S-au implinit cinci ani de la moartea lui Alexandru Paleologu. Deschid una din cartile sale nu fara un sens polemic intitulata: \u201eDespre lucrurile cu adevarat importante\u201c. Recitesc eseul \u201eUn artist\u201c. Poate ca de la Lovinescu \u2013 marele contemporan si rival al lui Ibraileanu \u2013 si, fireste, de la Calinescu, nu s-au mai pronuntat atat de profunde (si memorabile) propozitii privind romanul \u201eAdela\u201c si pe autorul acestuia, precum cele rostite (si scrise), in maniera-i inconfundabila, de Alexandru Paleologu. El pleaca chiar de la ceea ce Lovinescu scrisese despre \u201eAdela\u201c si anume ca romanul lui Ibraileanu este \u201emodel de literatura psihologica strabatuta de o poezie rara\u201c, de \u201eo poezie discreta\u201c, sub al carei val \u201elipsa de expresie binecunoscuta a criticului dispare\u201c.
\nAl. Paleologu apreciaza ca romanul criticului de la \u201eViata Romaneasca\u201c nu numai ca nu este, atat tematic, cat si stilistic, un corp eterogen in opera sa, dar, dimpotriva, el se afla intr-o perfecta armonie si prelungire a ei. \u201eFemeia \u2013 observa Paleologu \u2013 e poate principala tema a scrisului lui Ibraileanu\u201c. In articolele despre conditia femeii, in \u201ecampaniile\u201c si eseurile critice, in \u201ePrivind viata\u201c, ca si in romanul \u201eAdela\u201c \u201ese simte acea infiorare in fata feminitatii, acea uimire si compasiune pentru fragilitatea trupeasca si umilinta fiziologica a femeii, acea obsedanta curiozitate pentru sufletul femeiesc, care sunt proprii oricarui artist\u201c, caci \u201easta a fost in realitate Ibraileanu: un mare prozator, adica un artist\u201c.
\nIn treacat, am putea sa ne intrebam: cati dintre prozatorii romani dovedesc o cunoastere profunda a sufletului feminin, cati au \u201eobsedanta curiozitate\u201c, dar si capacitatea de a-l intui, de a-l intelege? Foarte putini. Intre acestia, putini, unul este neindoios \u201etaranul\u201c Marin Preda, despre care tot Al. Paleologu scria undeva ca \u201egandea profund\u201c si \u201eera un domn\u201c ce se asemana mult cu celebrul erou din \u201eRazboi si pace\u201c, Pierre Bezuhov \u2013 \u201ecel mai desavarsit domn dintre toate personajele literaturii universale\u201c. Prozatorii romani, cu cateva exceptii, sunt stangaci si superficiali in \u201etratarea\u201c relatiilor de iubire si a scenelor erotice. De cele mai multe ori, acestea vadesc simplism sau sunt pur si simplu vulgare. Nu o data, vrand sa fie pudic, nu doar in limbaj, prozatorul roman sfarseste prin a fi trivial. Or, ceea ce prin obiectivul fotografului poate fi scena porno, sub penelul unui mare pictor sau sub pana unui mare scriitor ca Marin Preda (vezi, de pilda, episodul de o \u201efrumusete tolstoiana\u201c, zice acelasi Paleologu, de la inceputul romanului \u201eDelirul\u201c) ori a lui Vargas Llosa (scenele de amor din \u201eRazboiul sfarsitului lumii\u201c) se transforma intr-o metafizica a erosului\u2026
\nRevenind la romanul \u201eAdela\u201c, in viziunea lui Al. Paleologu, ne atrage atentia sublinierea pe care acesta o face privind stilul lui Ibraileanu. Este o replica data celor ce au cantonat intr-un cliseu: pretinsa lipsa de stil a autorului \u201eCampaniilor\u201c, mai bine zis de expresivitate a stilului celui despre care Mihail Ralea afirma ca a fost \u201emaestrul suprem a trei generatii de scriitori\u201c, comparabil poate, \u201eprin influenta sa\u201c, numai cu Maiorescu. Paleologu afirma insa inechivoc ca Ibraileanu este \u201eun artist al exprimarii frapante si memorabile\u2026, un remarcabil stilist, adica unul care gaseste stilul fara sa-l caute, stilul imanent si fatal, dictat de stricta necesitate a definitivei precizii\u2026\u201c. Urmeaza un comentariu de doar cateva randuri ce echivaleaza cu o exegeza si care priveste finetea si forta psihanalitica a lui Ibraileanu, ilustrate intr-o singura propozitie din antepenultima pagina a romanului, cand landoul cu care pleaca doctorul Codrescu se departeaza, iar Adela ii face semne de la geam, fluturand un voal: \u201eIn acest moment incepu trecutul\u201c\u2026 O propozitie care cade ca o cortina si al carei inteles ni-l revela, ca nimeni altul, Al. Paleologu: \u201eTrecutul are intotdeauna un inceput hotarat. Cel mai adesea nu-l percepem. Perceperea lui e cutremuratoare. Numai el e irevocabil, numai el e absolut. Si din ce in ce mai tainic\u201c.
