Palo Alto nu este un oras al cladirilor inalte. At\u00e2ta c\u00e2t aveam sa vad \u2013 in putinul timp liber aflat la dispozitie \u2013 am constatat un amestec de arhitectura moderna, tipic americana, cu arhitectura latino-americana, alaturi de cladirile mai inalte, ridicate in anii ’90, coexist\u00e2nd cu altele mai mici, cu destinatii foarte diferite, de la shop-uri pentru utilitati minore de prima necesitate p\u00e2na la ateliere de reparatii.
\nZonele populate, gospodareste intretinute, alterneaza cu spatii care isi asteapta constructiile viitoare \u2013 supermarketuri, stadioane, parcuri de agrement.
\nCu ochii pe fereastra privesc la cei ce urca in autobuz. Asteapta linistiti, in ordine, tineri sau mai putin tineri, la urcare in autobuz isi acroseaza bicicletele intr-un fel de rastel in partea din fata a autobuzului. Nimeni nu este nervos, nimeni nu se impinge, nimeni nu tipa si, mai ales, nimeni nu jigneste pe nimeni. Cohorte de asiatici \u2013 mai ales chinezi \u2013 g\u00e2nguresc in soapta. Soferul isi continua drumul impasibil, pe firul soselei impecabile de aici, ca toate celelalte pe care aveam sa le int\u00e2lnesc.
\nC\u00e2nd soferul ne-a spus ca am ajuns la Hoover, prima impresie a fost ca ni se da o informatie incorecta, fie ca noi n-am intrebat clar, fie ca am fost intelesi gresit. Si toata aceasta falsa impresie era data de prima perceptie, si anume ca ne aflam in fata unui parc imens.
\nStanford University se afla pe c\u00e2teva zeci de hectare, reunind facultati de profil divers, laboratoare de referinta, biblioteci de mare prestigiu, sali de conferinte si, desigur, Hoover Archives and Library.
\nAm intrat in cladirea av\u00e2nd doar parter si am fost condusi la Elena S. Danielson: un birou mic, functional, nimic orgolios, av\u00e2nd l\u00e2nga carti si manuscrise numeroase amintiri, mai ales ceramica, aduse din Rom\u00e2nia. Parca ne despartiseram ieri.
\nAm facut formele de inregistrare, am luat cunostinta de rigori \u2013 toate hainele se depun la garderoba, orice obiecte: carti, manuscrise, stilouri, pixuri, foarfece s.a. se lasa in fisete personalizate \u2013 ni s-au distribuit pentru notite h\u00e2rtii cu antetul institutiei si creioane obisnuite si am patruns in universul lor.
\nUn spatiu modern, cu toate facilitatile de studiu, av\u00e2nd la nevoie putinta sa-ti bransezi laptopul, iar intr-un colt xeroxuri pentru copierea documentelor alese, folosindu-te fie de un abonament cumparat ad-hoc pentru un numar de copii, fie de moneda cash. Totul pare perfect, cu exceptia aerului conditionat. Simti ca iti ingheata capul si g\u00e2tul. Majoritatea arhivarilor sunt de origine rusa si poloneza. Nu lipsesc americanii. Arhivistii \u2013 putini la numar, titlul fiind un pretios atestat de pregatire si consacrare profesionala \u2013 au, in totalitate, studii universitare si cursuri de specialitate. La un birou special, cu vedere asupra intregii sali, supravegherea este asigurata non-stop. La iesire, toate paginile xeroxate sau copiate de m\u00e2na, pe h\u00e2rtie cu antet, se verifica si se stampileaza. Fara graba, fara greseala. Intrarea si iesirea din salile de studiu se monitorizeaza.
\nPentru un sandvici, o cafea sau un suc, iesi fie pentru a te aseza pe una din numeroasele banci din imensul parc, deosebit de ingrijit, fie pe una dintre terasele chioscurilor ce servesc, fara niciun fel de discriminari, profesori, studenti sau personalul de intretinere.
\nIn asteptarea primelor materiale documentare de contact, arunc o privire in jurul lui Hoover Archives. In tot arealul de la Stanford se circula cu bicicleta, nu cu masina, exceptie fac cei care aduc posta, materiale de consum sau de intretinere sau ridica gunoiul. Gazonul este tuns impecabil, iar pomii \u2013 mai ales cei din vegetatia specifica zonei californiene \u2013 beneficiaza de abordari dintre cele mai indraznete. E liniste, este putin mai racoros, dar aerul este curat, se aude ciripit de pasari si de jur-imprejur zeci si zeci, poate sute de veverite brune sau argintii in cautare de hrana sau doar iesite la plimbare.
\nIn acea zi de 1 decembrie 2003 a inceput stagiul nostru de cercetare si l-am continuat neconditionat timp de trei saptam\u00e2ni. Opt ore zilnic, o intrerupere de jumatate de ora, ca toti ceilalti, predarea materialelor la 16.30; parasirea spatiului de catre intregul personal la ora 17; activarea sistemului de securitate integral.<\/p>\n
Pe baza opisurilor puse la dispozitie de arhivistii de la Hoover Archives am pasit la (re)parcurgerea fondului Nicolae Titulescu.
\nAm facut-o cu infrigurare, cu frenezie, cu ochii pe ceas, temator ca timpul trece prea repede. Am vazut documente pe care, pe baza unor semnale indirecte, le urmaream de ani, ba chiar de decenii, am coroborat mintal ceea ce parcursesem la Bucuresti sau in alte capitale europene cu ceea ce vedeam aici, am trait satisfactia confirmarii unor presupuneri, bucuria de a vedea supravietuind prietenii puternic incercate si tristetea decesului unor legaturi aproape fratesti, am parcurs, uneori cu sentimentul de martor, filmul biografiei celui care a fost rom\u00e2n si european, adulat si huiduit, un apostol propus la Premiul Nobel pentru Pace, dar si un adversar condamnat la a fi asasinat in strada de teroristi de pe la noi sau de aiurea, un erou, dar si un proscris.
