{"id":4582,"date":"2010-09-30T10:28:45","date_gmt":"2010-09-30T08:28:45","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=4582"},"modified":"2010-09-30T10:36:37","modified_gmt":"2010-09-30T08:36:37","slug":"falimentul-socialismului-stiintific-cuba","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/falimentul-socialismului-stiintific-cuba\/","title":{"rendered":"Falimentul socialismului stiintific: Cuba"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Ultima vara a asa-zisei \u201ecitadela a fericirii\u201c, construita de marele Fidel, a fost calda, lunga si teribil de stearpa. Pentru milioane de cubanezi s-a deschis, dintr-o data, prapastia ingrozitoare a perspectivei pierderii locului de munca. Guvernul a anuntat ca cinci sute de mii de bugetari vor fi concediati p\u00e2na la sf\u00e2rsitul lui 2011, si inca un milion p\u00e2na in anul 2015. Cu alte cuvinte, mai bine de o cincime din forta de munca a tarii va fi disponibilizata, fara sanse prea mari de a face ceva spre a opri dezastrul economic al tarii si propria pauperizare. Nu e vorba doar de abolirea (sau ruperea unilaterala) a contractului social ce promitea, conform socialismului stiintific, fiecaruia dupa necesitati, ci de chiar naufragiul \u2013 recunoscut public sau nu \u2013 al socialismului de extractie marxist-leninista.<\/strong><\/em><\/p>\n<p>Sub formula \u201erestructurare economica\u201c se ascunde, de data aceasta, nici mai mult nici mai putin dec\u00e2t revenirea la sistemul capitalist, al economiei libere, de piata; dar nu in mod firesc, ci cu lacrimi si jertfe imense. Si e pedepsita, in primul r\u00e2nd, generatia care, vr\u00e2nd-nevr\u00e2nd, a construit socialismul in Cuba. Cu alte cuvinte, dupa o viata intreaga de spaima si privatiuni de tot felul, ii asteapta acum pensionarea fortata, adica mizeria, caci pensia nu permite nici macar supravietuirea alimentara. In mod inevitabil, regimul va trebui sa incurajeze si sa amplifice sectorul privat, schimb\u00e2nd legile in asa fel inc\u00e2t ele sa reflecte exact opusul continutului lor de astazi. Aceasta ar putea da o oarecare sansa celor ramasi fara loc de munca si, in mod cert, generatiei mai tinere. Deja a fost abrogat regulamentul care permitea mica intreprindere doar in cadrul familiei, si e de crezut ca in viitorul nu prea indepartat vor exista destul de putine bariere in calea intreprinzatorilor care doresc sa se extinda si sa-si mareasca numarul de angajati.<br \/>\nSe vor schimba, asadar, multe&#8230; si mai nimic! Cine a avut, va avea si mai mult, iar cine a tras la greu va avea sa traga in continuare. Ca si in multe alte tari surori, cine diriguieste azi socialismul de stat va conduce m\u00e2ine capitalismul privat. Adica fostii oficiali ai executivului de partid, ai armatei si politiei, v\u00e2rfurile birocratiei, artistii si intelectualii care p\u00e2na mai ieri c\u00e2ntau ode marii Revolucion. Acest segment al populatiei \u2013 care poseda o casa sau apartament privat, o masina, eventual un sofer, inca o masina pentru copii, daca taticul nu a fost destul de abil sa-i trimita la studii in Spania, \u2013 reprezinta abia 7-8% si e format exclusiv de albi intr-o tara care numara, conform unor statistici neoficiale, mai bine de 35% negri. Disidentii \u201ede st\u00e2nga\u201c ii numesc pe acesti imbogatiti, cu o expresie lansata de comunistul eretic Milovan Gilas, \u201eNoua Clasa\u201c. Este vorba, de fapt, de o noua burghezie, care, ca si cea dinaintea ei, traieste cu frica sf\u00e2nta a unei revolutii care sa-i uneasca impotriva pe toti cei exclusi de la bunastare. Nu int\u00e2mplator, Noua Clasa va deschide drumul spre economia de piata cu oarecare circumspectie, atenta sa nu piarda cumva fr\u00e2iele procesului, si, sub motivatia necesitatii mentinerii vigilentei ideologice, se va ruga ca Tovarasul Fidel sa ram\u00e2na c\u00e2t mai mult la putere.<br \/>\nFidel insusi se inscrie pe o traiectorie ciudata in ultimii ani. Dupa ce, in 2006, Castro s-a retras din pricina v\u00e2rstei inaintate si a sanatatii precare, las\u00e2nd puterea fratelui sau, Raul, Liderul Suprem, in v\u00e2rsta de optzeci si patru de ani, a revenit in forta in iulie, anul acesta. De atunci, e parca mai activ ca niciodata, mereu prezent pe postul de televiziune, int\u00e2lnindu-se c\u00e2nd cu intelectualii si diplomatii, c\u00e2nd cu liderii lumii a treia, d\u00e2nd pretioase indicatii, ca orice dictator, si reflect\u00e2nd fie asupra pericolului unui razboi atomic, fie asupra strategiei revolutionare de adoptat in viitor. E fragil, m\u00e2inile ii tremura, dar se incapat\u00e2neaza sa tina discursuri. La Havana, cei ce sperau intr-o tranzitie relativ rapida sunt dezamagiti si agasati. E limpede ca reaparitia lui Fidel are un profund caracter politic, acum, c\u00e2nd regimul sta sa se prabuseasca si e nevoie de acea carisma pe care numai Liderul Maxim o poate asigura. Nu e vorba doar de a nu ceda in fata celor care vor schimbari structurale c\u00e2t mai grabnice, dar si de a-l supraveghea pe Raul, care nu da nici o garantie Noii Clase ca va fi in stare sa conduca tara cum trebuie, fara pericolul unei autentice revolutii. Aceasta considera chiar si recenta decizie de a elibera si expulza 52 de detinuti politici, membri ai unei miscari anticomuniste a dreptei crestine, ca un semn de mare slabiciune si dezorientare.