{"id":4540,"date":"2010-09-23T10:14:48","date_gmt":"2010-09-23T08:14:48","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=4540"},"modified":"2010-09-23T10:15:13","modified_gmt":"2010-09-23T08:15:13","slug":"%e2%80%9eo-istorie-rescrisa%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9eo-istorie-rescrisa%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"\u201eO istorie rescrisa\u201c"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Sa ne imaginam un cititor cu totul \u201einocent\u201c, care nu stie nimic sau aproape nimic despre \u201eviata de zi cu zi\u201c a unei localitati rurale din Moldova de peste Prut si care parcurge, indiferent care i-ar fi motivatia, cele 286 de pagini ale monografiei Milestii Mari. O istorie rescrisa de Andrei Langa si Zina Sofransky (Chitoroaga) (Chisinau, 2010). Ce l-ar putea atrage si ce ar putea retine el din acest insolit compendiu realizat de doi oameni ne\u00eendoielnic competenti si m\u00e2nati de cele mai frumoase sentimente si intentii?<\/strong><\/em><\/p>\n<p>Autorii, apartin\u00e2nd, cum se va vedea, unor generatii diferite si fiind afiliati, profesional, unor zone cultural-stiintifice distincte \u2013 Andrei Langa (n. 1965), ziarist, scriitor, doctor \u00een filologie, membru al Uniunii Scriitorilor din R. Moldova, si Zina Sofransky (Chitoroaga) (n. 1945), cercetator la Institutul de Etnografie si Folclor al Academiei de stiinte a R. Moldova, doctor habilitat \u00een istorie, specialitatea Etnologie, antropologie culturala si istorica, semnatar al unor remarcabile tratate despre colorantii naturali din perspectiva artei populare \u2013 au totusi o calitate comuna esentiala: sunt fii ai satului, de care \u00eei leaga nu numai o nedisimulata dragoste, dar si un acut sentiment al datoriei. Datoria de a nu lasa trecutul, mai \u00eendepartat sau mai apropiat, \u201eca sa doarma-n colb de cronici\u201c, de a-l face cunoscut si altora, dar mai ales localnicilor, \u201ebastinasilor\u201c, \u00eentr-un soi de recuperare a istoriei \u201eadevarate\u201c, \u201everidice\u201c si, desi cuv\u00e2ntul nu apare ca atare \u00een text, a identitatii\u00a0 locale.<br \/>\nPentru atingerea acestui deziderat, sunt adunate cu migala si os\u00e2rdie \u00eensemnari si documente, de la cele mai vechi, \u00eencep\u00e2nd cu sec. al XV-lea (1437), de c\u00e2nd pare a data cea dint\u00e2i atestare a localitatii, p\u00e2na la sf\u00e2rsitul sec. al XX-lea, ultima data memorabila fiind legata de anul 1992, c\u00e2nd \u201emilesteanul Ion Popa a cazut rapus de gloante \u00een luptele de la Nistru cu mercenarii rusi\u201c (p. 106).<br \/>\nVagi sau inexistente sunt marturiile cu privire la \u201ecedarea\u201c Basarabiei catre Rusia, \u00een 1812. Istoriile de consum, tip \u201efast-food\u201c, consemneaza sec: \u201eA fost semnata Pacea de la Bucuresti prin care se \u00eencheie razboiul ruso-turc (1806-1812); Basarabia intra \u00een componenta Rusiei; Capitala Finlandei s-a mutat de la Turku la Helsinki etc.\u201c, iar tratatele academice, \u201eoficiale\u201c de istoria Rom\u00e2niei \u00eencep sec. al XIX-lea cu anul \u2026 1821, trec\u00e2nd cu totul sub tacere \u201eraptul\u201c produs \u00een 1812, sub ochii adormiti ai Europei acelui timp.