Sintagma din titlu \u201eprestigiul actualitatii\u201c am gasit-o la Ion Pillat si,\u00a0 inainte de a declara ca sunt cucerit de formulare, cred ca intelepciunea demonstratiei poetului\u00a0 pe aceasta tema \u2013 vom vedea imediat \u2013 poate fi de folos furiosilor porniti sa reevalueze si sa inlocuiasca, daca si c\u00e2t mai pot, c\u00e2te ceva din literatura si din cultura rom\u00e2na. Cazul romanticilor trebuie adus in actualitate, prestigiul acestora nu poate fi contestat daca ii asezam corect in constructia culturii rom\u00e2nesti.<\/p>\n
Mai sunt cititi astazi romanticii? Greu de gasit amatori. Chiar si alcatuitorii manualelor scolare incep sa-i ocoleasca desi \u2013 ar trebui sa fie evident pentru toti \u2013 temelia literaturii moderne este asezata si pe romantism. Ion Pillat crede ca citirea marilor clasici \u2013 prin extrapolare si a romanticilor \u2013 devine o necesitate sufleteasca pentru cine cauta sa se lamureasca putin asupra fenomenului literar si asupra placerilor estetice pe care acesta le ofera. Conditia \u2013 exista una \u2013 este ca lectorul sa aiba \u201eo oarecare maturitate a v\u00e2rstei si a cunostintelor\u201c. (\u201eTragedia raciniana\u201c\u00a0 din vol.\u00a0 \u201ePortrete lirice\u201c). Prea mare, prea cunoscut, prea adulat in timpul vietii din motive de moda sau din entuziasm pentru noutate, faima lui Victor Hugo, teoreticianul romantismului si unul dintre cei mai mari romantici ai liricii universale, a intrat dupa moarte in uitare. Iata explicatia lui Pillat: opera lui Hugo a devenit \u201eun subiect dificil: nu mai are pentru marele public prestigiul actualitatii si al gloriei suverane, legate de prodigioasa apoteoza a omului, care timp de 60 de ani, a aparut contemporanilor sai uimiti, sub doua monarhii, un imperiu si doua republici diferite, ca insasi intruparea mereu in crestere, a geniului poetic si francez…\u201c (ibid.). Sociologic vorbind, in rationament este introdusa cauzalitatea: \u201ebirul\u201c platit de poet vine pe nedrept din faptul ca era \u201eprea cunoscut\u201c. Mecanismul uitarii este acesta: lumea il cunoaste, ii recita poeziile cele mai circulate, unele dintre acestea intra in manualele scolare, deci citite si rascitite; pe aceasta cale ele devin \u201eca monede(le)\u00a0 tocite de m\u00e2na tuturora\u201c. Remediul: poeziile sa fie uitate si redescoperite. Eu cred ca nu este nevoie neaparata de uitare ci, mai degraba,\u00a0 de redescoperirea valorii lor in mers cu timpul si cu evolutia sensibilitatii lectorului.
\nCu o astfel de schema de analiza, amendata dupa caz si aplicata\u00a0 cu buna credinta, am putea opera in intelegerea multora dintre scriitorii rom\u00e2ni supusi, mai nou, unui precipitat tratament de reevaluare.<\/p>\n
Dimitrie Bolintineanu este unul dintre romanticii de seama ai literaturii rom\u00e2ne. Muzele, daca ar fi sa-l credem pe G. Calinescu, nu se aratasera prin Bolintinul din Vale, localitatea in care s-a nascut, scriitorul in 1819. Inexpresiva si apasatoarea imagine a satului de c\u00e2mpie (case mici strivite de saracie, ulite cu noroi sau colb), absenta vreunei virtuti a locului nu-l impresioneaza pe istoricul literar. Mai degraba il dezamageste: \u201eGeologia nu poate exalta aici un poet, solul pare un noroi uscat. Nici un monument al artei si al naturii nu cutremura sufletul\u201c, scrie Calinescu in \u201eIstoria literaturii rom\u00e2ne de la origini p\u00e2na in prezent\u201c. Simtim dezamagirea celui care, in tineretea petrecuta in bibliotecile din Roma renascentista, vazuse o alta lume. Ce-i putea spune o casa acoperita cu stuf, pazita de un c\u00e2ine, celui care respirase aerul Romei antice printre palatele si bisericile ridicate cu trei-patru secole in urma de\u00a0 Michelangelo, Rafael, Bernini,\u00a0 Boromini si at\u00e2ti altii? Nimic. Cu adevarat nimic. In bataia ochiului nu se zarea nici macar un deal, Olimp valah, de pe care, in ratacirile vreunui visator, sa coboare un zeu oarecare.