\nNu e locul aici pentru o prezentare ampla a fondului Nicolae Titulescu, dar voi mentiona doar c\u00e2teva elemente si voi face c\u00e2teva consideratii privind vastitatea, diversitatea si complexitatea sa.
\nPentru a defini dimensiunea tezaurului arhivistic Nicolae Titulescu de la Hoover Archives va fi suficient sa mentionez ca aici se pastreaza aproape 12.000 pagini document, pagini in original sau in copie, in marea lor majoritate inedite, av\u00e2nd pe Nicolae Titulescu drept inspirator sau initiator, autor sau coautor, expeditor sau destinatar etc.
\nPrimul segment al fondului, denumit impropriu „Jurnal”, alcatuit din 187 caiete personale, format mare, acoperind perioada 1923-1931, insumeaza 9.350 pagini, diferite ca sorginte, caracter\/specific, calitate. Pastrate in bune conditii, accesibile usor, documentele acestui segment s-au dovedit din ce in ce mai utile, pe masura prelucrarii fondului si a renuntarii, definitive astazi, la orice restrictii subiective sau temporale, permit\u00e2nd inlaturarea unor pete negre in istoriografia rom\u00e2neasca si europeana sau reconsiderarea evaluarilor privind evenimente si personalitati din perioada interbelica. Subscriu integral la radiografia facuta in urma cu treizeci de ani de cercetatorul iesean Gheorghe Buzatu, care identifica o tripla menire a caietelor: „de a-i servi in cursul tratativelor, de a constitui proba irefutabila a eforturilor sale in slujba tarii, fata de atacurile adversarilor sai politici cunoscuti sau potentiali, interni sau externi, de a-i oferi temeiul memoriilor pe care intentiona inca de prin anii ’20 sa le scrie dupa retragerea sa din serviciul diplomatic si pe care a intrevazut-o in alte imprejurari dec\u00e2t cele in care s-a produs”.
\nAl doilea segment la fel de important, inedit in totalitatea sa, il constituie cele aproape 350 de scrisori primite de omul politic si diplomatul rom\u00e2n de la numeroase personalitati rom\u00e2ne si straine. Printre semnatarii unor asemenea scrisori, plasate in perioada 1921-1939, contur\u00e2nd un substantial volum in curs de definitivare la Fundatia Europeana Titulescu, dupa un altul, anterior, edit\u00e2nd un numar la fel de important de documente provenind din spatiul elvetian, regasim urmatoarele nume: Ion Antonescu, Albert Apponyi, Gheorghe Argesanu, Constantin Argetoianu, Herbert Henry Asquith, Alexandru Averescu, Italo Balbo, Edvard Bene\u0161, Leon Blum, Ion I.C. Bratianu, Vintila I.C. Bratianu, Aristide Briand, Gheorghe Buzdugan, Alexandru Cantacuzino, Carol II, Robert Cecil, Austen Chamberlain, Winston Spencer Churchill, Dimitrie N. Ciotori, Arthur Connaught, Julius Curtius, George Nathaniel Curzon, Angelo Maria Dolci, Paul Doumer, Eric Drummond, Ion G. Duca, Principesa Elena a Rom\u00e2niei, Grigore Gafencu, Dimitrie I. Ghika, Dino Grandi, Arthur Henderson, Edouard Herriot, Principesa Ileana a Rom\u00e2niei (Maica Alexandra), Take Ionescu, Nicolae Iorga, Henri de Jouvenel, Frank Billings Kellogg, David Lloyd George, Louis Loucheur, Ramsay McDonald, Iuliu Maniu, Mihail Manoilescu, Regina Maria a Rom\u00e2niei, Jan Masaryk, G.G. Mironescu, Ion M. Mitilineu, Jean Monnet, Gilbert Murray, Benito Amilcare Mussolini, Printul Nicolae al Rom\u00e2niei, Harold Nicolson, Stefan Osusky, Joseph Paul-Boncour, Nicolae Petrescu-Comnen, Raymond Poincar\u00e9, Nikolaos Politis, Stelian Popescu, Nicolae Radescu, Charles Saint-Aulaire, Barbu Stirbey, Mihail R. Sturdza, Andr\u00e9 Tardieu, Gheorghe Tatarescu, Albert Thomas, Eleutherios Venizelos, Constantin Visoianu.
\nIn fine, al treilea segment, „Miscellanea”, cuprinde documente privind demiterea sa la 29 august 1936, interviuri, articole si cuv\u00e2ntari din perioada 1935-1936, varii interventii in Adunarea si Consiliul Societatii Natiunilor, extrase din presa rom\u00e2na si straina, din perioada 1926-1936, marturii si evocari ale unor oameni politici, diplomati si ziaristi, rom\u00e2ni si straini, despre Nicolae Titulescu s.a.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Palo Alto nu este un oras al cladirilor inalte. At\u00e2ta c\u00e2t aveam sa vad \u2013 in putinul timp liber aflat la dispozitie \u2013 am constatat un amestec de arhitectura moderna, tipic americana, cu arhitectura latino-americana, alaturi de cladirile mai inalte, ridicate in anii ’90, coexist\u00e2nd cu altele mai mici, cu destinatii foarte diferite, de la… Cite\u0219te mai mult »Titulescu la Hoover Archives (II). Prezervarea unei memorii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[1],"tags":[3540],"class_list":["post-4626","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-titulescu-la-hoover-archives"],"views":1824,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4626","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4626"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4626\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4626"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4626"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4626"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}