Mereu surprinzatoare si relev\u00e2nd un notabil gust al noutatilor de tot felul, buna revista ieseana \u201eDacia literara\u201c face loc in paginile sale si unor opinii daca nu extravagante, cel putin insolite. Asa e, bunaoara, studiul Oanei Opait intitulat \u201eLuceafarul \u2013 de la poezia metafizica la \u201ecel mai lung poem de dragoste\u00ab\u201c. Ultima parte a titlului se refera la un soi de excentricitate tipic americana: \u201eLa 14 februarie 2009, World Record Academy omologa \u00abLuceafarul\u00bb eminescian drept \u00abcel mai lung poem de dragoste\u00bb din lume. Pentru aceasta \u00abonoranta\u00bb distinctie in lumea larga, servita rom\u00e2nilor ca pe (!) un cadou din partea unei institutii aferente Google News Network, abilitata sa recunoasca si sa stabileasca \u00abrecorduri mondiale\u00bb in baza unor declaratii notariale a fost necesar ca at\u00e2t autorul c\u00e2t si lucrarea acestuia sa fie considerati irefutabil valori nationale si eventual recunoscute deja international. Lu\u00e2nd in considerare aceste conditii, ne intrebam, pe buna dreptate, la ce serveste omologarea institutiei americane?\u201c Intrebarea e superflua: aceasta \u201eomologare\u201c nu serveste la nimic. La ce \u201eservesc\u201c jocurile? Ele ne mai descretesc fruntile. Ne ajuta sa z\u00e2mbim. Insa Oana Opait nu z\u00e2mbeste la acest gust de joaca stupida si, in pragul indignarii, da in clocot in loc sa dea cu gratie in mintea copiilor. Ea spune usor indignata ca \u201eomologarea\u201c americana dezbraca \u201eLuceafarul\u201c de substanta lui \u201emetafizica\u201c, vulgariz\u00e2nd astfel o mare valoare nationala rom\u00e2neasca. Insa ce legatura are \u201emetafizica\u201c poemului cu \u201ejoaca\u201c americana?! Nici una.
\nIntr\u00e2nd mai ad\u00e2nc in maruntaiele \u201ecelui mai lung poem de dragoste\u201c, Oana Opait descopera acolo lucruri pe care nu doar americanul de r\u00e2nd excentric si superficial nu le va putea pricepe, dar ma tem ca nici rom\u00e2nului cititor de poezie nu-i vor trece prin cap. Asa e de pilda substratul \u201emasonic\u201c al Luceafarului: \u201eDar, daca o minte ceva mai scormonitoare dec\u00e2t a generatiei YOUTUBE, pentru care s-a categorisit \u201eLuceafarul\u201c ca un lung poem de dragoste, ar cauta mai in amanunt baza comuna de asemanare a poemului eminescian cu faimosul STAR TREK ar observa ca nu fantasticul este punctul ce le leaga, ci taman elementul stiintific derivat din cel profund filosofic ce a stat la baza \u201epariului\u201c pe care Eminescu l-a facut tacit cu institutiile oculte spiritualizante ale vremii sale.\u201c Si acum vine lovitura de teatru: a implicatiei masonice din tesatura poemului. Consult\u00e2nd \u201einstitutiile oculte\u201c la care se refera, Opait ne lumineaza crez\u00e2nd a sti ca \u201eO cununa a operei sale in versuri, \u00abLuceafarul\u00bb s-a nascut ca o chintesenta a \u00abexercitiilor\u00bb eminesciene in a scapa insistentelor maioresciene de a se alatura Junimii si altfel dec\u00e2t ca simplu literat. Poemul poate fi astfel considerat ca un raspuns dat implicit de Eminescu unui Maiorescu Mare Maestru, care predica, pesemne, anturajului rolul profund formator la nivel de spirit, al unei loji masonice.\u201c
\nNe aflam in plin scenariu aiuritor: \u201eLuceafarul\u201c scris ca un refuz adresat lui Maiorescu de a intra in \u201eloja masonica\u201c a acestuia bate c\u00e2mpii… \u201eBate\u201c la alte scenarii tesute, pe alocuri destul de ingenios, nu doar de adoratorii furiosi ai poetului national, dar si cu contributia majora a unor eminescologi onorabili ca Theodor Codreanu ori
\nN. Georgescu: scenariul ostilitatii dintre poet si critic soldat cu decizia Marelui Maestru de a-l scoate pe Eminescu nu doar din \u201ecercul str\u00e2mt\u201c, dar si din viata civila. Nu spun ca asemenea \u201edescoperiri\u201c si ipoteze fanteziste nu pot spori si intretine \u201emitul\u201c si aura legendara a poetului, dar cu ce pret? Cu pretul, bunaoara, al usurintei (ca sa nu-i spun altfel) cu care unii comentatori trec, desconsider\u00e2ndu-le spre dauna lor, peste gesturile si judecatile fundamentale despre viata si opera poetului apartin\u00e2nd unor Titu Maiorescu si
\nG. Calinescu.
