\u2013 Doresti, tinere al meu prieten, sa continuam azi dialogul despre Razvan Lucescu si problemele echipei nationale de fotbal? Parca acolo ramaseseram saptam\u00e2na trecuta…
\n\u2013 Cred ca va bateti joc de mine! Pai, cui \u00eei mai arde de treburile astea c\u00e2nd la Urziceni s-a-nt\u00e2mplat ce s-a-nt\u00e2mplat?! Vorba lui Tache Farfuridi: Urla t\u00e2rgul, domnule!…
\n\u2013 Quod erat demonstrandum…
\n\u2013 Pardon?
\n\u2013 A fost o provocare si, cu parere de rau, trebuie sa-ti spun ca ai cazut senin \u00een plasa, ceea ce dovedeste ca esti un adevarat rom\u00e2n.
\n\u2013 Magistre, va rog eu sa nu ma fierbeti la lum\u00e2nare: ce-are a face Nationala si Razvan cu faptul ca eu sunt rom\u00e2n adevarat ori un surogat de mioritism expirat?! Nu mai ram\u00e2ne dec\u00e2t sa-mi tr\u00e2ntiti acum si un spici bine simtit despre sentimentul rom\u00e2nesc al fiintei, despre Noica si Cioran sau mai stiu eu despre ce chestii etno-filozofice abisale…
\n\u2013 Ba, tocmai asta voi face, dar scurtissim, sa nu te plictisesti, cumva, mititelul de tine. Dupa care, desigur, ne vom \u00eentoarce repede la Urziceni pentru ca, nu-i asa, sunt cestiuni arzatoare la ordinea zilei…
\nCineva spunea odata ca, de regula, oamenii sacrifica lucrurile importante pe altarul lucrurilor urgente, chiar daca ultimele sunt, cel mai adesea, minore si nesemnificative. Iar dintre toti oamenii, s-ar parea ca rom\u00e2nii sunt cei mai sensibili la farmecul discret al imediatului, ignor\u00e2nd cu nonsalanta sinucigasa perspectiva. Noi nu ne asumam proiecte mari, care necesita rabdare, tenacitate si perseverenta \u00een timp; la noi totul se consuma sub zodia febrila a lui hic et nunc. N-avem organ pentru viitor; timpurile gramaticale ale conjugarii noastre existentiale sunt prezentul continuu si\u00a0 trecutul (dar numai \u00een masura \u00een care al doilea \u00eei serveste primului drept argument). Daca e nevoie sa-ti traduc, \u00eeti stau la dispozitie cu placere…
\n\u2013 \u00centeleg sa ma subestimati, magistre, dar nici chiar asa. Uite, recunosc: problema Nationalei e mult mai importanta dec\u00e2t misculatiile paguboase ale lui Gigi Becali, dar recunoasteti si dumneavoastra ca la Urziceni s-a consumat o circoteca senzationala si de tot hazul. Daca mai punem la socoteala si episodul Bunica \u2013 Buzau de acum trei ani am putea vorbi chiar despre o repetabila circoteca fotbalistico-becaliana.
\n\u2013 Formula suna interesant si, mai presus de toate, adevarat. Cu mentiunea ca hilarul b\u00e2lci al desertaciunilor prin care pluteste de ani de zile personajul cel mai strain de fotbal care a aparut vreodata \u00een peisajul sportiv rom\u00e2nesc a avut, de fapt, doua acte, meciul propriu-zis fiind precedat de alte c\u00e2teva scene demne de o antologie a umorului absurd universal.
\nS-o luam pe r\u00e2nd. Adept al stilului haiducesc \u00een \u201efotbalul de t\u00e2rla\u201c, cum inspirat l-a numit recent prozatorul Constantin Stan, Gigi Becali a izbutit, ajutat de lacunele si ambiguitatea regulamentelor F.R.F. \u00een vigoare, o exhibitie abracadabranta \u00een urma careia o formatie divizionara a fost devalizata, pierz\u00e2ndu-si cei mai buni sapte jucatori, \u00eenregimentati instant de Steaua. si asta \u00een plin campionat, \u00een contul nu stiu caror datorii ale patronului de la Unirea Urziceni catre omologul sau din Ghencea. La schimb, Becali, om cucernic si cu frica lui Dumnezeu, cum \u00eel stim, a expediat la Urziceni un pachet jerpelit cu fotbalisti de la Steaua II. Asta dupa o prealabila reprezentatie demna de carnavalurile medievale, \u00een care bietii refuzati au trebuit sa patruleze dezorientati si stingheri pe la portile \u00eenchise ale Palatului (b)oieresc si apoi sa semneze \u00een saloanele gazdei contractele cu… Urzicenii. si-o fi \u00eenchiriat, poate, Becali o parte din imobil Ligii Profesioniste sau clubului Unirea \u2013 locatii, orisic\u00e2t, mai potrivite pentru solemnitatea \u00eencheierii unor documente de transfer, dupa parerea mea.
