{"id":4526,"date":"2010-09-23T10:02:12","date_gmt":"2010-09-23T08:02:12","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=4526"},"modified":"2010-09-23T10:03:14","modified_gmt":"2010-09-23T08:03:14","slug":"reforma-in-educatie-intre-actualitate-politica-si-deja-vu-istoric","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/reforma-in-educatie-intre-actualitate-politica-si-deja-vu-istoric\/","title":{"rendered":"Reforma \u00een educatie: \u00eentre actualitate politica si d\u00e9j\u00e0-vu istoric"},"content":{"rendered":"

pentru o (re)analiza a \u00eenvatam\u00e2ntului rom\u00e2nesc<\/strong><\/p>\n

\n

\n

\n

Douazeci de ani de tranzitie postcomunista nu par a fi de ajuns pentru a se realiza un sistem educativ care sa corespunda societatii rom\u00e2nesti. \u00cencremenirea \u00een proiect \u2013 iata principala meteahna a Rom\u00e2niei. Ca o prelungire a crizei sistemului educativ rom\u00e2nesc se remarca si lipsa unei intelectualitati bine ancorate si legitime \u00een societate. Idolii forului (1) \u2013 lucrare care a iscat numeroase controverse \u2013 scoate la iveala chiar sterilitatea peisajului intelectual rom\u00e2nesc, critic\u00e2nd perpetuarea imaginii intelectualului enciclopedic, care este capabil sa ofere solutii \u2013 panaceu problemelor sociale, politice, economice. Evident, re\u00eennodarea tentatiilor paseiste a atins si acest domeniu: scoala se facea numai pe vremea lui Ceausescu sau numai \u00een perioada interbelica Rom\u00e2nia a putut sa creeze o intelectualitate de anvergura mondiala. Dar oare chiar asa au stat lucrurile atunci?<\/p>\n