\nEste de presupus ca istoricul literar isi facuse impresiile in urma vizitei prin partile locului. C\u00e2nd va fi vizitat Bolintinul, este drept, nu mai exista manastirea \u201edin padurea cea mare\u201c careia Mircea cel Batr\u00e2n ii facea danii. Dar pierise cu desav\u00e2rsire radacinile culturii pe care aceasta, bisericile si scoala le adusesera in partile locului? O lumina trebuie sa mai fi ramas caci, in 1881, intr-un mic palat aflat, se zice, pe locul casei poetului, functiona o scoala. Un palat lasat astazi in ruina care, sunt convins, ar fi atras m\u00e2nia lui Calinescu si i-ar fi indreptatit aprecierile at\u00e2t de drastice despre Bolintin. Peste drum, intr-un parc bogat, cu alei, un conac boieresc in care a existat o biblioteca a rezistat p\u00e2na la cutremurul din 1977. La 16 martie 1821, de la Bolintin, Tudor Vladimirescu lansase o proclamatie catre locuitorii Bucurestilor prin care le cerea sa se solidarizeze cu pandurii lui. Cred ca
\nG. Calinescu supralicitase deliberat precaritatea locului pentru a pregati surpriza aparitiei, intr-un astfel de mediu, a unui poet pe care, p\u00e2na la urma, il va pretui. Bolintineanu, ne spune el, este \u201eo contributie eminenta\u201c a Macedoniei facuta literaturii noastre, tatal fiind un \u201ecutovlah\u201c din Ohrida si mama o munteanca din satul care facuse criticului acea impresie dezastruoasa. Cred ca de la tata Bolintineanu va mosteni spiritul aventurii si al calatoriei (se va arata unul dintre scriitorii cu apetit pentru calatorii) iar de la mama, probabil, sentimentul locului.
\nAparitia lui Bolintineanu in literatura se face pe fondul miscarilor de mare rascruce istorica din viata rom\u00e2nilor: revolutia de la 1848 si lupta pentru unitate. Dimitrie Bolintineanu, fara sa fie unul dintre v\u00e2rfuri, intra in grupul intelectualilor-politicieni care duc batalia pentru unire, grup din care faceau parte Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogalniceanu, Costache Negri, Vasile Alecsandri, C. A. Rosetti, Cezar Bolliac.\u00a0 Actiunea lor politica este sustinuta si prin publicatiile pe care le scot in acest scop: \u201eTimpul\u201c\u00a0 (1854) si \u201ePatria\u201c (1855), la Bucuresti, \u201eRom\u00e2nia literara\u201c si \u201eSteaua Dunarii\u201c (1855), la Iasi.