<br \/>\nSemne explicite ale degringoladei aparusera inca in februarie, c\u00e2nd regimul il lasa sa moara in inchisoare pe disidentul Orlando Zapata, care declarase greva foamei cu scopul de a i se recunoaste statutul de prizonier politic. Evenimentul st\u00e2rneste v\u00e2lva mare si, imediat dupa aceea, un alt detinut politic intra in greva foamei. Speriat de consecintele unei posibile reactii in lant, guvernul incearca sa dea semne de intelegere. Raul Castro il primeste pe un trimis al Vaticanului, se intretine pentru cinci ore cu ministrul de externe al Spaniei, Moratinos, ambasador al ingrijorarilor europene, si primeste doi prelati crestini, pe arhiepiscopul Havanei, Jaime Ortega, si pe Dioniso Garcia, purtatorul de cuv\u00e2nt al comunitatii episcopale. Se deschide astfel perspectiva unor negocieri cu cele doua singure forte de opozitie recunoscute de guvern si tolerate de politia secreta: catolicismul social, reprezentat de revista \u201eEspacio laical\u201c, protejat de Arhiepiscopat, si curentul socialist democratic cubanez, recunoscut de Internationala Socialista. Miscarea pare abila, in contextul nemultumirilor cresc\u00e2nde cauzate de pauperitate si perspectiva somajului. Dar reprezinta, in acelasi timp, un semn de nesiguranta, mai cu seama ca editorialul din ultimul numar din \u201eEspacio laical\u201c defineste eliberarea detinutilor politici drept un mare triumf al dialogului dintre Arhiepiscopat si guvernul Raul Castro, si propune Biserica drept moderatorul \u201eneutru\u201c al unui dialog national asupra libertatii de opinie si a modelului economic.<br \/>\nAcesta e contextul in care, desi mai toata lumea il inmorm\u00e2ntase simbolic, Fidel parca vrea sa demonstreze ca hic sunt leones! Si reapare pe scena politica, cu ultimele resurse fizice, ca sa-si exprime, de fapt, opozitia fata de un asemenea dialog national si sa linisteasca deopotriva Noua Clasa si pe los fanaticos, c\u00e2ti vor mai fi ramas in partidul ce se indreapta spre ruina. Dar Cuba comunista isi navigheaza corabioara in ape extrem de agitate. Refuza orice forma de patronare a sistemului de catre China, privirile s-au intors spre Venezuela lui Chavez care, de bine de rau, ofera Cubei energie si investitii de 3-4 miliarde de dolari pe an. Insa si aceasta e o solutie destul de precara, caci Chavez si-a adus el insusi tara la sapa de lemn, iar infr\u00e2ngerea sa in viitoarele alegeri ar fi fatala Cubei. Pe urma, mai sunt si, last but not least, americanii. Zece presedinti au incercat sa-l elimine pe Castro \u2013 nu doar prin izolare si embargo, ci chiar si fizic! Al unsprezecelea, Obama, e si mai teribil: parca il ignora. Ba, ca sa faca situatia si mai complicata, incurajeaza schimburile culturale dintre SUA si Cuba. Unii analisti politici considera ca, in felul acesta, priveaza castrismul de inamicul sau cel mai important si&#8230; fidel! Relatiile actuale dintre cele doua tari frizeaza paradoxul. Pe de o parte, Cuba continua sa acuze CIA de spionaj, pe de alta, singura revista comunista cubaneza care merita sa fie citita, \u201eTemas\u201c, apare exclusiv cu finantare&#8230; americana. Si atunci, poate ca nu e de mirare faptul ca Fidel si-a incredintat cogitatiile despre \u201emodelul cubanez care nu mai functioneaza\u201c unei publicatii americane. Fraze pentru care disidenti au fost impuscati sau incarcerati apar acum sub semnatura Liderului Suprem.<br \/>\nCalea spre capitalismul biruitor si societatea civila, venind dinspre fostul \u201eviitor de aur al omenirii\u201c, in numele caruia a fost sacrificata mai mult de o generatie, e de acum pregatita si doar o chestiune de timp.<br \/>\nO, Tempora&#8230;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Ultima vara a asa-zisei \u201ecitadela a fericirii\u201c, construita de marele Fidel, a fost calda, lunga si teribil de stearpa. Pentru milioane de cubanezi s-a deschis, dintr-o data, prapastia ingrozitoare a perspectivei pierderii locului de munca. Guvernul a anuntat ca cinci sute de mii de bugetari vor fi concediati p\u00e2na la sf\u00e2rsitul lui 2011, si inca&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/falimentul-socialismului-stiintific-cuba\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Falimentul socialismului stiintific: Cuba<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[3505,3509,2087,3507,3506,3503,3508,3504],"class_list":["post-4582","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-castro","tag-comunistul-eretic-milovan-gilas","tag-cuba","tag-havana","tag-liderul-suprem","tag-marele-fidel","tag-socialismul-de-extractie","tag-socialismul-stiintific"],"views":1964,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4582","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4582"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4582\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4582"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4582"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4582"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}