Excelenta revista timisoreana \u201eOrizont\u201c\u00a0 ii consacra proaspatului septuagenar si din nou recentului presedinte al Uniunii Scriitorilor, Nicolae Manolescu, un grupaj de interviuri si articole pus sub un titlu at\u00e2t de inspirat: \u201e Nicolae Manolescu \u2013 criticul unei epoci, epoca unui critic\u201c . Impreuna cu generatia lui, Nicolae Manolescu a marcat intr-adevar o epoca literara, asa inc\u00e2t numele acestui important cronicar rom\u00e2n devine un substantiv colectiv: sub sau alaturi de numele septuagenarului de azi, criticii rom\u00e2ni ai acelei epoci, profitori abili si inteligenti ai unui moment de \u201edezghet\u201c\u00a0 ideologic, au restabilit puntile taiate cu calea regala a literaturii rom\u00e2ne, cu traditiile uitate sau puse la popreala, arz\u00e2nd din nou etapele si sincroniz\u00e2ndu-se silit, dar benefic cu literatura europeana si nu numai. Au beneficiat acesti critici de aparitia, ca si miraculoasa, a unei generatii de tineri scriitori, indeobste numita \u201e saizecista\u201c\u00a0 in pofida v\u00e2rstelor calendaristice, pe care multi o compara, pe drept cuv\u00e2nt, cu cele mai faste generatii interbelice. Vr\u00e2nd-nevr\u00e2nd, istoria personala \u2013 biografia! \u2013 lui Nicolae Manolescu se impleteste inextricabil cu adevaratii sai \u201esustinatori\u201c\u00a0 \u2013 scriitorii mari si talentati asupra operei carora si-a exercitat exceptionala lui vocatie critica. In acest sens, epoca l-a ajutat, intr-adevar, dupa cum el insusi s-a folosit de epoca asa cum a stiut mai bine. Ca si al altora, \u201edosarul de cadre\u201c\u00a0 al lui Nicolae Manolescu e incarcat, copilaria si adolescenta i-au fost marcate de tragediile si vicisitudinile acelei \u201eepoci de tranzitie\u201c\u00a0 de la stalinism la socialismul cu fata umana. In interviul luat de Mircea Mihaies, Nicolae Manolescu isi aminteste: \u201eAm vrut sa fac Literele, Filologia, cum se numea, sa fiu profesor, sa scriu carti. Si cum asta am facut toata viata, n-am de ce sa ma pl\u00e2ng. C\u00e2nd sa dau la facultate, parintii mei, profesori am\u00e2ndoi, nu prea erau de acord. Proaspat eliberati din inchisoare, isi pierdusera catedrele. Tata facea naveta la Gusterita, l\u00e2nga Sibiu, apoi la Hosman, l\u00e2nga Agnita, pred\u00e2nd, nu filosofie la liceu, ci rom\u00e2na la scoala elementara, iar mama trebuise sa lase franceza tot pentru rom\u00e2na si liceul pentru Scoala Sanitara. Ce rost avea sa ma fac si eu dascal? Mai bine inginer sau medic. Noroc cu bunica mea materna, aceea mai t\u00e2nara dec\u00e2t sunt eu astazi, care ma sustinea: \u00abBaiatul are talent!\u00bb La scris, fireste. O convinsese, se vede, faptul ca in cei trei ani petrecuti impreuna scosesem de unul singur o revista manuscrisa, pe care le-o citeam in fiecare s\u00e2mbata seara. Gratie bunica-mi, am facut Literele\u201c . S-a tinut de cuv\u00e2nt, a scris carti: \u201eIn ce ma priveste, nu cred ca am scris rau. Am incercat, in orice caz, sa fiu cinstit cu mine \u2013 cel \u2013 care \u2013 scrie. Sa nu trisez. Si daca ma pot lauda cu o realizare, aceasta este: m-am tinut de cuv\u00e2nt. De gresit, am gresit, si nu o singura data.\u201c\u00a0 Nu ne spune c\u00e2nd si cum a \u201egresit\u201c, i-au spus-o, cu fereala sau raspicat criticii lui, in special cei tineri, \u201ecei ce vin\u201c\u00a0 care n-au cultul superstitiilor si nici inclinatii idolatre. Sunt semne, unele \u201e strigatoare la cer\u201c, ca, in pofida tolerantei teoretice, practic, criticul tine minte rezervele ori criticile si, mai devreme ori mai t\u00e2rziu, le plateste. Uneori, cum s-a int\u00e2mplat recent, a \u201e platit\u201c\u00a0 repede si brutal, intolerabil. Ram\u00e2ne un mister insondabil cum un fost \u201eexmatriculat\u201c , la r\u00e2ndu-i, exmatriculeaza… Agnostic, criticul nu crede in predestinare si nici in semne premonitorii, ori in decizii cruciale si definitive, luate in cunostinta de cauza. Multe drumuri si directii par rodul