<br \/>\nPe plan local ar fi de retinut, ceea ce fac si autorii monografiei \u00een discutie, faptul ca, \u00een 1811, satul Milestii (Mari) \u201efacea parte din tinutul Iesului\u201c, iar o scrisoare a unui \u201ecapitan Enachi Matasa catre cuconul Manolachi Calmutchi\u201c atesta \u201edreptul de preemptiune\u201c, cum s-ar zice \u00een termeni juridici de azi, al razesilor asupra mosiei satului. Ca atare, capitanul (de maz\u00e2li) se obliga a rascumpara de la zisul Manolachi Calmutchi terenurile cumparate de acesta de la razesi: \u201eAcum \u00eenstiint\u00e2ndu-ma te \u00eenstiintez pe domnia-ta ca sa nu mai cumperi nici sa mai \u00eentaresti acele cumparaturi, ca odihnit nu vei fi (subl. mea \u2013 N.C.). si ma rog sa ma \u00eenstiintezi c\u00e2ti bani au cuprins aceli cumparaturi si pe c\u00e2nd sa ni \u00eent\u00e2lnim ca sa-ti raspund pe bani\u201c (p. 86).<br \/>\nPeste c\u00e2tiva ani, noua guvernare avea sa faca presiuni asupra obstei razesilor, o parte din mosia acestora caz\u00e2nd, totusi, \u00een m\u00e2inile unor proprietari straini de locurile respective: \u201e\u00cen anul 1817 a avut loc \u00eencercarea Guvernatorului Basarabiei de a-i sili pe bastinasi sa depuna juram\u00e2nt pe sde?t credinta tinutului s!!!t rus la Milestii de sub Dealul \u00cenalt\u201c, \u00eencercare nereusita, \u201edar o parte din mosia satului a fost pierduta. Caci razesii ramasi credinciosi Domniei de la Iasi (subl. mea \u2013 N. C.) au evadat peste Prut, iar administratia rusa le-a v\u00e2ndut mosiile veneticilor la preturi de nimic. Cine din boieri refuza sa depuna juram\u00e2ntul de credinta or\u00e2nduirii de ocupatie era trecut din r\u00e2ndurile nobilimii \u00een paturile taranimii. Asa s-a \u00eent\u00e2mplat ca la Milesti o parte din mosia razeseasca a devenit proprietate a boierilor M. Kalmutchi (cel amenintat, mai sus, de capitanul Enachi Matasa ca \u201eodihnit\u201c nu va fi\u201c), A. Panaiti, D. Mavrodin, a vaduvei lui A. Gamanov\u00a0 s. a.\u201c (p. 87). Excelent document de istorie sociala, care confirma tezele lui H. H. Stahl despre \u201esatele devalmase\u201c si despre procesul de sfar\u00e2mare a obstiilor taranesti: \u201eProcesul acesta de patrundere a exploatatorului \u00eencepe pentru Vrancea destul de devreme. Nu ma pot \u00eempiedica dea nu cita un act de pe la 1836, \u00een care vr\u00e2ncenii se pl\u00e2ng Domnului \u00eempotriva unui privighetor de Vrancea (un fel de pretor de astazi) care da bani cu \u00eemprumut unor vr\u00e2nceni \u00een numele unor boieri din t\u00e2rgul Focsanilor. s\u2026t Evident, ceea ce m\u00e2na pe privighetor nu era filantropia, ci dorul de cotropire a pam\u00e2nturilor zalogite, deci patrunderea \u00een ceata\u201c (H. H. Stahl, Cum s-a stins tara Vrancei, Editura Paideia, 2002, p. 20).<br \/>\nTot ca un document inedit de istorie \u201emica\u201c, locala, trebuie luata si mentiunea cu privire la monumentul cneazului Potiomchin-Tavriceschi, pe o \u00eenaltime \u00een apropiere de Nilesti (Milesti), la 1862, informatie reluata \u00eentr-o \u00eensemnare din 1878: \u201eObeliscul a fost ridicat din piatra bruta si plasat \u00een locul unde a decedat cneazul Potiomchin-Tavriceschii \u00een drum de la Iasi spre Herson\u201c (p. 98). Sursele istorice arata ca Grigori Aleksandrovici Potiomkin de Taurida (Crimeea), pastrat \u00een anecdotica istorica pentru \u201esatele\u201c sale de carton, ridicate pe itinerariul pe care mergea \u00cemparateasa Ecaterina a Rusiei, protectoarea sa,\u00a0 a murit la 5 octombrie 1791 pe teritoriul Basarabiei, \u00een drum catre Petersburg. \u00cen cinstea lui, s-a ridicat un obelisc de aproape 14 metri, la Radenii Vechi din Ungheni, Basarabia. La Manastirea Golia, unde venea periodic la slujba, Potemkin \u00eesi avea propria strana. La aceasta manastire este pastrata o tabla neagra care prezinta, cu caractere slave, toate titlurile pe care le avea principele. Totodata, aici au fost depuse, se povesteste ca \u00een trei vase de argint, viscerele cneazului, care nu au fost gasite niciodata.