\nT\u00e2narul Bolintineanu se afla la Paris c\u00e2nd a izbucnit Revolutia de la 1848. Inflacarat de idealurile celor care aruncasera Parisul in flacari, impreuna cu prietenii lui, se va intoarce grabit in tara si va propaga ideile insurgentilor francezi. Scoate\u00a0 ziarul \u201ePoporul suveran\u201c si, prin scris si acte de curaj, sprijina ideile lui Nicolae Balcescu si ale fratilor lui revolutionari. Va face parte din deputatia care a negociat, la 13 septembrie 1848, cu Fuad Pasa, trimis de Poarta la Bucuresti sa inabuse revolutia. Negocieri esuate, dupa cum se stie. Int\u00e2mplarea ii va aduce arestarea si trimiterea\u00a0 in exil. Un exil nu tocmai incomod, sa recunoastem, caci unii dintre revolutionari \u2013 este si cazul lui Bolintineanu \u2013 isi pot continua lupta. Exilul revolutionarilor rom\u00e2ni cerut de Poarta \u2013 nu a fost intocmai si cazul lui Balcescu \u2013 s-a bucurat de un regim aparte, dupa cum ne spune chiar G. Calinescu: \u201ePoarta trata pe revolutionari ca oaspeti si le dadea un tain, ceea ce explica faptul ca Bolintineanu isi va petrece exilul in plimbari\u201c. Este aici putina malitie, obisnuita la istoricul literar, dar sa retinem mai degraba avantajul ca atare. In urma unei calatorii, Bolintineanu va scrie o carte elogioasa (1863) despre arom\u00e2nii din tara in care se nascuse tatal lui. Apoi, revolutionarul exilat continua sa faca ziaristica militanta.\u00a0 Scoate, impreuna cu altii, o revista care, prin nume, \u201eRom\u00e2nia viitoare\u201c, dezvaluia inca si mai bine crezul adevarat si intentia neclintita\u00a0 de a continua lupta pentru o patrie intregita a rom\u00e2nilor. Exilatii isi vor adapta obiectivele luptei lor pe masura conditiilor pe care le oferea istoria. In mod special ei urmareau sensibilizarea Occidentului la cauza rom\u00e2nilor in conditiile incheierii razboiului Crimeii din 1856. Prin Tratatul de Pace adoptat la 30 martie de Congresul de la Paris fusese desfiintat protectoratul Rusiei in Tarile Rom\u00e2ne, impus prin Tratatul de la Adrianopol, 1829. Principatele erau scoase\u00a0 de sub tutela Turciei si puse sub garantia celor sapte puteri europene: Austria, Franta, Marea Britanie, Prusia, Rusia, Sardinia si Poarta Otomana. Lupta pentru unire intra intr-o faza noua care se va dovedi dificila at\u00e2t pe plan intern c\u00e2t (mai ales) pe plan extern. O speranta o oferea prevederea Tratatului de la Paris privind consultarea locuitorilor Munteniei si Moldovei in privinta viitorului lor. O speranta pe care rom\u00e2nii nu au ratat-o recurg\u00e2nd la dubla alegere a lui Cuza, la Iasi si la Bucuresti. Este greu de gasit in istoria altor popoare o astfel de stratagema.
\nApropiat de Cuza, prezent la istorica adunare de la Bucuresti, din 24 Ianuarie 1859, Bolintineanu scria in \u201eRom\u00e2nul\u201c: \u201eP\u00e2na in ziua alegerii domnului Moldovei, de la 1848 nu se vazuse acest entuziasm sublim. Streinii insisi se bucurara cu rom\u00e2nii. Sunt rare zilele acelea c\u00e2nd un popor nobil si marinimos, strivit de secoli sub tirania streinilor, poate sa rasufle liber…\u201c. Ii va ram\u00e2ne intotdeauna fidel domnitorului iar acel entuziasm si tirania streinilor vor deveni teme ale dramele istorice ale lui Bolintineanu. Secularizarea averilor manastiresti facuta de Cuza si Kogalniceanu il prinde pe Bolintineanu ca ministru al Cultelor si Instructiunii publice. Ca membru al Consiliului de Stat, in 1864, participa la pregatirea unor legi, cea mai importanta fiind \u201elegea rurala\u201c.
