{"id":4546,"date":"2010-09-23T10:21:22","date_gmt":"2010-09-23T08:21:22","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=4546"},"modified":"2011-04-09T15:31:35","modified_gmt":"2011-04-09T13:31:35","slug":"santoro-cu-doua-maini-4-sau-despre-cum-se-defineste-un-campion","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/santoro-cu-doua-maini-4-sau-despre-cum-se-defineste-un-campion\/","title":{"rendered":"Santoro: cu doua m\u00e2ini (4) sau despre cum se defineste un campion"},"content":{"rendered":"<p><strong>Santoro si recordurile tenisului<\/strong><br \/>\nS-ar cuveni sa nu parasesc un subiect despre care am promis sa dezvolt un serial \u00eentreg: comentariul \u00een marginea cartii lui Fabrice Santoro, \u201eA deux mains\u201c. De fapt, nici n-am sa fac asta, caci voi porni \u00een analiza marii victorii a lui Rafael Nadal la US Open 2010 de la o reflectie a tenismanului francez, una care fixeaza ce \u00eenseamna sa fii un jucator ce a marcat cu-adevarat istoria sportului alb.<br \/>\nCa de obicei, Fabrice se vadeste un excelent observator, un ins care, dotat cu un acut simt al observatiei, stie sa sesizeze, printre detalii, aspectul crucial al unei realitati. \u00cen acest spirit, \u00eemi face o deosebita placere sa amintesc de maniera \u00een care g\u00e2ndea Battling Fab despre Andre Agassi, pe care-l considera, dupa Roger Federer si Pete Sampras, drept cel mai mare jucator al tuturor timpurilor. Un \u201ebronz\u201c absolut meritat, dar un \u201ebronz\u201c cu reflexe de \u201eaur\u201c. De ce? Pentru ca Santoro credea ca un campion adevarat al tenisului, unul major, despre care nu se poate c\u00e2rti \u00een nici un fel, este abia acela care realizeaza performanta de a c\u00e2stiga toate cele \u201esapte mari\u201c, adica: Australian Open, Roland Garros, Wimbledon, Flushing Meadows, Turneul Campionilor, Cupa Davis si locul \u00eent\u00e2i \u00een proba individuala la Olimpiada.<br \/>\nDintre toti tenismanii pe care istoria \u00eei consemneaza, de la fratii Renshaw si p\u00e2na la Federer, nimeni nu a realizat acest Mare Slem al tuturor Marilor slemuri \u2013 nimeni, cu exceptia lui Agassi. Andre a bifat Melbourne-ul \u00een 1995, 2000, 2001 si 2003, Roland Garros-ul \u00een 1999, Wimbledon-ul \u00een 1992 si Flushing Meadows-ul \u00een 1994 si 1998; a mai triumfat \u00een Turneul Campionilor, \u00een 1990; de asemenea, el a c\u00e2stigat \u00een doua r\u00e2nduri Cupa Davis pentru Statele Unite, \u00een 1990 si 1992; iar \u00een 1996 a urcat pe prima treapta a podiumului olimpic, la Atlanta. Sigur, l-am mai putea invoca si pe Roger Federer, probabil cel mai valoros campion din toate timpurile, care si el detine toate trofeele mentionate mai sus, cu mentiunea ca medalia olimpica de aur de la Beijing a cucerit-o \u00een proba de dublu, pentru Elvetia. Din acest punct de vedere, exclusiv Andre Agassi a realizat un procentaj de 100%&#8230;<br \/>\n<strong>Nadal, \u00een graficul lui Fabrice<\/strong><br \/>\nDintr-o perspectiva similara, pentru a nu parasi algoritmul pe care ni l-a oferit Santoro, prin triumful de la US Open 2010, Rafa Nadal se apropie si el de \u201eEverestul\u201c agassian. De ce? Pentru ca Nadal detine noua titluri de Grand Slam (Aussie Open, 2009, Roland Garros, 2005, 2006, 2007, 2008, 2010, Wimbledon, 2008, 2010, si US Open, 2010), a facut parte din echipa Spaniei, cu care a cucerit Cupa Davis \u00een trei r\u00e2nduri (2004, 2008 si 2009), c\u00e2stig\u00e2nd aurul olimpic la simplu la JO de la Beijing, \u00een 2008. si asta p\u00e2na la v\u00e2rsta de 24 de ani, pe care i-a \u00eemplinit la 3 iunie, \u00eenaintea finalei de la Roland Garros&#8230; Singurul titlu ce-i lipseste din