\nEseul la care m-am referit mi-a amintit de cartea unui critic cu o solida formatie de psiholog. Este vorba de eseul \u201eIbraileanu \u2013 romanul criticului\u201c (Editura Albatros, Colectia Contemporanul nostru, 1981) al lui Mihai Dinu Gheorghiu. Si el pornea de la o disociere, care se dovedeste a fi una inertiala, intre stilul criticului si cel al prozatorului, disociere apartinand lui Pompiliu Constantinescu. Dar constata ca \u201esimilitudinile stilistico-semantice dintre maniera critica si cea romanesca ale lui Ibraileanu nu sunt doar un simplu accident, o \u201edeformatie profesionala\u201c. Sau, altfel spus, accidentul e semnificativ, revelator: o replica imaginar-simbolica data discursului critic in si prin romanesc\u201c. Mihai Dinu Gheorghiu respingea totodata un alt cliseu: identificarea prozatorului cu personajul sau: \u201eScotocind in biografie s-a si gasit principiul mecanic presupus a sta la baza producerii textului. Comparand stilurile, transpare nostalgia evocatoare, analiza minutioasa, preferintele livresti comune, gustul calatoriilor estivale in muntii Moldovei ori figura tutelara a mamei in anamnezele erotice. Cei naivi vor sustine, in consecinta, ca Ibraileanu este Emil Codrescu, cei mai experimentati \u2013 o identitate proiectiva, in imaginar, intre cei doi\u201c.
\nExista la Ibraileanu ceva ce ii defineste, in fond, complexa personalitate, anume ca unicul teritoriu in care si-a consumat existenta l-a constituit literatura. Este tocmai ceea ce il apropie de adversarul sau mai \u201eexpresiv\u201c \u2013 Lovinescu. Il si despart insa multe… lucruri importante, cu vorbele lui Al. Paleologu. Nu in ultimul rand, faptul ca, spre deosebire de autorul \u201eBalaucai\u201c, Ibraileanu a scris primul si poate cel mai important roman de analiza psihologica din literatura romana.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
S-au implinit cinci ani de la moartea lui Alexandru Paleologu. Deschid una din cartile sale nu fara un sens polemic intitulata: \u201eDespre lucrurile cu adevarat importante\u201c. Recitesc eseul \u201eUn artist\u201c. Poate ca de la Lovinescu \u2013 marele contemporan si rival al lui Ibraileanu \u2013 si, fireste, de la Calinescu, nu s-au mai pronuntat atat de… Cite\u0219te mai mult »Momentul cand incepe trecutul<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[3461,2438,3458,3460,3459],"class_list":["post-4507","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-adela","tag-alexandru-paleologu","tag-eseul-un-artist","tag-ibraileanu","tag-lovinescu"],"views":1960,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4507","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4507"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4507\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4507"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4507"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4507"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}