Educatia reprezinta pentru fiecare societate o temelie a identitatii, o refortificare a legaturii dintre cetateni si stat si o modalitate de inoculare a apartenentei la un contract social, politic si identitar. Abordarea unei astfel de problematici reprezinta o tema istorica, ce poate deveni sursa detectarii resorturilor intime ale mentalului colectiv dintr-o anumita epoca si care poate conduce la mutatii sociale, economice si politice (2). Totodata reprezinta si o tema de actualitate, \u00een contextul \u00een care Rom\u00e2nia nu \u00eesi gaseste o linie coerenta de abordare a reformei sistemului educativ. Astfel, sondarea trecutului se poate dovedi benefica pentru limpezirea reperelor prezentului.
\nDe ce perioada interbelica?
\nDoua evenimente istorice cu \u00eensemnatate majora pentru istoria rom\u00e2nilor marcheaza aceasta epoca. Primul, anul 1918, reprezinta, incontestabil, apogeul creatiei politice a Rom\u00e2niei moderne, \u00eenscriindu-se pe o linie ascendenta ce debuteaza \u00een 1859 \u2013 Mica Unire \u2013, se prelungeste cu etapa dob\u00e2ndirii independentei \u2013 1877-1878 \u2013 pentru a se \u00eencheia apoteotic cu realizarea statului national unitar, gratie instaurarii \u00een Europa a principiului nationalitatilor, considerat drept sursa unui izvor al pacii europenilor. Cel de al doilea reper cronologic, 1939, marcheaza debutul celei de a doua conflagratii mondiale, care va pune capat echilibrului politic si ideologic, ce \u00eesi dovedise fragilitatea mai ales dupa 1933.
\nE, cred, necesara si o reasezare, o reanalizare a perioadei interbelice, care ram\u00e2ne la nivelul perceptiei publice ca o borna a Istoriei, ce poate fi redata prin formula Rom\u00e2nia felix. Pentru multi detractori, aceasta perioada e, pe de alta parte, una a imposturii, a impotentei si a prelungirii moravurilor politice caragialiene. Este adevarat ca prin perspectiva cataclismelor istorice ce i s-au succedat, epoca interbelica ram\u00e2ne o lumina ce parca s-a stins prea repede, rapindu-i societatii rom\u00e2nesti sansa de racordare la civilizatia europeana, provoc\u00e2nd un soi de viziuni paseiste, angren\u00e2ndu-ne \u00eentr-un joc al ucroniei. Dar istoria nici nu acuza si nici nu scuza; Istoria explica.
\nDespre istorie, memorie
\nsi natiune
\nDaca scopul nationalismului este cel de a transforma hazardul istoric \u00een destin, educatia si alfabetizarea nu putea dec\u00e2t sa \u00eenlesneasca fundamentarea unui ansamblu social \u00een care cetatenii sa devina partasi ai unor vremuri unice. Din aceasta perspectiva, interesant este raportul dintre istorie, memorie si natiune, mai ales, pentru demersul de fata, \u00een ceea ce priveste perioada interbelica rom\u00e2neasca. De ce? Pentru ca \u201eistoria nationala poate fi un rezumat fidel al celor mai importante evenimente care au modificat viata unei natiuni. (…) Exista evenimente nationale care modifica \u00een acelasi timp existenta tuturor. Acestea sunt rare, dar pot oferi tuturor oamenilor dintr-o tara puncte de reper \u00een timp\u201c (3). Evident ca pentru cazul nostru un astfel de moment rar este anul 1918. si, daca vedem istoria ca fiind nu tot trecutul, ci o istorie vie ce se perpetueaza si se re\u00eennoieste de-a lungul timpului (adica memoria colectiva), putem lesne \u00eentelege manipularea prospectiva a istoriei de catre elite. Altfel spus, se vor realiza mutatii importante la nivelul mentalitatii colective prin accentuarea unui discurs nationalist practicat \u00een toate palierele societatii. Proces usor de implementat, daca tinem cont de faptul ca g\u00e2ndirea umana se \u00eemparte \u00eentre torentul impresiilor personale si diferitele curente de g\u00e2ndire colectiva (4).
\nPrivit din perspectiva mesajului, observam ca necesitatea unui discurs nationalist era \u00een interbelic una bilaterala: at\u00e2t din partea intelighentiei (emitator), constienta de misiunea de a refortifica, recondensa o noua identitate largita odata cu realizarea idealului national, c\u00e2t si din partea maselor (receptorii), care, sub impactul amintirii clare, proaspete a momentelor anului 1918, erau atrase \u00eentr-un cadru de preocupari specific perioadei. Amitirea multimilor se umplea de o semnificatie istorica, astept\u00e2nd din partea elitelor o redefinire a destinului istoric post 1918, o redesenare a liniilor directoare pentru o societate care parea ca atinsese apoteoza. Cum se putea face mai simplu acest lucru daca nu prin reluarea si amplificarea discursului nationalist? Iar scoala devenea un laborator indispensabil pentru implementarea acestui discurs.
\nAnaliza manualelor scolare se poate dovedi un barometru fidel al gradului de nationalism din Rom\u00e2nia interbelica. Pentru ca manualul scolar constituie, pe l\u00e2nga un instrument pedagogic, \u201eun vehicul ce rasp\u00e2ndeste prescriptiile cuprinse \u00een programe, an anume sistem de valori, o ideologie, o cultura, reprezent\u00e2nd astfel principalul mijloc de \u00eendoctrinare a noilor generatii carora li se adreseaza\u201c (5). Daca manualele scolare de istorie, literatura rom\u00e2na, geografie au exercitat o anume putere asupra colectivitatii, la fel de adevarat este ca aceasta putere de seductie a provenit si din \u201eafinitatea publicului rom\u00e2nesc fata de sacralizarea trecutului si a valorilor nationale\u201c (6).
\nEducatia \u2013 motor al
\nnationalismului rom\u00e2nesc?