\nInainte de a ne opri la unele aspecte ale creatiei lui Bolintineanu, o observatie devine necesara. Nu numai in literatura noastra, dar si in altele, dupa revolutii, literatura nationala se afirma cu insistenta. Pe fondul traditiei ne-coagulate, ne-consolidate inca in cultura, independenta politica, c\u00e2stigata prin revolte, revolutii sau razboaie, aduce si visul cuceririi autonomiei culturale pentru atingerea careia scriitorii recurg la intoarcerea spre trecut. Trecutul si istoria devin teme obsedante, alese cu o\u00a0 evidenta\u00a0 preferinta doctrinara. Scriitorii sunt in cautarea sufletului national. Aceasta nu este, desigur, o garantie a valorii scriiturii, a creatiei. Si nu numai in romantismul rom\u00e2nesc, ci si in cel european. Istoric, in ce ne priveste, troneaza un adevar: \u201eP\u00e2na in 1860 tipul reprezentativ al culturii rom\u00e2nesti era acela al unui patriot ardent, traind in constiinta latinitatii lui si un liberal inflacarat de noile idealuri ale democratiilor apusene. Astfel de oameni au fost Eliade Radulescu \u2013 in prima lui perioada \u2013, N. Balcescu si Mihail Kogalniceanu, C. A. Rosetti, Ion Bratianu, Cezar Bolliac, D. Bolintineanu,\u00a0 adica mai toti acei g\u00e2nditori, scriitori sau conducatori politici cari creeaza modele generatiei urmatoare, unii din ei trec\u00e2nd cu activitatea lor p\u00e2na in epoca mai noua\u201c. (Tudor Vianu \u201eScriitori rom\u00e2ni\u201c, vol. II).
\nBolintineanu este un scriitor romantic, prodigios si prolix pentru timpul lui. Este creatorul legendelor istorice care ii vor atrage cele mai multe laude ca poet. A cunoscut gloria\u00a0 in timpul vietii prin poezie (\u201eLegende sau basne (sic!) nationale\u201c, 1858,), epopeea si drama istorica (\u201eBataliile rom\u00e2nilor\u201c, 1859, \u201eKonrad\u201c, 1867) si este unul dintre primii romancieri (\u201eElena\u201c, 1862, \u201eDoritorii nebuni\u201c, 1864). Intreg acest capitol se integreaza perfect in programul revistei \u201eDacia literara\u201c in care au publicat scriitorii pasoptisti, Alecsandri si Negruzzi fiind cei mai proeminenti dintre ei.\u00a0 A scos singur publicatii (\u201eD\u00e2mbovita, foaie politica si literara\u201c si \u201eAlbumul pelerinilor rom\u00e2ni la Paris\u201c) si, in colaborare, alte reviste care au rezistat mai mult sau mai putin (\u201eRom\u00e2nia Viitoare\u201c,\u00a0 \u201eRom\u00e2nul\u201c, \u201eCalendar geografic, istoric si literar\u201c); a colaborat la publicatii importante (\u201eCurierul de ambe sexe\u201c unde debuteaza cu \u201eO fata t\u00e2nara pe patul mortii\u201c, \u201eJunimea rom\u00e2na\u201c, \u201eRom\u00e2nia literara\u201c etc.), publica brosuri politice (\u201eLes Principaut\u00e9s Roumaines\u201c, 1854, \u201eL’Autriche, la Turquie et les Principaut\u00e9s Moldo-Valaques\u201c, 1856, \u201eCestiunea Unirii la Constantinopole\u201c, \u201eVizita domnitorului Principatelor Unite la Constantinopole\u201c, 1860 etc.); scrie satire politice (\u201eNemesis\u201c, 1861), este unul dintre scriitorii cu gust si interes pentru calatorie (\u201eCalatorii la rom\u00e2nii din Macedonia si muntele Athos sau Santa-Agora\u201c, 1863, etc.).
\nSuccesele\u00a0 lui ca revolutionar, ca scriitor si ziarist, gloria chiar, pe care si-o c\u00e2stigase intr-un timp, nu-l vor scuti pe Bolintineanu la apusul vietii de suferinta. Cel care se bucurase de favoarea solidaritatii politice si scriitoricesti va muri bolnav, in saracie. Prietenii ii vor ram\u00e2ne aproape, dar in zadar. Se stinge\u00a0 la\u00a0 2o august 1872.