panoplie si care-l poate aduce pe aceeasi treapta cu Agassi este Turneul Campionilor, acolo unde nu a ajuns dec\u00e2t p\u00e2na \u00een semifinala. Dar Rafa si-a stabilit deja acest obiectiv \u2013 si cred ca-l poate atinge, caci dupa neverosimila revenire din 2010, dupa at\u00e2tea recorduri dobor\u00e2te, el se afla pe val, fiind plin de \u00eencredere, \u00een buna forma fizica si practic\u00e2nd un tenis mereu deschis progresului. Doar de nu l-o trada trupul&#8230;<br \/>\n<strong>Cum a fost cucerit New York-ul<\/strong><br \/>\nAsadar, pentru prima oara \u00een cariera lui deja foarte bogata, desi nu foarte lunga, spaniolul izbuteste sa atinga finala US Open-ului, mai mult, chiar sa o c\u00e2stige. si el triumfa la Flushing Meadows \u00eentr-o maniera lipsita de echivoc, dupa doua saptam\u00e2ni entuziasmante, \u00een care nu a cedat dec\u00e2t un singur set \u2013 si acela abia \u00een finala, contra s\u00e2rbului Novak Djokovici.<br \/>\nO sa va fac o marturisire: am fost \u00eentrebat \u00eenainte de debutului marelui turneu new yorkez de un pusti, Tavi, mare fan Nadal, ca si mine, si un junior promitator, daca \u00eel vad pe maiorchin \u00eenvingator pe Arthur Ashe Stadium. Am raspuns sec \u201eNu\u201c, cu toate ca mi se rupea sufletul de felul \u00een care eram obligat sa o fac. stiam \u00eensa prea bine ca performanta maxima la US Open a pustiului din Baleare fusese o dubla semifinala, prima, \u00een 2008, pe c\u00e2nd devenise numarul unu mondial, pierduta la mare lupta contra lui Andy Murray, iar a doua, anul trecut, c\u00e2nd fusese calcat \u00een picioare de Juan Martin del Potro, cu un scor jenant, 6-2, 6-2, 6-1. Niciodata, cu exceptia anului c\u00e2nd a explodat \u00een circuit, 2005, Rafa nu a facut un sezon complet. El \u00eesi pierdea benzina c\u00e2ndva, dupa Wimbledon, juc\u00e2nd ulterior la limita rezistentei, mai disput\u00e2nd eventual c\u00e2te o finala de Masters Series, pe care \u00eensa o pierdea. Bioritmul lui parea calculat sa performeze doar sase luni pe an. Finalul sezonului \u00eel gasea \u00een genunchi si poate de aceea Turneul Campionilor, care \u00eencununeaza anul ATP, nu i-a fost niciodata accesibil. Pe toate aceste argumente ma bazam c\u00e2nd \u00eei raspundeam micului Tavi ca nu-l vad pe Nadal nici macar \u00een finala.<br \/>\nDar cu Rafael minunile devin posibile si se transforma, ca prin magie, \u00een realitate palpabila. Dupa Australian Open 2010, distanta \u00eentre Roger Federer si Nadal era de 3680 de puncte. Roger era pe primul loc, Rafa pe al patrulea. Astazi, clasamentul arata asa: spaniolul e pe prima treapta, elvetianul pe a treia, iar distanta dintre ei este de 5290 de puncte. Elvetianul pornise ca din pusca \u00een 2010, triumf\u00e2nd, dupa un turneu perfect, la Antipozi, Rafa se t\u00e2ra, fiind \u00eenvins si de Davidenko, la Doha, si de Murray, la Melbourne. Dar \u00eencetul cu \u00eencetul ibericul se reconstruieste, se modifica, devine mai agresiv, uita de anul dezastruos avut \u00een 2009, \u00eesi perfectioneaza jocul de serviciu-voleu \u2013 si face dubla semifinala la Masters Series-urile americane pe hard, la Indian Wells si Key Biscayne. Apoi re\u00eenvie efectiv pe zgura europeana, precum anticul Anteu, realiz\u00e2nd \u00een premiera mondiala tripla Monte-Carlo-Roma-Madrid si revenind pe prima pozitie ATP. \u00cesi ia revansa contra lui S\u00f6derling \u00een finala pariziana, duc\u00e2nd la cinci cifra Cupelor Muschetarilor cucerite, apoi recidiveaza la Wimbledon, realiz\u00e2nd a doua oara dubla Paris-Londra, dupa un turneu pe care l-a dominat de la cap la coada, culmea, c\u00e2stig\u00e2nd mai greu tururile preliminare dec\u00e2t finala cu cehul Berdych.