{"id":4600,"date":"2010-09-30T10:49:41","date_gmt":"2010-09-30T08:49:41","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=4600"},"modified":"2010-09-30T10:49:41","modified_gmt":"2010-09-30T08:49:41","slug":"intre-dictiune-si-simtire","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/intre-dictiune-si-simtire\/","title":{"rendered":"Intre dictiune si simtire"},"content":{"rendered":"<p><em><strong><br \/>\nCam jumatate dintre poeti sunt astmatici. Fireste, nu medical, ci creativ; astmul liric nu e insa mai putin intratabil si nici mai putin rasp\u00e2ndit dec\u00e2t celalalt. Poetilor cu aceasta boala li se termina respiratia cu mult inainte de a-si incheia poemul. Nu stiu, cum ar veni, sa-si regleze suflul si textul, sa-si cumpaneasca suflul textual. Poemele incep sa g\u00e2f\u00e2ie, ba chiar sa se sufoce. <\/strong><\/em><\/p>\n<p><strong>Ritualul retoric<\/strong><\/p>\n<p>Chiar daca esteticile nu prea codifica rostul respiratiei (al celei fiziologice), ritmul si lungimea poemelor \u2013 si mai ales a versurilor \u2013 cam depind de ea. Imaginatia insasi respira in ritmul autorului. Poetii, in fond, scriu intocmai cum respira. Se-ntelege ca scrisul de poezie fiind, pe fond, oarece incitatie, si imaginatia trece prin stari de eruptie erotica, intensific\u00e2ndu-si ritmul in mod corespunzator si tinz\u00e2nd la orgasm. Ceea ce, desigur, oboseste, uneori mai repede, alteori mai incet, dar tocmai asta asigura poemelor un fel de naturalete a suflului si o anume scara de diversitati intensive. Daca poemul depinde decisiv de imaginatie, inclusiv o scara de lungimi.<br \/>\nCealalta jumatate nu e nici ea sanatoasa integral. Buna parte din poetii prinsi in ea isi administreaza suflul cu grija, il disciplineaza retoric si respira economic. Ba in spatiul unei forme fixe, ba in spatiul unui ceremonial creativ. Ceremonialurile, se stie, sunt si ele fixe in toate, inclusiv in lungime. Poetii care scriu texte eminent egale (afara de sonetisti si altii ca ei) au ajuns, in mod sigur, la o reteta economicoasa de respiratie imaginativa si creativa. Tin poemul la tensiune joasa, lasa textul sa inainteze lent, fara zguduiri si rupturi, intr-un fel de uniformitate somnolenta a dictiunii, astfel inc\u00e2t aerul sa le ajunga p\u00e2na la capat. E de crezut ca-n astfel de cazuri reteta retorica primeaza asupra celorlalte elemente.<br \/>\nPoemele lui Mircea B\u00e2rsila (\u201eMonede cu portretul meu\u201c, Editura Pam\u00e2ntul, Pitesti, 2009) sunt aproape matematic egale in lungime si latime (abaterile sunt putine): fiecare poem cam c\u00e2t o coala. A porni o banuiala de aici nu e cel mai intemeiat lucru. Dar o profesionalizare retorica nu-i de exclus; o administrare egala a suflului nici ea. Nu vreau sa spun ca fiecare poem se incheie automat la capatul foii si ca e reglat in functie de acesta sau ca depinde de el; dar nici contrariul nu l-as sustine prea infocat. Lucrul poate fi natural intr-o poetica de inventar, intr-o poezie de lista, fie ea si subminata vag de ironie si melancolie, cum e cazul cu \u201eO arta poetica\u201c: \u201efr\u00e2nturi, imagini, scene disparate, fragmente\/ scoase la iveala, pe r\u00e2nd, din propriul lor intuneric:\/ un cal priponit in apropierea unei mori de apa,\/ o gara in asteptarea unui tren int\u00e2rziat si unde, adesea, nu urca nimeni,\/ un schit pe un deal, o fantoma, o strada pustie,\/ un afis lipit pe un st\u00e2lp,\/ un hotel vechi cu toate ferestrele intunecate,\/ iar in dreptul usii de la intrare\/ o femeie sulemenita si un soldat cu ochii\/ ca niste taciuni aprinsi,\/ las\u00e2nd impresia ca nu cad de acord asupra pretului \u2013\/ sau o ceata