\nNascut intr-un sat invadat de colb si de noroi din C\u00e2mpia Valaha, dupa calatorii in C\u00e2mpiile Elys\u00e9es ale lumii si ale poeziei, Bolintineanu se va intoarce in tar\u00e2na din care s-a ivit.<\/p>\n
Maiorescu il priveste pe Bolintineanu cu ingaduinta, Calinescu pare cucerit de unele dintre productiile lui ram\u00e2n\u00e2nd, totusi, parcimonios in aprecieri, istoricul literar Dimitrie Pacurariu vede in el un concurent la gloria contemporanului sau, Vasile Alecsandri, iar Teodor V\u00e2rgolici,\u00a0 cel care a ingrijit publicarea operei scriitorului, restabileste mai atent meritele acestui curios produs valah, devenit, totusi, european prin aderarea la ideile pasoptiste si prin spiritul romantic adus timpuriu in literatura rom\u00e2na. Locul lui va ram\u00e2ne cel al unui scriitor de temelie la dezvoltarea viguroasa a literaturii rom\u00e2ne. Este un loc extrem de meritoriu.
\nCe ram\u00e2ne din cele vreo 50 de volume publicate de Bolintineanu? Raspunsul trebuie plasat in contextul literaturii romantice in general \u2013 literatura rom\u00e2na nu face exceptie \u2013 : mostenirea romantismului, periodic cenzurata drastic in evolutia culturii si artei, nu trebuie sa lipseasca din educatia tinerelor generatii in scoala. \u201eLegendele, remarca G. Calinescu, au trezit un interes extraordinar prin patriotismul lui focos si prin strania lor muzica. Bolintineanu ram\u00e2ne si azi un poet fragmentar remarcabil si o buna opera de izolare (de selectie, n. n.) da o colectie surprinzatoare de instantanee poetice. El este int\u00e2iul versificator rom\u00e2n cu intuitia valorii acustice a cuv\u00e2ntului, care cauta cuv\u00e2ntul pentru ceea ce sugereaza dincolo de marginile lui notionale si face din vers o singura arie. Bolintineanu e auditiv si mecanic si asta duce mai aproape de poezia moderna. El are un fonetism studiat care traduce ideea poetica direct, fara asociatiuni\u201c (\u201eIstoria literaturii rom\u00e2ne de la origini p\u00e2na in prezent\u201c). Auditiv si mecanic inseamna cautarea constienta a legilor prozodiei. Seva lirica a romantismului se ridica nevazut in trunchiul literaturii\u00a0 pentru a o impinge spre maturitate. Suntem inainte de Eminescu, poezia rom\u00e2neasca este inca t\u00e2nara, de unde si grija excesiva pentru cultivarea formei si expresivitatii. Muzicalitatea versurilor este urmarita, se poate spune, cu constiinta\u00a0 conditiei poeziei, cu convingerea ca prozodia este poezia insasi. Versificatia lui Cosbuc, at\u00e2t de particulara (strofe asimetrice, de cinci versuri, cu ritmul rupt) este prevestita de Bolintineanu: \u201e \u2013 Nu-ti mai sunt eu draga tie \/ Viata sufletului meu? \/ Ah! Dar ce ti-am facut eu? \/ Doamne, doamne, spune-mi mie \/ Care fu pacatul meu\u201c (\u201eDochia\u201c).<\/p>\n
La primii romantici tristetea in fata mortii este leit-motiv si pare ca vine\u00a0 dintr-o nedreptate oferita de destin: \u201eCa frunza ce cade pe toamna c\u00e2nd ninge \/ Suflata de v\u00e2nturi aici pe pam\u00e2nt, \/ Ah! Juna mea viata acuma se stinge \/ Si anii mei tineri apun in morm\u00e2nt\u201c. (\u201eO fata t\u00e2nara pe patul mortii\u201c). Refugiul in reverie poate sa ofere o sansa de tamaduire, poate fi un leac. Bolintineanu isi insuseste firesc lectia poetilor romantici: \u201ePe malul cel verde ce r\u00e2ul stropeste, \/ Un om dupa cale putin s-odihneste, \/ Vis\u00e2nd fericit! \/ Iar razele zilei cu umbrele