<br \/>\nC\u00e2t priveste istoria \u201emare\u201c, ca si \u00een cazul anului 1812, si anul 1918, anul Marii Uniri, straluceste prin absenta. Prima mentiune interesanta, dupa aceasta data, vine dintr-un document din 1922 \u00een care se specifica faptul ca \u201etaranii nevoiasi din Milesti, 457 la numar, au fost \u00eemproprietariti de institutia rom\u00e2na \u00abCasa noastra\u00bb, cu 1 447 ha de pam\u00e2nt\u201c. Este vorba despre o institutie de stat cu sediul la Chisinau, numita \u201eCasa noastra\u201c, care se ocupa, pentru punerea \u00een aplicare a reformei agrare, cu organizarea si administrarea lucrarilor de expropriere si \u00eemproprietarire.<br \/>\nAnii tragici 1940, 1941, 1945 sunt marcati de c\u00e2teva \u00eensemnari sumare: \u201e\u00cen 1940 \u00een Milesti se stabileste administratia sovietica\u201c; \u201e\u00cen 1941, din Milesti puterea sovietica a deportat cu sentinta \u00abtradare de patrie\u00bb peste 25 de suflete nevinovate, dintre care putine s-au \u00eentors la bastina\u201c; \u201e\u00cen al Doilea Razboi Mondial au fost abuziv \u00eenrolati sute de tineri din satul Milesti, dintre care 90 nu s-au mai \u00eentors la bastina\u201c\u00a0 si altele asemenea.<br \/>\nAlaturi de documentele scrise, adunate si puse \u00een ordine de Zina Sofransky, autorii adauga o serie de documente de istorie orala \u2013 relatari ale localnicilor mai \u00een v\u00e2rsta, precum veteranii de razboi Vladimir Basoc si Ion V\u00eerlan, confesiunea profesoarei de filologie Valentina Parfeni, evocarea primei sale \u00eenvatatoare de catre A. L. (Andrei Langa), a fratelui autorului, a surorii acestuia, Anastasia Langa, \u00eentr-o proza\u00a0 nu lipsita de virtuti literare. La r\u00e2ndul sau, Zina Sofranschi (Chitoroaga) \u00eesi evoca plina de emotie familia, greu \u00eencercata: \u201e\u00cen noiembrie 1945 am ramas numai cu mama, cinci copii, cel mai mare av\u00e2nd v\u00e2rsta de 10 ani, iar eu, mezina, 6 luni\u201c.\u00a0 Dintre vlastarele familiei, se cuvine retinut numele Marianei Izman, pianista cunoscuta azi \u00een lumea muzicii, si acela al lui Octavian Sofransky, functionar superior la Consiliul Europei din Strasbourg.<br \/>\nAceste \u201efamily stories\u201c, redate uneori cam gazetareste, alteori\u00a0 \u00een stilul vechilor\u00a0 autobiografii (\u201eSunt nascut la 12 octombrie 1955 \u00eentr-o familie numeroasa de tarani \u2026\u201c, scrie Ion Roman) sau \u201efise de cadre\u201c ori \u201ecaracterizari\u201c de la locul de munca din trecut (\u201eEvghenii Suhan \u2026 s-a nascut \u00een satul Bolduresti. Desi a terminat doar trei clase \u00abla rom\u00e2ni\u00bb, a muncit din greu toata viata \u2013 vara la constructii si iarna repara \u00eencaltaminte\u201c) au farmecul lor si cel care le citeste poate sa recompuna o \u201eistorie\u201c locala \u201erescrisa\u201c sau altfel scrisa despre o bucata, fie ea oric\u00e2t\u00a0 de mica,\u00a0 din Basarabia, \u201epam\u00e2nt rom\u00e2nesc\u201c.