\n\u2013 O.K., toate astea se stiu. Eu va \u00eentrebam cum a fost posibil ca Steaua, la care au jucat cinci dintre titularii din urma cu c\u00e2teva zile ai formatiei ialomitene si pe care guralivu-i patron o decreta aprioric c\u00e2stigatoarea meciului cu scorul de 75 \u2013 0, sa se-mpiedice de-un ciot: trei-patru rataciti din fosta echipa, plus c\u00e2tiva juniori proprii si alti c\u00e2tiva divizionari B de \u00eemprumut? Asta as vrea sa-mi explicati, daca poate \u00eencapea vreo explicatie la un asa miracol desucheat, se-ntelege…
\n\u2013 \u00centotdeauna, inclusiv \u00een \u00eemprejurari cu totul neobisnuite \u2013 aberante , chiar \u2013 exista\u00a0 o ratiune ascunsa a lucrurilor. Pseudo-miracolul de la Urziceni are, \u00een fond, c\u00e2teva explicatii dintre cele mai terestre si mai la \u00eendem\u00e2na.
\nPrima priveste cea mai proasta achizitie pe care a facut-o Steaua \u00een acest sezon: antrenorul. Ilie Dumitrescu este un tehnician caracterizat de o perfecta mediocritate, pe care a etalat-o generos de-a lungul si de-a latul \u00eentregii sale cariere de coach la formatii de club \u2013 rom\u00e2nesti sau elene. Cu parere de rau pentru fotbalistul care a fost, el nu lasa deloc sa se \u00eentrevada ca ar avea stofa de antrenor de calibru, asa cum reclama aproape obligatoriu prezenta pe banca tehnica a unei formatii cu background-ul si pretentiile gruparii din Ghencea. \u00cen box, s-ar spune ca sunt categorii diferite, iar lucrul acesta s-a vazut limpede si la Z\u00fcrrich, si la Urziceni unde Ilie Dumitrescu a fost total depasit de evenimente, fara inspiratie, fara idei si fara reactie. Nu mai vorbesc ca gestul de a titulariza 4 fotbalisti (+ 1 introdus ulterior) care abia daca \u00eenvatasera sa deschida usa vestiarului noului lor club, si asta \u00eempotriva si pe terenul echipei pe care tocmai o parasisera \u00een conditii cel putin dubioase, denota o naivitate sora cu ignoranta si o conceptie functionareasca despre sportul-rege. Sa nu stie Ilie Dumitrescu dupa at\u00e2tia ani ca o echipa nu e doar o reunire aleatorie a 11 fotbalisti cu tricouri si jambiere \u00een aceeasi culoare, ci un grup omogen si coerent \u00een exprimare, animat de un anume spirit si o anume mentalitate edificate \u00een timp, care nu se pot schimba peste noapte dec\u00e2t cu riscul unor fracturi si derapaje greu de evitat? Daca nu antrenorul, atunci omul inteligent care este Ilie Dumitrescu n-a intuit, oare, ce gafa monumentala reprezinta aruncarea \u00een lupta a unor jucatori deveniti frati cu Baraganul \u00eempotriva formatiei lor de p\u00e2na ieri, \u00een fata unui public frustrat si ostil pe buna dreptate si pe un teren \u00een care r\u00e2ul, ramul le fusesera \u00een urma cu c\u00e2teva zile prieteni, iar acum se preschimbasera subit si inexorabil \u00een dusmani? Dificil de crezut si, mai ales, de admis. Atunci?!…
\n\u00cen al doilea r\u00e2nd, \u00een povestea asta a survenit o treaba de mental \u2013 acea dimensiune esentiala a prestatiei oricarui sportiv pe care noi o neglijam sistematic, fie elud\u00e2nd-o cu totul, fie marginaliz\u00e2nd-o cu suficienta sau strivind-o cu tembelism sub ironii minimalizatoare deplasate. S-au intersectat acum, la o rascruce de destine, grando-mentalul militarilor inflamat cu asupra de masura de declaratiile necontrolate ale patronului si de infatuarea fara acoperire cu care Ilie Dumitrescu s-a pronuntat ca el nu concepe dec\u00e2t o Steaua campioana si c\u00e2stigatoare a Cupei Rom\u00e2niei, iar de partea cealalta, mentalul infinit mai determinat si mai