serii\/ Sub ochi-i se lupta in s\u00e2nul tacerii \/ Pe val adormit\u201c (\u201eTimpul\u201c). Sa remarcam imaginea admirabil realizata poetic in ultimele doua versuri: razele zilei se lupta stins cu umbrele serii, \u201ein s\u00e2nul tacerii\u201c; de fapt este iluzia produsa de vis sau de starea de vis. Melancolia, o alta tema a romanticilor, vine nu numai din extazul in fata trecutului, salutat de unii ca noutate poetica, socotit de altii artificiu superficial, ci si din tulburarea pe care prezentul o produce conditiei creatorului. A scrie, a crea, a produce artistic nu este, in sec. al XIX-lea, o activitate de salon, un moft intelectual, ci o \u201eprofesie\u201c, cu avatarurile ei.\u00a0 Scriitorul va trai drama propriilor proiectii literare si se va dovedi, din pacate, un profet adevarat: saracia si ingratitudinea oficiala ii vor intuneca ultimele luni de viata. Visul calatorului din \u201eTimpul\u201c, vom constata,\u00a0 va fi fost o aspiratie\u00a0 neimplinita, traita nu numai ca tema poetica prin\u00a0 dezamagire, ci si ca realitate a vietii. Este interesant de urmarit metamorfoza melancoliei in literatura. Neputinta in fata timpului se va recompune altfel in existentialismul modern, prin inlaturarea sau transformarea unora dintre determinari; trecutul va fi inlocuit cu apasarea\u00a0 perspectivei, de unde preferinta de a trai obsesiv in prezent; ranirea intimitatii ram\u00e2ne oarecum neschimbata, iar iesirea din apasare se face nu neaparat prin confectionarea unei indiferente fata de trecut ci printr-o\u00a0 alimentare a suferintei vazuta in conditionarea ei multipla, erotica dar si sociala, materiala si, mai ales, intelectuala. La existentialisti singuratatea este puternica si dureroasa. La post post-modernisti sentimentul singuratatii dispare. La romanticul Bolintineanu suferinta era preponderent erotica: \u201eIn nopti d-amaraciune, in zile de placere, \/ De c\u00e2nd in umbra vietii, strein ma ratacesc, \/ Vazut-am pretutindeni o t\u00e2nara parere,\/Frumoasa, ideala, cu chipul fecioresc\u201c (\u201eSinguratate\u201c). Lamentatia este, de asemenea, o marca a poetului romantic clasificat de Calinescu printre \u201emacabri si exotici\u201c.
\nMacedonski, cel care consacra in literatura noastra specia rondelului, poezie muzicala, un fel de \u201ejoc\u201c, un exercitiu \u201egratuit\u201c de prozodie, va pretui declarat contributia lui Bolintineanu la fonetism si-l va socoti (ostentativ, din motive de disputa literara!) magistrul lui. Sa vedem, in paralel, cum anticipeaza un romantic ca Bolintineanu, prin aceasta muzicalitate studiata, un poet modern ca Macedonski.
\nBolintineanu: \u201eSub o r\u00e2pa stearpa, pe un r\u00e2u in spume\u201c. (\u201eDaniel Sihastru\u201c); sau: \u201eO, vai inc\u00e2ntatoare, dumbrava inverzita, \/ Ce-ati desfatat adesea copilaria mea, \/ Cascade murmuroase, si tu, a mea iubita, \/ O, dulcea mea frumoasa, nu te voi mai vedea!\u201c. (\u201eProscrisul\u201c).
\nMacedonski: \u201eApei lui de prin ograda \/ Prea domol curg\u00e2nd la vale \/ Bolovani dintr-o gramada \/ Japonezu-i pune-n cale. \/\/ Spumegata, vrea sa vada, \/ Imprejurul casei sale, \/ Apa lui, ce prin ograda \/ Prea domol o ia la vale. \/\/ Si schimb\u00e2nd-o-ntr-o cascada \/ De consoane si vocale, \/ Uita-a vietei grea corvoada, \/ D\u00e2nd rasunet de cristale, \/ Apei lui de prin ograda.\u201c. (\u201eRondelul apei din gradina japonezului\u201c).