\nDaca pornim de la premisa ca identitatea nationala \u00eenseamna o suma ce cuprinde mitologia istorica (7), simbolurile nationale si sarbatorile nationale, e important sa urmarim discursul public prilejuit de astfel de momente. Modelul identitar modernist de inspiratie postpasoptista (model specific statului natiune) a cultivat imaginea figurilor istorice reprezentative pentru efortul de mentinere sau de recucerire a independentei statale, mai putin pe a celor care au militat pentru libertatile presupuse de afirmarea comunitatii cetatenesti (8). Ideile moderniste occidentale s-au tradus \u00een cultura rom\u00e2na printr-un amplu efort de construire a unui trecut istoric mitologizant care sa graviteze \u00een jurul ideilor de unitate si libertate, transformate ulterior \u00een mituri istoriografice care, desi false, erau adevarate \u00een logica imaginarului.
\nAcest mod de raportare la trecut explica popularitatea unor figuri istorice medievale (Mihai Viteazul, Vlad Tepes, Stefan cel Mare), supravietuirea traditionalismului fiind o cauza a transformarii traditiei \u00een model arhetipal (9). Nu exista nicio \u00eendoiala ca discursul identitar nationalist va patrunde si \u00een sistemul educativ interbelic ca o modalitate de renegociere si impunere a unui nou model de civism, care, de aceasta data, se va baza pe latura sa nationalista. Chiar Dimitrie Gusti afirma \u00een introducerea la \u201eEnciclopedia Rom\u00e2niei\u201c ca \u201etrecutul istoric (…) este parte integranta, natiunea \u00eensasi \u00een mers, pe drumul realizarii de sine, ca destin si misiune\u201c (10). Daca mai adaugam si faptul ca imaginea noii identitati rom\u00e2nesti se construieste \u00een jurul taranului rom\u00e2n, \u00een antiteza cu orasul cosmopolit si decadent (11), si ca factorului identitar i se subjuga si latura religioasa, putem \u00eentelege mai bine succesul din perioada interbelica a discursurilor traditionaliste, pasesiste, cu idealuri agreste si ortodoxiste.
\nStarea de fapt: inconsecventa si politicianism
\nStudiul nostru ar urmari sa surpinda si starea de fapt a sistemului de \u00eenvatam\u00e2mt interbelic, unul ce reunea toate provinciile istorice locuite de rom\u00e2ni. \u00cen 1925, la 7 ani dupa realizarea idealului national, Onisifor Ghibu, personalitate marcanta a Marii Uniri realizeaza o prima critica a sistemului de \u00eenvatam\u00e2nt rom\u00e2nesc. \u201eNu cred sa existe tara \u00een care sa se fi adus, de 60 de ani \u00eencoace, at\u00e2t de multe si de grave critici organizatiei si administratiei tuturor ramurilor de \u00eenvatam\u00e2nt si \u00een care, din cauza politicianismului, sa fi fost mai putine directive statornice si mai putina continuitate \u00een dezvoltarea \u00eenvatam\u00e2ntului, ca Vechiul Regat rom\u00e2n. Schimbarea vertiginos de deasa a ministrilor instructiei publice, a inspectorilor, a revizorilor, a directorilor de scoli, ca si a legilor, regulamentelor si programelor a facut aci cu neputinta ca initiativele sanatoase (…) sa prinda radacini ad\u00e2nci si sa rodeasca dupa trebuinta\u201c (12).
\nCare este motivul acestei nemultumiri? Ghibu critica prima statistica realizata de Ministerul Instructiunii Publice, pentru ca \u00een aceasta statistica \u201e(…) Rom\u00e2nia nu se prezinta ca o tara unitara, ci ca niste provincii izolate, care n-au a face nimic una cu alta\u201c (13). Aceasta publicatie realizata de minister nu devine dec\u00e2t o \u201eoglinda fidela a dezastrului produs \u00een viata scolara de politicianismul fara suflet, care a \u00eentronat pretutindeni numai interesul personal sau de partid, ambitia, incompetenta, superficilalitatea, risipa si toata droaia de consecinte fatale ale acestora\u201c (14). Autorul condamna tratarea Transilvaniei ca o provincie de m\u00e2na a doua, desi avea mai multe scoli dec\u00e2t Vechiul Regat (15), si lipsa de abordare holistica a sistemului. Din aceasta analiza Ghibu constata ca \u201eRom\u00e2nia nu o vedem nicairi\u201c (16).
\nScopul sistemului educativ este formulat chiar de catre dr. Constantin Angelescu, chiar din 1918, c\u00e2nd era ministru al instructiunii publice: \u201eMarirea tarii noastre si unirea tuturor Rom\u00e2nilor impun Rom\u00e2niei viitoare \u00eendatoriri noui si pe teren cultural. Pozitiunea c\u00e2stigata prin succesele armelor nu poate fi mentinuta dec\u00e2t daca poporul este pregatit ca sa sustina cu succes lupta si pe acest teren. (…) Avem deci datoria imperioasa a chema la lumina straturi c\u00e2t mai \u00eentinse ale populatiunii, a le da cunostintele care \u00eenarmeaza c\u00e2t mai bine pe om pentru nevoile vietii moderne; a \u00eentinde binefacerile culturii mai \u00eenalte si la fratii nostri liberati de sub jugul strain si a construi \u00een orientul Europei un focar de cultura, care sa ne asigure aci, \u00een pragul peninsulei balcanice, rolul de frunte, pe care suntem datori sa ni-l pastram\u201c (17).
\nAngajarea \u00eentr-un astfel de demers este cu at\u00e2t mai interesanta, cu c\u00e2t elitele politice si culturale ale Rom\u00e2niei \u00eencercau sa conecteze spatiul cultural rom\u00e2nesc la exigentele occidentale prin forjarea unei noi identitati, cea de Belgie a Orientului (18), desi pentru occidentali spatiul rom\u00e2nesc pastra un aspect exotic, un soi de melanj cultural orientalo-occidental. Iar Orientul ar fi o inventie europeana care nu a facut altceva dec\u00e2t sa ajute la definirea Europei (sau mai degraba a Occidentului) ca fiind contrastul propriei imagini, idei, personalitati, experiente. Orientul este parte a culturii materiale europene, dar orientalismul exprima discursul ce legitimeaza suprematia occidentala (19).
\nAsadar, \u00een spatiul mioritic, reforma, si mai ales reforma \u00eenvatam\u00e2ntului nu e un lucru nou, inventat dupa 1990; ea este, peste arcul de timp al perioadei comuniste, un fel de sf\u00e2rsit continuu.<\/p>\n