int\u00e2mplarii, al hazardului si al unei libertati interioare duse p\u00e2na la granita capriciului: vin pe urma biografii si \u201edescopera\u201c coerenta unor gesturi si optiuni, constiinta unor alegeri. Alegi, spune el, sub comanda unor sentimente, nu a unor semnificatii premeditate si, din acest punct de vedere criticul suspenda luciditatea comport\u00e2ndu-se \u201eiresponsabil\u201c ca un poet: \u201eTriumfuri sau esecuri majore, nu vorbesc de cele marunte, nu exista in viata traita zi cu zi, ci numai in aceea pe care ti-o povestesc altii, c\u00e2nd iti scriu biografia. In viata traita, nu se simt nici macar rascrucile, care, abia dupa aceea se dovedesc a fi fost decisive, in rau sau in bine, conduc\u00e2ndu-te la esecuri sau la triumfuri. De zeci, de sute de ori in viata esti pus in situatia de a alege un drum, o cauza, o prietenie, o iubire sau, pur si simplu, de a o apuca la dreapta sau la st\u00e2nga. Toate aceste alegeri \u2013 socoteste N. Manolescu \u2013 fac parte din ordinea cotidiana a lucrurilor si nu sunt incarcate in clipa c\u00e2nd le faci, de nici o semnificatie. (…) Niciodata insa nu mi s-a int\u00e2mplat, in secunda in care a trebuit sa ma decid intr-un fel sau altul, sa apreciez corect importanta deciziei.\u201c Avem, in aceste simple pareri at\u00e2t de sincere, una din explicatiile \u201edonjuanismului\u201c\u00a0 structural al lui Nicolae Manolescu si a substratului de inocenta al infidelitatilor lui literare de care fostii prieteni si adversarii criticului de azi vorbesc. In privinta comentatorilor recentei lui \u201eIstorii critice …\u201c , criticul nu pare a respecta deplin dreptul altora la diferenta. Spune ca \u201eNu am obiceiul de a-mi comenta comentatorii\u201c , deoarece \u201eeu cred in teza lui Maiorescu despre poeti si critici\u201c, iar \u201ec\u00e2nd sunt comentat, sunt poet si n-am cuv\u00e2nt\u201c . Nicolae Manolescu \u2013 \u201epoet\u201c ?! E o ipoteza de neluat in seama, dec\u00e2t ca o cochetarie de nu ca o pura ipocrizie. Explicatia comentariilor \u201erele\u201c vine numaidec\u00e2t: \u201e Istoriile literare n-au deobicei noroc de comentarii obiective si informate, pentru motivul evident ca recenzentii sunt rareori cunoscatori ai intregului domeniu, iar istoricii literari nu scriu recenzii si e nevoie de ani p\u00e2na sa gasesti intr-o carte a unuia un comentariu\u201c. Sa intelegem ca nu s-a nascut inca istoricul, comentatorul compatibil cu acel \u201e cunoscator al intregului domeniu\u201c\u00a0 care, se intelege, este insusi Nicolae Manolescu?! Ma abtin de la un comentariu al unei afirmatii asa de modeste… C\u00e2t priveste scuza lui N. Manolescu despre \u201e dezacordul unanim\u201c asupra literaturii contemporane, aceea a ultimilor 20 de ani, ea mi se pare… poetica si copilaroasa in acelasi timp, cu toate ca, in aparare, criticul vine cu precedente ilustre, cum ar fi Calinescu si Lovinescu: \u201e Iorga l-a ur\u00e2t la propriu pe Lovinescu\u201c , zice N. Manolescu, d\u00e2nd citatul teribil al lui Iorga: \u201e Suit pe un munte de maculatura, iata-l ca da tablele legii. Monstruoasa carte, monstruoasa de neintelegere, de rea credinta si de pedanta prezintare, cu doze de spiterie \u2013 lauda sau batjocura pentru fiecare scriitor, viu sau mort \u2013 pe care d. Lovinescu a avut cutezanta s-o prezinte ca o Istorie a literaturii contemporane …\u201c. Fara pic de simt al ridicolului, criticul intreaba si se intreaba retoric: \u201eNu vi se pare ca ati mai citit undeva asemenea monstruoase aprecieri? Nu va ascund ca, banuind ce ma asteapta \u2013 se victimizeaza inutil si trufas N. Manolescu \u2013 le-am reprodus in \u201e Istoria critica\u201c, tocmai ca un avertisment: masurati-va cuvintele, daca vreti sa nu sune peste decenii ca ale lui Iorga!