{"id":4471,"date":"2010-09-23T09:07:13","date_gmt":"2010-09-23T07:07:13","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=4471"},"modified":"2015-01-15T17:20:28","modified_gmt":"2015-01-15T15:20:28","slug":"romania-ajunsa-la-bun-sfarsit","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/romania-ajunsa-la-bun-sfarsit\/","title":{"rendered":"Rom\u00e2nia ajuns\u0103 la bun sf\u00e2r\u015fit"},"content":{"rendered":"

Saptam\u00e2na trecuta s-a discutat mult, dar nu c\u00e2t ar fi fost necesar, si despre cenzura, unul dintre pilonii de baza ai oricarei\u00a0 dictaturi. De altminteri, era si vremea, caci, dintre c\u00e2stigurile dob\u00e2ndite de Revolutie, doar libertatea presei a mai ramas oarecum neatinsa, si ea nu rimeaza\u00a0 cu mizeria morala si materiala, cu umilintele de tot felul la care ne-au supus, nu at\u00e2t criza, c\u00e2t ignoranta si nerusinarea celor ce ne conduc. Sigur, p\u00e2na si cei pentru care s-a produs proiectul de lege viz\u00e2nd combaterea \u201eotravei informationale\u201c au fost obligati sa-l dezavueze, dar asta nu inseamna absolut nimic. Bascalia nationala si-a facut numarul, stim ca autorul proiectului s-a mai ocupat si de posibila v\u00e2nzare a Casei Poporului, mai are inca o idee juridica referitoare la statutul curvelor etc., asa ca proiectul privind cenzura presei ar putea sa reapara sub un alt nume sau, de ce nu, chiar sa treaca la vot daca mai au ceva de obtinut partenerii principali ai coalitiei. Si au. Ungurii au invatat repede ca, pe D\u00e2mbovita, prostia trebuie sanctionata imediat. Iar\u00a0 voturile din Parlament sunt mai scumpe dec\u00e2t demnitatea nationala, viitorul si alte asemenea nimicuri ce nu pot fi evaluate imediat, in bani. Se stie ca orice cancer, incepe de la o singura celula bolnava. <\/strong><\/em><\/p>\n

Din nefericire dat fiind ca noi am ajuns in stadiul metastazelor generalizate, era imposibil sa nu apara o asemenea idee. Cum sa lasi Rom\u00e2nia chiar pe m\u00e2na destabilizatorilor, a celor ce otravesc atmosfera? Se subintelege ca otrava de la Rosia Montana e o alta poveste, ea poate fi evaluata in banii c\u00e2stigati acum, pe nimic. Este treaba generatiilor viitoare sa se descurce cum vor sti.\u00a0 Daca, prin absurd, va fi sa se int\u00e2mple vreo alunecare de teren, un sabotaj, niste inundatii masive, un cutremur etc., cianurile din p\u00e2nza freatica vor ucide, cu prioritate, mai ales moti si unguri. Dar asta n-are nici o importanta din moment ce motul principal se afla la Bucuresti, unde reduce, cu nesimtirea-i caracteristica, salarii, pensii, locuri de munca si, urm\u00e2nd experienta P.C.R., numeste in posturi de conducere numai activisti ai propriului sau partid. Astfel ca, nu mai e mult p\u00e2na c\u00e2nd Rom\u00e2nia va fi dusa la… bun sf\u00e2rsit! Se insala cei ce cred ca cianura ar fi mai eficienta dec\u00e2t actualul guvern. Primii sacrificati sunt, fireste, pensionarii. Acestia nu mai pot pleca din tara, nu mai au pe ce sa-si cumpere medicamente,\u00a0 hrana si nici nu vor reusi sa faca fata iernii daca aceasta va fi grea. La noi, cei care-i omoara nu se numesc, asa cum ar trebui, criminali, ci oameni politici. Vina o poarta, se spune, criza si nu un guvern selectat dintre cei mai incompetenti activisti din tara. Vorbind despre ei, o distinsa doamna senator ne anunta la un post de televiziune ca, in Rom\u00e2nia, mama prostilor este mereu gravida, de parca cineva s-ar mai indoi de asta! Adevarul este ca\u00a0 nu ai cum sa te astepti la altceva din moment ce statul cheltuieste cel mai putin pentru scoala. Reducerile de orice fel incep tot cu scoala. Caci, a spus-o cea mai autorizata voce a patriei, \u201e \u201escoala rom\u00e2neasca produce t\u00e2mpiti\u201c. Ce a produs p\u00e2na acum o stiu mai ales strainii, altfel, multumiti de cei ce au fost fugariti din Rom\u00e2nia, iar despre ce a mai ramas pe la noi este la indem\u00e2na oricui sa\u00a0 se pronunte.\u00a0 Transilvania, de exemplu, produce din ce in ce mai multi unguri. In sf\u00e2rsit, o productie in crestere! Vreau sa spun ca numerosi elevi rom\u00e2ni, deocamdata din localitatile de frontiera, prefera sa studieze in Ungaria, unde au conditii exceptionale. La noi, se urmareste cu insistenta \u201eeficientizarea actului de invatam\u00e2nt\u201c, ceea ce, in traducere, inseamna desfiintarea a numeroase scoli sau studiul in cladiri precare, nedotate, in care igiena este o mare necunoscuta. Ar mai urma, in viziunea actualului ministru, \u201einchirierea sau instrainarea unor baze sportive scolare\u201c. Despre abandonul scolar nu mai are rost sa vorbim. In aceeasi ordine de idei, oricine poate sa observe ca din Ungaria se aprovizioneaza\u00a0 din ce in ce mai multi rom\u00e2ni si tot la medicii unguri sau austrieci apeleaza la nevoie bolnavii, intruc\u00e2t medicii rom\u00e2ni lucreaza in conditii mai dificile dec\u00e2t\u00a0 in vremea razboiului. Politica sanitara a statului aminteste de Evul Mediu. Ai hipertensiune? Treci pe paducel! Nu este o gluma t\u00e2mpita, ci indemnul uneia dintre luminile actualei puteri. Plus ca vrajitoarele fiind la moda, iar prestatiile lor ram\u00e2n\u00e2nd scutite de impozit, mai avem inca un semn bun pentru viitorul civilizatiei noastre.