\n

\n

NOTE:<\/strong>
\n1. Sorin Adam Matei (coord.), \u201eIdolii forului\u201c, Bucuresti, Editura Corint, 2010.
\n2.Printr-o astfel de analiza vom putea \u00eentelege si de ce liderii comunisti, dupa o perioada de stalinism (1948-1964), vor prefera sa impuna nationalismul ca si forma de obtinere a unui consens social. Tot astfel ne va fi mai usor sa \u00eentelegem succesul, \u00een prima faza, al national-comunismului impus de Nicolae Ceausescu.
\n3. Maurice Halbwachs, \u201eMemoria coelctiva\u201c, Iasi, Editura Institutul European, 2007, p. 126.
\n4. Ibidem, p. 106.
\n5. Lucian Nastasa, \u201eSuveranii universitatilor rom\u00e2nesti (mecanisme de selectie si promovare a elitei intelectuale)\u201c, Cluj Napoca, Editura Limes, 2007, p. 527.
\n6. Ibidem, p. 528.
\n7. Pentru Nicolae Iorga istoria devine \u201eBiblia moderna a fiecarui popor\u201c.
\n8. Nicolae Iorga afirma ca statul este o constructie politica, ce a fost acceptata de rom\u00e2ni de-a lungul istoriei nu ca o forma, ci \u201epentru ca era reprezentat printr-un om care este bun, drept si viteaz \u2013 trei lucruri care se cer neaparat\u201c, \u00een \u201eEnciclopedia Rom\u00e2niei\u201c, vol. I, P. 38.
\n9. Vintila Mihailescu, \u201eComplexul stramosului\u201c, \u00een \u201eDilema\u201c, 1997, nr. 211, p. 14.
\n10. Dimitrie Gusti, \u201estiinta natiunii\u201c, \u00een \u201eEnciclopedia Rom\u00e2niei\u201c, vol. I, Bucuresti, Editura Fundatiilor Regale, 1938, p. 18
\n11. Nicolae Iorga, \u201eOriginea, firea si destinul neamului rom\u00e2nesc\u201c, \u00een op.cit., p. 37: \u201e\u00cen orasele noastre, care s-au transformat cu totul \u2013 unul vine dintr-o parte, altul din alta parte, numai \u00een mahalale se pastreaza vechii locuitori \u2013 \u00een orasele acestea de ce multe lucruri nu se pot face? Pentru ca sunt oameni care sunt vecini, dar nu sunt cons\u00e2ngeni. Acestia din sate sunt \u00eensa acelasi trup omenesc\u201c.
\n12. Onisifor Ghibu, \u201eCea dint\u00e2i statistica a \u00eenvatam\u00e2ntului din Rom\u00e2nia \u00eentregita\u201c, Cluj-Napoca, Editura Revistei \u201eSocietatea de m\u00e2ine\u201c, 1925, p. 22.
\n13. Ibidem, p. 10.
\n14. Ibidem, p. 22.
\n15. Din totalul de 475 p lucrarea aloca Vechiului Regat 262 p, Basarabiei 118 p, Bucovinei 64 p, iar Transilvaniei doar 18p. Ibidem, p. 10.
\n16. Ibidem. De asemeni, autorul condamna confuzia grava dintre nationalitate si cetatenie p.23.
\n17. Apud \u201eEnciclopedia Rom\u00e2niei\u201c, p. 458.
\n18. Laurentiu Vlad, \u201ePe urmele Belgiei Orientului. Rom\u00e2nia la expozitiile internationale sau universale de la Anvers, Bruxelles, Li\u00e8ge si Gand\u201c, Bucuresti, Editura Nemira, 2004.
\n19. Maria Todorova, \u201eBalcanii si balcanismul\u201c, Bucuresti, Editura Humanitas, 2000.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

pentru o (re)analiza a \u00eenvatam\u00e2ntului rom\u00e2nesc Douazeci de ani de tranzitie postcomunista nu par a fi de ajuns pentru a se realiza un sistem educativ care sa corespunda societatii rom\u00e2nesti. \u00cencremenirea \u00een proiect \u2013 iata principala meteahna a Rom\u00e2niei. Ca o prelungire a crizei sistemului educativ rom\u00e2nesc se remarca si lipsa unei intelectualitati bine ancorate… Cite\u0219te mai mult »Reforma \u00een educatie: \u00eentre actualitate politica si d\u00e9j\u00e0-vu istoric<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[3477,3475,3476],"class_list":["post-4526","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-peisajul-intelectual-romanesc","tag-reforma-in-educatie","tag-sistem-educativ"],"views":3834,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4526","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4526"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4526\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4526"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4526"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4526"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}