\u201c\u00a0 Imprudenti, unii comentatori, putini, ce-i drept, nu si-au \u201emasurat vorbele\u201c\u00a0 cu masura lui N. Manolescu. Din pacate, in atari imprecatii si avertismente septuagenarul critic pare de o intratabila si intolerabila intoleranta la diferenta, fata de cel de \u201ealta parere\u201c . Din fericire pentru el, se vede insa contrazis de prieteni care-l cunosc mai bine dec\u00e2t se cunoaste el insusi pe sine. Iata ce scrie Livius Cioc\u00e2rlie despre \u201eintolerantul\u201c si \u201earogantul\u201c\u00a0 N. Manolescu: \u201eNu-i mult de c\u00e2nd mi-am facut urmatoarea insemnare: \u201eIeri mi-a cazut in m\u00e2na o scrisoare veche de 25 de ani a unui prieten de al carui sentiment mai ad\u00e2nc mereu m-am indoit, fiindca prea e prezent in lume, prea cunoscut, prea solicitat. Scrisoarea, calda, apropiata, cu grija pentru noi. Grija pe care o confirmat-o si de atunci incoace, constant. Din modestie, blestemata mea \u201efalsa\u201c modestie, dar si din vinovata uitare, m-am inselat. Este momentul potrivit, acum, sa cercetez chestiunea mai atent. O prima constatare: ne-am spus \u201edumneavoastra\u201c vreme de zece ani. Nu din vina lui. Nu e usor sa intri in intimitatea pronumelui meu personal. A trecut peste asta. Sa ne reprezentam situatia: el era Criticul, Rubrica, Institutia, eu aproape nimeni. Numai aproape, fiindca tot el ma scosese intruc\u00e2tva din anonimat. In locul lui, orice om normal alcatuit ar fi manifestat o oarecare condescendenta. El, deloc. Pur si simplu, nu-i sta in fire. Nu stie sa fie arogant si scortos. De aceea, desi in realitate exista, subiectiv n-a existat ierarhie intre noi. De la inceput, am fost \u00abegali\u00bb\u201c . Dupa aceasta declaratie de comprehensiune si iubire intelectuala sa mai crezi in \u201e aroganta\u201c ori \u201eintoleranta\u201c lui N. Manolescu?! La fel, in omagiul sau, Vasile Popovici scrie: \u201elimpezimea manolesciana este un efect al libertatii interioare. Cum poate fi demolat asa ceva \u2013 din exterior si uz\u00e2nd de armele ratiunii si onestitatii, care sunt armele sale? Poti respinge cu totul acest fel de-a fi in numele altor feluri de-a fi; va fi greu sa-l invingi pe Manolescu cu propriile sale arme, care azi, c\u00e2nd noi inca n-am iesit cu totul din obscurantismul totalitar, inca n-am fost readusi la civilizatie, indecent expusi la lumina ei, ni se par de nepretuit. Ce au aparat Maiorescu, Lovinescu si Manolescu, intr-un transfer neintrerupt de valori, ram\u00e2ne pentru multa vreme de aparat\u201c. Mai putin sugestia din primele r\u00e2nduri potrivit careia eminentul critic ar fi monopolizat cu o avaritie imposibila \u201earmele ratiunii si onestitatii\u201c nelas\u00e2nd nici o sansa altor eventuali proprietari ai unor asemenea \u201earme\u201c \u2013 aprecierea lui Vasile Popovici si trasatura de unire intre marile spirite critice ale literaturii rom\u00e2ne confirma splendid ideea \u201eEpocii Nicolae Manolescu\u201c\u00a0 din titlul grupajului omagial publicat de revista \u201eOrizont\u201c\u00a0 la aniversarea din 27 noiembrie a stralucitului critic. La multi ani, Nicolae Manolescu!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Excelenta revista timisoreana \u201eOrizont\u201c\u00a0 ii consacra proaspatului septuagenar si din nou recentului presedinte al Uniunii Scriitorilor, Nicolae Manolescu, un grupaj de interviuri si articole pus sub un titlu at\u00e2t de inspirat: \u201e Nicolae Manolescu \u2013 criticul unei epoci, epoca unui critic\u201c . Impreuna cu generatia lui, Nicolae Manolescu a marcat intr-adevar o epoca literara, asa… Cite\u0219te mai mult »Epoca Nicolae Manolescu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-455","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1558,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/455","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=455"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/455\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=455"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=455"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=455"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}