un deceniu mai t\u00e2rziu, prin Unirea cea mica a fost inaugurat procesul unificarii pe plan statal a natiunii. Dupa sase decenii\u00a0 el va fi desav\u00e2rsit prin str\u00e2ngerea rom\u00e2nilor in unice hotare.
\nMotorul unitatii nationale a stat in constiinta\u00a0 comuna si in implicarea tuturor intr-o actiune care a atins, in unele momente, si accente dramatice.\u00a0 Rom\u00e2nia a fost inainte de toate rodul luptei\u00a0 rom\u00e2nilor. Fara indoiala, la aceasta s-au adaugat\u00a0 situatii internationale favorizante, sprijinul unor puteri av\u00e2nd si el insemnatate in realizarea unor aspiratii unanime ale unor natiuni. Trecutul si chiar istoria recenta ne dezvaluie insa, totodata, ca marile puteri int\u00e2mpina uneori obstacole de netrecut c\u00e2nd se impotrivesc\u00a0 nazuintelor\u00a0 si mai ales vointei chiar ale unor mici natiuni, care reusesc nu rareori in pofida impotrivirii celor mari si puternici sa-si atinga obiectivele.
\nPerioada interbelica a fost departe de a fi o etapa de perfecta bunastare si echitate sociala, dar, este\u00a0 evident ca ea a ilustrat doua lucruri: satisfactia si implicarea intregii natiunii in noua formula statala si, in acelasi timp, un pas insemnat spre democratizare. Timp de doua decenii, a avut loc procesul constituirii si organizarii statului desav\u00e2rsit in hotare nationale, iar euforia implinirii a cuprins pe rom\u00e2ni. Imperfectiuni au existat, mai ales in Basarabia, dar in general functionarea organica a statului in noile hotare si bunastarea au demonstrat reusita. Dupa aproape un secol, Rom\u00e2nia desav\u00e2rsita s-a dovedit viabila si except\u00e2nd hotarele dinspre rasarit si nord ea fiinteaza si in zilele noastre. Catalizatorul\u00a0 existentei si cresterii Rom\u00e2niei a fost constiinta nationala, implicarea cetatenilor ei in procesele complexe si deseori complicate prin care a trecut in cursul existentei sale statul rom\u00e2n.
\nDupa cel de-al doilea razboi mondial, c\u00e2nd printre compromisurile marilor invingatori s-a numarat\u00a0 si cesiunea catre Uniunea Sovietica a stap\u00e2nirii\u00a0 unei parti din Europa, au existat aproape doua decenii in care\u00a0 structurile social-politice si economice ale Rom\u00e2niei Mari au fost distruse si simtamintele nationale au fost interzise. La mijlocul anilor saizeci a urmat apoi o redob\u00e2ndire a constiintei nationale, chiar daca \u201eor\u00e2nduirea\u201c impusa a continuat sa fie cea a unui sistem totalitar. Dar apoi, treptat, cultul personalitatii si incercarea de a subordona evolutia tarii unui\u00a0 artificial si nefiresc regim, au dus la manipularea si denaturarea simtamintelor nationale.
\nIn decembrie 1989, Rom\u00e2nia si-a rec\u00e2stigat\u00a0 prin forte proprii libertatea si dreptul de a-si construi in conditii democratice\u00a0 viitorul. Din pacate, in afara altor \u201ediabolizari\u201c nefiresti, a avut loc si cea a simtamintelor nationale, a insasi fiintarii natiunii. Notiunea de patrie a fost denuntata ca apartin\u00e2nd regimului detestat. Legatura fireasca si organica cu trecutul a fost marginita\u00a0 la condamnarea fireasca a ceea ce se petrecuse in perioada totalitarismului rosu, uit\u00e2ndu-se insa cu buna stiinta un proces istoric indelungat si confund\u00e2ndu-se un regim cu tara insesi.
\nOpera de constructie a tarii in care libertatea fusese repusa in drepturi n-a mers pe o cale fireasca, intemeiata pe o actiune constienta a tuturor, pe natiune, continu\u00e2ndu-se opera generatiilor anterioare, care edificasera statul national si modern si-i conferisera vigoare. Constiinta nationala s-a vazut nefiresc izgonita, ba chiar condamnata si ea a incetat de a fi puternica arma de constructie a Rom\u00e2niei. Natiunea nu mai actioneaza ca o navalnica forta, notiunea de patrie a fost stearsa din inimile tinerilor in primul r\u00e2nd, necontenit indemnati sa-si dob\u00e2ndeasca in alte tari viata buna si nu sa-si str\u00e2nga r\u00e2ndurile si uniti, urm\u00e2nd pilda inaintasilor, sa reinalte tara si in ea sa-si implinesca firestile aspiratii.
\nAt\u00e2ta vreme c\u00e2t natiunea nu va fiinta in plenitudinea ei, suma actiunilor egoiste individuale nu va fi indestulatore pentru ridicarea Rom\u00e2niei. Membrii unei populatii se simt doar vremelnici locatari ai\u00a0 spatiului in care se gasesc, dispusi oric\u00e2nd sa-l schimbe cu altul. Ei nu sunt\u00a0 legati organic de cresterea si dezvoltarea tarii, ci preocupati doar de persoanele lor si a apropiatilor lor imediati. Ei nu sunt constienti de faptul ca fericirea lor individuala este asigurata in conditiile cele mai bune ca parte a fericirii natiunii careia ii apartin. De asemenea, ei n-ar trebui sa uite ca nu\u00a0 sunt dec\u00e2t o veriga in lantul generatiilor succesive traitoare pe aceste pam\u00e2nturi, cu drepturi, dar si cu datorii.\u00a0 Constientizarea nationala a rom\u00e2nilor\u00a0 poate asigura viitorul acestei tari si sa\u00a0 o ajute sa iasa dintr-un climat care este astazi\u00a0 departe de a fi favorabil unei reale afirmari a Rom\u00e2niei.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

O natiune nu este doar o suma a locuitorilor dintr-un anumit spatiu geografic, ci\u00a0 un organism ale carui componente se gasesc intr-o fireasca corelare. Fiecare individ este o parte a intregului care este natiunea, dar totodata el nu trebuie sa existe ca o entitate izolata, ci interconectat conationalilor sai, natiunii in ansamblu. De asemenea,\u00a0 a… Cite\u0219te mai mult »Natiune ori populatie!<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[3541,3544,3542,3543],"class_list":["post-4630","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-natiune","tag-organism-national","tag-populatie","tag-suma-eforturilor-individuale"],"views":2515,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4630","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4630"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4630\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4630"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4630"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4630"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}