\nOricum, absenta psihiatrilor este, in acest moment al istoriei,\u00a0 resimtita dureros.Tara a devenit un rai al psihopatilor si al idiotilor. Seamana sau chiar copiaza\u00a0 un experiment antipsihiastric esuat de prin anii \u201860, un antispital, un fel de Kingsley Hall, unde medicii si nebunii traiau in aceeasi comunitate. Abandon\u00e2nd diagnosticele,\u00a0 tratamentele, \u201eeliber\u00e2ndu-i pe bolnavi de medic\u201c si\u00a0 urm\u00e2nd indemnurile lui Cooper, Esterson si Laing, antipsihiatrii au incercat sa depaseasca frontiera care separa medicul de pacient si sanatatea de\u00a0 nebunie. Experimentele de acest fel din Anglia, Franta si Italia au esuat in cele din urma, dar daca clasicii pomeniti ar mai fi in viata, s-ar convinge ca teoria lor are si succese int\u00e2rziate. La noi, intreaga tara tinde sa devina un mare azil, un asezam\u00e2nt antipsihiatric reusit. Toti nebuni, toti psihiatri sau nici nebuni, nici psihiatri. Oricum, de terapie\u00a0 se ocupa procurorii sau sefii de banda. O cenzura adevarata ar scuti patria de asemenea discutii. Caci cenzura trebuie sa ascunda realitatea, sa creeze prin vorbe ceea ce reusise odinioara\u00a0 feldmaresalul Grigori Potemkin, amantul Ecaterinei a ll-a, adica \u201esatele lui Potemkin\u201c, fatadele pe care\u00a0 i le arata tarinei, in spatele carora nu se afla dec\u00e2t o cumplita mizerie. Cu ajutorul cenzurii se pot tainui,\u00a0 pentru o vreme, esecurile stap\u00e2nirii, faptele reprobabile, hotiile, minciunile si agresiunile morale asupra celor ce au curajul sa spuna adevarul cu orice risc. Pe dictatori ii enerveaza presa si nu ceea ce provoaca reactiile acesteia. In acelasi timp, cenzura este semnul fricii dictatorului si victoria lichelelor care-l servesc in felul lor, incerc\u00e2nd sa faca exact ce isi inchipuie ele ca i-ar placea, sa-i asigure lui, dar mai ales lor, linistea si siguranta necesara pentru a fura si a ram\u00e2ne in functie. Caci nu numai dictatorii, ci si politicienii prosti au sentimentul vesniciei. De la imparatul chinez care a avut nu numai ideea construirii Marelui Zid, ci si a arderii tuturor textelor scrise inaintea venirii sale la domnie, si p\u00e2na la dictaturile est-europene si sud-americane, cenzorii si-au facut datoria, \u00eens\u00e3 \u00eenotdeauna au invins\u00a0 cartile si adevarul. P\u00e2na la urma, cum s-a int\u00e2mplat la T\u00e2rgoviste, dictatorul plateste si nu lichelele care se ascund in umbra lui, dar nu numai pentru a-si duce la indeplinire proiectele personale, ci si pentru a-i cunoaste faptele ca, la o adica, sa aiba cu ce sa le iasa in int\u00e2mpinare, \u201ece sa v\u00e2nda\u201c celor ce ii vor urma. Oricum, nu am nici o indoiala\u00a0 ca, din moment ce a intrat in discutie si daca cei ce ne conduc astazi vor\u00a0 mai avea timp, sub o forma sau alta cenzura va fi impusa. In ceea ce ma priveste, timp de treizeci de ani, am cunoscut cenzura\u00a0 cea mai brutala cu putinta sub toate pseudonimele ei \u2013 de la Directia Presei la Serviciul de Sinteza si p\u00e2na la Biroul Doi al Elenei Ceausescu, trec\u00e2nd prin Consiliul Culturii, care, in anii c\u00e2nd vicepresedinte era dl Mihai Dulea, era de o vigilenta incredibila. Imi amintesc ca, intr-o iarna cumplita, in care circulatia masinilor a fost interzisa, unul din numerosii c\u00e2ini vagabonzi care pazeau Casa Sc\u00e2nteii l-a muscat chiar pe Dulea! Titus Popovici, i-a dedicat un lung poem care a circulat din m\u00e2na in m\u00e2na: \u201eOda c\u00e2inelui care l-a muscat pe Dulea\u201c. De fapt, c\u00e2inele simtise raul si, in consecinta, facuse ceea ce n-au avut curaj scriitorii si intelectualii tarii din acel moment.