\nIn afara muzicalitatii sa mai retinem inca ceva: Bolintineanu, pionier romantic, isi plaseaza starea intr-un cadru natural existent; Macedonski creeaza un cadru natural pentru starea lui sufleteasca (sa uite corvoada vietii). Poet modern, Macedonski pregateste romantismul int\u00e2rziat pentru simbolism si va incerca, sub influenta parnasienilor francezi, pe plan teoretic in special, experiente indraznete in privinta raporturilor poeziei cu muzica si culoarea.
\nEminescu, cel intors admirativ spre trecut, pretuieste obsesiile istorice ale romanticilor, Bolintineanu se afla, evident, in stima poetului cu \u201eLegendele istorice\u201c. Bolintineanu: \u201eAlbert face stire lui Stefan cel Mare: \/ \u2013 \u201eSa depui puterea si-armele barbare!\u201c \/ Pentru-aceste zise domnul ii scria \/ Aste vorbe dalbe: \u2013 \u201eVino de le ia!\u201c \/ Iar l-ai sai le zice: \u2013 \u201eIn aceasta lume, \/ C\u00e2t cerescul soare va purta un nume, \/ Nimeni nu va spune, c\u00e2t am vietuit \/ Ca-a calcat streinul ast pam\u00e2nt iubit,…\u201c (\u201eDumbrava rosie\u201c). Inutil sa revenim la dialogul lui Mircea cu Baiazid din \u201eScrisoarea III\u201c. Este bine, insa, sa ne amintim ca Eminescu, si el, ca si romanticii timpurii, ca Bolintineanu adica, este fascinat de ruine: \u201eSe zbate miazanoaptea in inima de-arama \/ Din turnul in ruina. Si din a lumei vama \/ Neci suflete nu intra, neci suflete nu ies;\u201c. (\u201eMuresanu. Tablou dramatic\u201c). Tema timpului sugerat de imaginea ruinelor va fi\u00a0 reluata de Eminescu in alt registru, cel al suferintei geniului provocata de zeul Cronos, exploatata mai t\u00e2rziu de existentialisti:
\nEminescu: \u201eSe bate miezul noptii in clopotul de-arama, \/ Si somnul, vames vietii, nu vrea sa-mi ieie vama, \/ Pe cai batute-adesea vrea mintea sa ma poarte, S-asaman intre-olalta viata si cu moarte;…\u201c (\u201eSe bate ceasul noptii…\u201c).
\nSi acum sa-l urmarim pe Macedonski vorbind despre geniu si singuratate: \u201ePustie si alba e camera moarta…\/ Si focul sub vatra se stinge scrumit…\u2013 \/ Poetul, alaturi, trasnit sta de soarta. \/ Cu nici o schinteie in ochiu-adormit…\/ Iar geniu-i mare e-aproape un mit…(\u201eNoaptea de decemvrie\u201c).
\nBolintineanu \u2013 aici se vede diferenta \u2013 ramasese la suferinta erotica: \u201eImi pare ca sunt inca in timpul vietii mele \/ C\u00e2nd eu veneam adesea in ast frumos locas \/ S-aspir a ei suflare, av\u00e2nd martori pe stele \/
\nSi-amoru-i dragalas!\u201c (\u201eIntoarcerea\u201c).
\nDiferiti, Bolintineanu, Macedonski si Eminescu sunt trepte ale v\u00e2rstei romantismului rom\u00e2nesc.
\nNe (mai) plac romanticii?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Sintagma din titlu \u201eprestigiul actualitatii\u201c am gasit-o la Ion Pillat si,\u00a0 inainte de a declara ca sunt cucerit de formulare, cred ca intelepciunea demonstratiei poetului\u00a0 pe aceasta tema \u2013 vom vedea imediat \u2013 poate fi de folos furiosilor porniti sa reevalueze si sa inlocuiasca, daca si c\u00e2t mai pot, c\u00e2te ceva din literatura si din… Cite\u0219te mai mult »Bolintineanu sau despre prestigiul actualitatii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3538,3539,3536,3537],"class_list":["post-4622","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-biblioteci","tag-bolintineanu","tag-literarura-romana","tag-romantici"],"views":4084,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4622","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4622"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4622\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4622"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4622"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4622"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}