de nouri marunti,\/ sau puiul de caprioara din curtea comisariatului de politie,\/ un camion ramas in pana la marginea unei sosele\/ care seamana cu un r\u00e2u limpede,\/ o coroana de flori at\u00e2rnata, ca un colac de salvare, la g\u00e2tul unei cruci,\/ o statuie de bronz si o nunta de c\u00e2ini pe un platou asfaltat,\/ felurite imagini lipsite de corelatie,\/ felurite imagini luate prin surprindere,\/ cum de lumina unui reflector, in noapte,\/ inc\u00e2t nici nu-si dau seama, pe moment, ce se int\u00e2mpla\u201c. Scriitura de consemnare neutra, adusa la gradul zero al imaginatiei, e extensibila oric\u00e2t si monotona cu premeditare. Daca asta ar fi poetica lui Mircea B\u00e2rsila, daca el ar tine doar un registru de notatii si ar face doar pe grefierul vazutelor, n-ar mai fi de urmarit altceva dec\u00e2t in ce masura si-n ce fel inventarul se preschimba intr-o stare. Dar Mircea B\u00e2rsila nu-i un poet de conspecte cotidiene, de simple notatii ceremonializate. El e, de fapt, un poet imaginativ, cu frecvente tuse convulsive si cu rupturi de nivel controlate (e drept). Nu e un poet neparticipativ, ascuns dupa neutralitatea consemnarii, ci un poet compasional, cu aprindere imaginativa spontana.<br \/>\n<strong>Sintaxa ca paravan<\/strong><br \/>\nSpontaneitatea acestei aprinderi (si deprinderi) se vede in chiar \u201enaivitatea\u201c mecanismului imaginativ, care porneste mai intotdeauna la B\u00e2rsila pe principiul animarii\/animismului (pe al personificarii, ar putea zice gurile rele). E, in fond, principiul de baza al animatiei imaginative, cel care corporalizeaza si concretizeaza. E drept ca mecanismului nu i-ar strica mai multa subtilitate de actiune, caci adesea se tine in prea stricta simplitate: \u201eoare cum i-ar sta intunericului\/ daca si-ar da jos, intr-o zi, barba?\u201c, \u201einstelatul cer al noptilor\/ este ceva cu foarte multi ochi \u2013 dar fara frunte!\u201c, \u201eeste ora c\u00e2nd pl\u00e2nge intruna,\/ ca un copil care nu vrea sa faca injectii,\/ intunericul din lucruri, din pietre\u201c, \u201ein fiecare vara ploile\/ se opereaza de rinichi, in strainatate\u201c etc. etc. Desigur ca aceasta animatie imediata, salvata adesea de o aura ironica, atrage subit si comparatia, dar tocmai aceasta pereche de procedee primare denota spontaneitatea procesului imaginativ. Numai ca stilistica imaginatiei e, in principiile ei, prea simpla la un poet at\u00e2t de rafinat, in fond, cum e B\u00e2rsila. Nici despletirile baroce, chiar daca intretin indicele imaginativ, nu sunt dintre cele menite sa intensifice cota imaginativa; si ele merg oarecum pe principiul listei (de ipostaze), pe cumulul la suprafata, ca pur mecanism extensiv: \u201eMi se implineste si mie, incet partea.\/ Sunt o f\u00e2nt\u00e2na fara cumpana, fara ciutura, fara sens.\/ O sc\u00e2ndura al carei lemn se subtiaza in bucle\/ si zulufi de talas, sub soarele intunecat al rindelei.\/ O pasune pe a carei intindere in panta\/ risipitele oi sunt de fapt niste cutii goale\/ in care au fost ambalate aparate electrice\u201c etc. (\u201eElegie\u201c). Modalitatile acestea \u201eexpansive\u201c, ca sa nu zic pur extensibile, nu sunt nici ele folosite direct in explorarea de ad\u00e2ncime a starilor, dar, de fapt, poetica lui B\u00e2rsila intr-acolo trage, in fixarea starii si in definitia ei repetitiva. Redundanta e, oarecum, la el, principiul ad\u00e2ncirii si intensificarii. Faptul se vede at\u00e2t la nivel macro (intr-o redundanta de fond a intregului volum, coerent, de altminteri, cu precedentele \u2013 si indeosebi cu \u201eO linie aproape neagra\u201c), c\u00e2t si la nivel micro, in interiorul fiecarui poem. Ritualitatea imaginativa si retorica implica reveniri, reluari ale imaginii centrale, resemnificari ale ei, toate duc\u00e2nd spre consistenta ca atare a starii: \u201eSinguratatea \u2013 adevarata singuratate \u2013 incepe\/ abia c\u00e2nd ii vezi aievea balegile de vita mare si bl\u00e2nda\/ prin apartamentul cu trei camere. ii aduci iarba\/ intr-un geamantan vechi, o adapi, seara de seara, in cada\/ emailata. Asemenea bratelor unei cruci: lungile coarne\/ cu v\u00e2rful plesnit\/ ale acestei prezente pe care nu o vezi dec\u00e2t tu.