<br \/>\nSezonul de vara pe\u00a0 hardul de peste Atlantic nu-l favorizeaza, caci pierde \u00een semifinala la Toronto \u00een fata lui Murray si \u00een sferturi la Cincinnatti, contra lui Baghdatis. Jocul nu-i straluceste, asa ca nu-l pot credita cu mari sanse la US Open, mai ales dupa ce adversarii lui cei mai periculosi, Federer, Murray si Djokovici, evoluasera foarte bine. Dar nici o vara nu seamana cu alta, tot la fel dupa cum vara nu-i ca iarna&#8230;<br \/>\n<strong>Arta de a matura cu adversarii<\/strong><br \/>\nLa Flushing Meadows din acest an Rafa s-a depasit pe sine. P\u00e2na \u00een finala nu a cedat nici un set, pierz\u00e2nd mai multe ghemuri \u00een turul inaugural, contra rusului Gabashvili, dec\u00e2t \u00een fata altui rus, Iujn\u00eei, \u00een semifinala. Tenisul i-a mers de minune, juc\u00e2nd ofensiv, variat, atac\u00e2nd devreme mingea \u00een teren, servind mai rapid ca niciodata, pe o prima minge naucitoare, urc\u00e2nd deseori la fileu si finaliz\u00e2nd de acolo \u2013 dar mai ales domin\u00e2ndu-si preopinentii printr-un mental de otel. E de ajuns sa spun ca Nadal si-a pierdut doar de doua serviciul p\u00e2na \u00een finala ca sa realizati c\u00e2t de \u201epe val\u201c a fost spaniolul \u00een cele doua saptam\u00e2ni de US Open. A avut si noroc \u2013 desi coana Soarta e clar ca \u00eei iubeste doar pe cei puternici&#8230; caci principalul sau adversar pe drumul spre finala, britanicul Murray, favoritul al patrulea, care l-a si \u00eenvins de doua ori \u00een acest an pe hard, a fost surprinzator eliminat \u00een optimi de elvetianul Wawrinka. De partea cealalta, confruntarea semifinala dintre Federer si Djokovici ne-a oferit un duel epic, de cinci seturi, c\u00e2stigat p\u00e2na la urma, si dupa doua mingi de meci salvate, de s\u00e2rb.<br \/>\nSincer, \u00eenaintea finalei, m-am rugat sa nu ploua, caci 24 de ore \u00een plus pentru Novak \u00eensemnau odihna, refacere si sanse \u00een plus pentru est-european. Care mai c\u00e2stigase si ultimile trei confruntari pe teren rapid \u00eempotriva lui Rafa! La New York a plouat, asa ca n-as fi putut sa spun ca Nadal porneste ca favorit. Aveam, evident, un feeling ca omul din Manacor e \u00een cea mai buna forma a sa, fac\u00e2nd cel mai performant turneu american de c\u00e2nd se stie, dar Djokovici este un tip imprevizibil \u2013 si \u00een bine, si \u00een rau. si oricum, el practica un tenis mai bine adaptat rigorilor acelei suprafete extrem de rapide care este hardul de pe Arthur Ashe Stadium. Cifrele finalei si maniera \u00een care s-a consumat meciul mi-au infirmat toate temerile, Rafa domin\u00e2nd absolut meciul, desi confruntarea n-a fost deloc una usoara. Nole s-a miscat bine, a facut un joc rapid, razboinic, a scos spectaculos mingi ce pareau gata pierdute si mai ales a refuzat sa se recunoasca \u00eenfr\u00e2nt. P\u00e2na-ntr-un final&#8230;<br \/>\nCifrele spun totul despre ultimul meci al US Open-ului din acest an. Le consemnez tale quale: RN-ND, procentaj la primul serviciu, 67-66%; asi, 8-5; duble greseli, 2-4; greseli nefortate, 31-47; procentaj de mingi c\u00e2stigate la primul serviciu, 73-64%; la al doilea serviciu, 57-46%; mingi de break convertite, 6 din 26, procentaj 23%, 3-4, procentaj 75%; mingi c\u00e2stigate la fileu, 16 din 20, 80%, 28 din 45, 62%; viteza maxima la serviciu, 132 mile pe ora, 125 mile pe ora; total puncte realizate, 136 la 119. Singurul capitol unde s\u00e2rbul a dominat meciul este cel al mingilor de break materializate, ca procentaj \u2013 dar si acolo totalul indica un control aproape integral al jocului de partea lui Nadal: 26 fata de 4. Paradoxul determina ca scorul de pe tabela sa fie \u00eenselator c\u00e2t priveste raportul real de forte din teren: 6-4, 5-7, 6-4, 6-2. Eu cred ca nici un moment nu s-a pus problema \u00eenvingatorului, iar capacitatea de luptator dovedita de Nole a am\u00e2nat verdictul, neput\u00e2nd \u00eensa a-l schimba.