<br \/>\nCitez, la \u00eent\u00e2mplare, din \u201efisa\u201c familiei Vasile Marcuta, \u201ecei de pe vale\u201c. Unul din fiii lui Vasile si Catinca Marcuta, Tudor, \u201emobilizat de sovietici\u201c, a cazut \u00een luptele din Polonia. \u201eEra o fire poetica, toate scrisorile de pe front erau \u00een versuri (subl. mea. \u2013 N..C. si, ca folclorist, ma \u00eentreb ce s-o fi \u00eent\u00e2mplat cu ele ?). Efectele razboiului se extind si asupra celor doi baieti mai mici ai familiei, mutilati \u00een urma exploziei unei grenade ramase pe deal, din timpul luptelor. Cel mare, Vasile, face frontul cu sovieticii si se numara, zice biograful sau, printre cei care au \u00eenfipt steagul Biruintei la Berlin. Revine la \u201ebastina\u201c abia \u00een 1947, p\u00e2na atunci fiind \u00een Germania, cu trupele de ocupatie sovietice. \u00centoarcerea acasa e demna de o scena de film: mama sa, vaz\u00e2ndu-l apropiindu-se \u201epe cararusa\u201c, \u201enu s-a repezit sa-l \u00eembratiseze, dar a luat toporul si a \u00eenceput sa dar\u00e2me lejanca\u201c (\u201evatra\u201c, \u201ecuptor\u201c, din limba rusa) de unde scoate un sac cu gr\u00e2u, pastrat pentru nunta feciorilor, la \u00eentoarcerea \u00een sat. \u201eS-a \u00eentors numai unul, Vasile\u201c. Fiul lui Vasile a\u00a0 fost primul sofer din sat, primul comsomolist si secretar al organizatiei comsomoliste. (Komsomol-ul era organizatia tineretului comunist din Uniunea Sovietica, Kommunisticeskii Soiuz Molodeji, echivalentul U.T.C. de la noi). P\u00e2na aici, nimic deosebit. Dar, \u201epovestea\u201c continua: \u201e\u00centr-o zi a venit acasa, si-a scos insigna si a bagat-o \u00eentr-o despicatura de lemn, pentru a nu mai putea fi gasita, iar carnetul l-a ars. si de atunci nu a mai avut nicio tangenta cu partidele. Nu a putut merge \u00eempotriva bisericii si, mai ales, a fost dezamagit de deportarile care au avut loc \u00een sat\u201c<br \/>\n\u00centelegem, acum, de ce o \u201eistorie rescrisa\u201c \u2013 pentru ca asemenea amanunte nu puteau sa apara nicidecum \u00eentr-o istorie oficiala, scrisa \u00eenainte de 1990 si poate nici imediat dupa aceea. Sa le iertam, deci, autorilor st\u00e2ngaciile de exprimare, naivitatile, lirismul excesiv si sa luam ce este bun din aceasta monografie sateasca, scrisa cu sufletul si cu nestirbita dragoste fata de oamenii satului si de locurile natale.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Sa ne imaginam un cititor cu totul \u201einocent\u201c, care nu stie nimic sau aproape nimic despre \u201eviata de zi cu zi\u201c a unei localitati rurale din Moldova de peste Prut si care parcurge, indiferent care i-ar fi motivatia, cele 286 de pagini ale monografiei Milestii Mari. O istorie rescrisa de Andrei Langa si Zina Sofransky&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9eo-istorie-rescrisa%e2%80%9c\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">\u201eO istorie rescrisa\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[3485],"class_list":["post-4540","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-andrei-langa"],"views":5242,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4540","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4540"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4540\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4540"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4540"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4540"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}