\/&#8230;\/ Adevarata\/ singuratate incepe abia c\u00e2nd ii simti aievea prezenta\/ de vita mare si bl\u00e2nda\u201c etc. (\u201eDomnul administrator\u201c). \u00cen aceasta melancolie existentiala se ad\u00e2nceste, in realitate, Mircea B\u00e2rsila, traduc\u00e2nd in monologuri calme, ce aproape ca au sintaxa reveriei, angoasele terminale. Dar c\u00e2nd starea se coaguleaza, si imaginatia lucreaza, oric\u00e2t de elaborat, cu elemente intensive, ce imping poemul in febra vizionara: \u201eNoi, pe un mal, si ele, umbrele noastre, pe celalalt.\/ Era frig.\/ Eram uzi. in oul lor, mortii dadeau sovaitori din umeri:\/ at\u00e2ta se pricepeau, at\u00e2tea puteau sa faca si ei, acolo,\/ in racorosul lor adapost cu mai multe etaje (&#8230;) si abia catre seara\/ si-a facut aparitia\/ o faptura aproape divina, un mic personaj in mai multe\/ culori, la fel ca un mascarici. Era frig, eram uzi\/ si nu-si mai amintea parola niciunul: cuv\u00e2ntul pierdut\/ si teribil! S-a prefacut ca pl\u00e2nge si el sau poate\/ ca nu s-a prefacut\u201c etc. (\u201eIntr-o frunza de ulm\u201c). Abia in astfel de cazuri devine evident ca sintaxa moale, intinsa si rasfatata in consemnari, e doar un paravan de protectie, un ritual de domesticire a anxietatilor si de sedare a sensibilitatii. Caci altminteri Mircea B\u00e2rsila e poet simtitor, cu compasiune veritabila de poet; cu o compasiune, adica, ce trece dincolo de simplele parole compasionale, dezvelind un strat de suferinte si acolo unde noi ceilalti nu-l vedem: \u201eMi-e mila, in acelasi timp, de femeile tinere\/ ale caror trupuri, invinuite de pacate stravechi,\/ au fost duse de barbati, azi-noapte, in paturi, din nou,\/ cum trunchiurile decojite ale copacilor la joagar\u201c. Unui om care nu-i poet i-ar fi fost mila, tocmai dimpotriva, de femeile care nu sunt duse in locuri at\u00e2t de placute. Poet e insa cel care vede suferinta chiar si in voluptate, care o descopera oriunde. Iar Mircea B\u00e2rsila are, la acest punct, antene din cele mai subtile.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Cam jumatate dintre poeti sunt astmatici. Fireste, nu medical, ci creativ; astmul liric nu e insa mai putin intratabil si nici mai putin rasp\u00e2ndit dec\u00e2t celalalt. Poetilor cu aceasta boala li se termina respiratia cu mult inainte de a-si incheia poemul. Nu stiu, cum ar veni, sa-si regleze suflul si textul, sa-si cumpaneasca suflul textual.&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/intre-dictiune-si-simtire\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Intre dictiune si simtire<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-4600","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":2225,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4600","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4600"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4600\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4600"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4600"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4600"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}