\nUn Titu Maiorescu pun\u00e2ndu-l in \u201ecamasa de forta\u201c pe un Eminescu sanatos tun reprezinta un scenariu grotesc si o imagine penibila asupra a doua mari spirite ale patrimoniului national. E drept ca avertiz\u00e2nd asupra neputintei noastre de a merge p\u00e2na la capatul g\u00e2ndului eminescian, Tudor Arghezi scria intr-un articol memorabil, \u201eAdmiratorii\u201c: \u201eNimeni, si nici domnul Maiorescu, n-a zarit in ochii lui Eminescu privirea lui Dumnezeu.\u201c Despre G. Calinescu ce sa mai spunem? Oana Opait crede ca acesta a citit \u201eneatent\u201c \u201eLuceafarul\u201c si, nedrept, l-a subapreciat fara a-i putea descoperi adevaratele straluciri, profunzimi si… anticipari protocroniste. G. Calinescu avertizase asupra construirii fortate a unui Eminescu \u201emonstru de eruditie\u201c, recomand\u00e2nd, din punctul de vedere al cunostintelor si eruditiei acumulate, pastrarea in limitele epocii lui.
\nOana Opait, pe urmele altor investigatori inversunati si acribi, il face pe Eminescu precursorul si, de fapt, proprietarul unor descoperiri stiintifice care urmau sa se produca peste c\u00e2teva zeci de ani in mintea unor Planck, Einstein, Capra. Studentul Eminescu \u2013 citeaza ea un specialist rom\u00e2n \u2013 \u201efoloseste termenul de cuanta cu treizeci de ani inainte de a aparea teoria cuantica a lui Max Planck.\u201c Cu trei decenii inaintea lui Einstein, Eminescu \u201eface uz de produsul mc2\u201c… Onorabile pentru spiritul stiintific rom\u00e2nesc, asemenea protocronisme nici n-ar scadea, dar nici n-ar spori valoarea operei eminesciene. Cunostintele stiintifice ale autoarei studiului din \u201eDacia literara\u201c merita cele mai sincere felicitari, dar pentru subiectul discutat n-au nici cea mai mica semnificatie si valoare. Inc\u00e2t devine ridicol sa o tot citezi pe Olimpia Cotan Pruna dupa ce l-ai pus la punct pe \u201eneatentul\u201c lector G. Calinescu: \u201esavantul poet rom\u00e2n Mihai Eminescu \u2013 scrie la r\u00e2ndul ei Cotan Pruna, pe care Opait o citeaza cu respect religios ca pe Sf\u00e2nta Scriptura \u2013 pune fata in fata energiile cosmice de la inferior la superior, cerurile existentei, exprimate prin modalitati poetice neatinse de nimeni pe pam\u00e2nt.\u201c Dupa asemenea propozitii descalificante nu-ti ram\u00e2ne dec\u00e2t sa meditezi la unul din cele mai penibile si persistente sindromuri nationale: comparabili doar cu noi insine, noi suntem in fond incomparabili! Nu suferim de nesiguranta de sine, nu ne incearca nicio indoiala cu privire la locul si valoarea noastra intre ceilalti nefericiti pam\u00e2nteni ai planetei: ca noi nu-i nimeni. E o forma pernicioasa de izolationism identitar, deseori artagos si arogant: un complex de superioritate ce beatifica o trista infirmitate. Iat-o, in expresia multstiutoarei (nu glumesc!) Oana Opait: \u201e…\u00abLuceafarul\u00bb devine astfel o poezie a intregii Stiinte Oculte a Lumii, pe care fizica moderna o dezvaluie ochiului si nevoii de logica de mai bine de un secol incoace si pe care o confirma ca atare.\u201c
\nDepozit miraculos al tuturor descoperirilor stiintifice trecute si viitoare, incomparabilul \u201eLuceafar\u201c eminescian \u201ear putea lesne depasi statutul de \u00abcel mai lung poem de dragoste\u00bb (fina ironie anti-americana! \u2013 n.n.) si l-ar imbraca pe cel de cel mai complex poem stiintifico-filosofic\u201c, conchide Oana Opait spre a-si incorona studiul cu aceasta mareata figura metonimica: \u201edaca prin absurd ar pieri toata filosofia lumii (Vedele, Upanisadele, intelepciunea intregii Indii si cuceririle fizicii moderne) si ar ram\u00e2ne doar \u201eLuceafarul\u201c, s-ar putea recrea intreaga spiritualitate a omenirii la o treapta superioara a Sublimului.\u201c
\nAsadar, din \u201eosul\u201c Luceafarului rom\u00e2nesc vom putea reface \u201eDinozaurul\u201c intregii stiinte a lumii si chiar mai mult dec\u00e2t at\u00e2t… Gluma nesarata americana cu \u201ecel mai lung poem de dragoste din lume\u201c are si partile ei bune: a produs un studiu la care altfel nici nu puteam spera. Adoratori furiosi, suntem si ram\u00e2nem in veci incomparabili.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Mereu surprinzatoare si relev\u00e2nd un notabil gust al noutatilor de tot felul, buna revista ieseana \u201eDacia literara\u201c face loc in paginile sale si unor opinii daca nu extravagante, cel putin insolite. Asa e, bunaoara, studiul Oanei Opait intitulat \u201eLuceafarul \u2013 de la poezia metafizica la \u201ecel mai lung poem de dragoste\u00ab\u201c. Ultima parte a titlului… Cite\u0219te mai mult »Furiosii adoratori<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3502,3500,3499,3501],"class_list":["post-4577","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cel-mai-lung-poem-de-dragoste","tag-luceafarul-lui-eminescu","tag-oana-opait","tag-recorduri-mondiale"],"views":2572,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4577","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4577"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4577\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4577"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4577"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4577"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}