<br \/>\n<strong>Marsul spre Everest<\/strong><br \/>\nDupa US Open, Rafa Nadal devine unul dintre putinii tenismani din istorie care cucereste toate cele patru Grand Slam-uri. El sta alaturi de Don Budge, Rod Laver, Fred Perry, Roy Emerson, Andre Agassi si Roger Federer. C\u00e2t priveste clasamentul primilor zece jucatori ca palmares \u00een Marele slem, situatia este urmatoarea: 1. Roger Federer \u2013 16 (4 Australian Open, 1 Roland Garros, 6 Wimbledon, 5 US Open); 2. Pete Sampras \u2013 14 (2 Australian Open, 7 Wimbledon, 5 US Open); 3. Roy Emerson \u2013 12 (6 Australian Open, 2 Roland Garros, 2 Wimbledon, 2 US Open); 4. Rod Laver \u2013 11 (3 Australian Open, 2 Roland Garros, 4 Wimbledon, 2 US Open); 5. Bj\u00f6rn Borg \u2013 11 (6 Roland Garros, 5 Wimbledon); 6. Bill Tilden \u2013 10 (3 Wimbledon, 7 US Open); 7. Rafa Nadal \u2013 9 (1 Australian Open, 5 Roland Garros, 2 Wimbledon, 1 US Open); 8. Ivan Lendl \u2013 8 (2 Australian Open, 3 Roland Garros, 3 US Open); 9. Ken Rosewall \u2013 8 (4 Australian Open, 2 Roland Garros, 2 US Open); 10. Andre Agassi \u2013 8 (4 Australian Open, 1 Roland Garros, 1 Wimbledon, 2 US Open). Ah, si sa nu uit: Rafa devine al treilea iberic c\u00e2stigator la US Open, dupa Manolo Santana si Manuel Orantes. Oare ce ar mai fi de spus?<br \/>\n<strong>Despre critici, doar de bine<\/strong><br \/>\nDesigur, detractorii lui Rafael Nadal vor c\u00e2rcoti \u00een continuare. \u00cei vor reprosa stilul plictisitor, faptul ca prefera sa joace de pe fund, ca nu serveste cu 240 de km pe ora, ca nu are voleul lui Edberg si eleganta lui Federer sau ca maniera sa de joc nu poate fi predata drept canon al tenisului \u201efrumos\u201c. Poate ca asa e. Dar sa aberezi pe mai departe \u00een legatura cu tema presupusului dopaj al spaniolului ori cu cea a inautenticei sale staturi de campion mi se pare deja semn de maladie mentala grava&#8230; P\u00e2na c\u00e2nd detractorii se vor vindeca, pe saptam\u00e2na viitoare, din nou cu Santoro \u00een prim-plan. \u00centotdeauna despre trecut se poate vorbi mai cu detasare, mai fara patima, caci mizele sunt scazute, iar tensiunea lipseste. Uite de asta iubesc eu istoria. E terenul ideal. P\u00e2na atunci, Vamos Rafa!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Santoro si recordurile tenisului S-ar cuveni sa nu parasesc un subiect despre care am promis sa dezvolt un serial \u00eentreg: comentariul \u00een marginea cartii lui Fabrice Santoro, \u201eA deux mains\u201c. De fapt, nici n-am sa fac asta, caci voi porni \u00een analiza marii victorii a lui Rafael Nadal la US Open 2010 de la o&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/santoro-cu-doua-maini-4-sau-despre-cum-se-defineste-un-campion\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Santoro: cu doua m\u00e2ini (4) sau despre cum se defineste un campion<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[3489,3488,3490],"class_list":["post-4546","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-campion","tag-santoro","tag-us-open-2010"],"views":1767,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4546","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4546"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4546\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4546"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4546"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4546"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}