consistent al celor care n-aveau nimic de pierdut pentru ca deja pierdusera totul \u2013 echipa, statutul personal, apetitul pentru performanta… Totul, \u00een afara m\u00e2ndriei calcate \u00een picioare cu cisme butucanoase si rapace de indivizi care nu vedeau \u00een ei dec\u00e2t simple numere vopsite grosolan pe niste tricouri date la remaiat. Steaua a platit cu o \u00eenfr\u00e2ngere umilitoare degringolada din creierele usuratic-\u00eenfierb\u00e2ntate ale echipierilor sai derutati ca \u201epregatirea psihologica\u201c administrata \u00eenainte de meci de niste papagali cu creasta multicromatica, dar at\u00e2t, nu se potriveste de nici o culoare cu realitatea de pe teren; Unirea a facut \u00eenca o data dovada faptului ca fotbalul se joaca, uneori, cu mintea si cu inima. Am spus \u201euneori\u201c si regret amarnic ca nu se \u00eent\u00e2mpla mereu. Calitatile jucatorilor rom\u00e2ni vor fi amplificate \u00eentr-o progresie incredibila atunci c\u00e2nd ei vor fi facuti sa \u00eenteleaga adevarul profund al truismului care spune ca sportul lor preferat nu se practica doar cu picioarele, oric\u00e2t ar fi ele de \u00eembelsugat daruite cu har de la Cel de Sus…
\n\u2013 Eu \u00eenteleg din tot ce-ati spus ca, p\u00e2na la urma, am avut de-a face cu o \u00eent\u00e2mplare fericita pentru dezastrul care mai ramas din Unirea Urziceni si de un neplacut accident de parcurs pentru Steaua, dar ca lucrurile ar putea reveni cur\u00e2nd \u00een matca lor fireasca daca \u00een Ghencea se vor gasi resursele de competenta manageriala, de abilitatea tehnica si finete psihologica necesare. Pentru ca, slava Domnului, bani au, conditii de pregatire au, lot \u2013 ce\u00a0 sa mai vorbim…
\n\u2013 Sorry, n-ai \u00eenteles foarte bine! Sau ai memorie scurta. \u00ceti amintesc ca \u00een finalul articolului cu dialogul nostru, aparut \u00een \u201eCultura\u201c, din 9 septembrie a.c., spuneam urmatoarele: \u201eEste posibil \u2013 ba, chiar foarte probabil \u2013 ca, odata ajunsi la Steaua, Apostol, Galamaz, Bilasco, Gomez si alti corifei ai Unirii sa gliseze (aparent, fara motiv) \u00een anonimatul din care i-a extras o \u00eent\u00e2mplare providentiala. Amplele si cam subversivele miscari de trupe efectuate pe traseul Ghencea \u2013 Urziceni si retur, s-ar putea dovedi, \u00een pofida optimismului dezlantuit al lui Gigi Becali, o inconsistenta tiribomba publicitara si un fiasco sportiv.\u201c
\nNu m-am razg\u00e2ndit \u00eentre timp.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u2013 Doresti, tinere al meu prieten, sa continuam azi dialogul despre Razvan Lucescu si problemele echipei nationale de fotbal? Parca acolo ramaseseram saptam\u00e2na trecuta… \u2013 Cred ca va bateti joc de mine! Pai, cui \u00eei mai arde de treburile astea c\u00e2nd la Urziceni s-a-nt\u00e2mplat ce s-a-nt\u00e2mplat?! Vorba lui Tache Farfuridi: Urla t\u00e2rgul, domnule!… \u2013 Quod… Cite\u0219te mai mult »Repetabila circoteca<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[3487,3486],"class_list":["post-4543","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-fotbalul-romanesc","tag-razvan-lucescu"],"views":1653,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4543","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4543"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4543\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4543"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4543"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4543"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}