\u00a0 Din pacate, la noi, doar c\u00e2inii isi fac cu consecventa datoria.\u00a0 Pentru cei mai multi, cenzura a fost un pretext, ba chiar o mana cereasca pentru a-si ascunde in spatele ei lasitatea, mediocritatea si lenea. In acei ani, cartile \u201ecu probleme\u201c trebuiau sa fie supervizate si de\u00a0 unii membri importanti ai Biroului Politic al P.C.R., ca sa nu mai vorbesc de Securitate, care-si lua spalturile direct din\u00a0 tipografie sau de la autor, de pe masa, c\u00e2nd acesta lipsea din localitate.\u00a0 Numeroase pagini dintr-un roman de-al meu, \u201eFetele tacerii\u201c, au fost fotografiate caci, pentru linistea patriei, niciodata nu s-au facut economii. A venit insa un moment c\u00e2nd\u00a0 cenzura a fost desfiintata de catre Ceausescu. Si marea nebunie abia de atunci incolo a inceput: se cenzura cu brutalitate de jos, din redactii, si p\u00e2na catre culmile puterii; toti cei aflati pe traseul edit\u00e3rii unei carti sau a unor articole de revista \u201epresupuneau\u201c ce i-ar placea si ce nu i-ar placea g\u00e2nditorului suprem. Si, drept urmare, unde nu existau reguli si legi, prudenta crestea, caci toti stiau ca pot plati cu postul orice posibila eroare. De aceea, ma tem ca mizerabilul proiect \u201eg\u00e2ndit\u201c de grupul de parlamentari pedele,\u00a0 nu a st\u00e2rnit ecoul meritat, ci a fost int\u00e2mpinat cu bascalia traditionala care ne-a adus unde suntem astazi. P\u00e2na la urma, la noi, nu legea are importanta, cum nu are, pentru cei mai multi,\u00a0 nici chiar Constitutia, ci licheaua potrivita pusa la locul potrivit. Si recolta de lichele depaseste orice imaginatie, mai ales in contextul actual, c\u00e2nd experienta arata ca asemenea proiecte sunt repuse in circulatie intr-o alta haina verbala. La nici o tentativa de acest fel nu se renunta. Impozitarea pensiilor a purtat, la inceput, alt nume, si ea, sunt convins, nu va int\u00e2rzia. Mai ales ca se vorbeste tot mai mult de \u201ereformarea\u201c si de \u201emodernizarea\u201csocietatii. Iar succesele de p\u00e2na acum ale guvernului, in aceasta privinta, au ingrozit tara. Inca nu stim daca acestea au fost prevazute de vreunul din cele noua puncte ale programului de modernizare a Rom\u00e2niei, dezvaluit zilele acestea la Directia de Cercetari Penale a Capitalei. Prin urmare, la ce te mai poti astepta in viitor, c\u00e2nd guvernul nu a gresit f\u00e3c\u00e2nd, macar din int\u00e2mplare, si\u00a0 ceva bun? Si-apoi, de ce sa ai incredere in institutiile statului, cum\u00a0 ni se cere mereu, c\u00e2nd, practic, statul nu mai exista? P\u00e2na si politia a ajuns sa respecte o zicere din\u00a0 vremea\u00a0 \u201eRegretatului Odios\u201c: \u201eOric\u00e2t de putin m-ar plati, eu pot lucra si mai putin!\u201c Politistii si-au propus sa presteze pe potriva remuneratiei. Primesc doar 75 la suta din salariu, deci vor lucra tot 75 la suta din timp! Aceasta decizie spune foarte mult. Si ar mai fi un semn incurajator: aplaudacii prezidentiali au dat in melancolie, ba unii chiar si in panica. Desi nu vor avea prea mult de suferit, caci plutonul fruntas s-a regrupat, suferinta lor e un semn ca toate au un sf\u00e2rsit, chiar si piesa care ne lasa demult impresia ca ne-am afla \u201ein interiorul unui creier care se delabreaza\u201c, cum a spus un critic despre o piesa a lui Ionesco.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Saptam\u00e2na trecuta s-a discutat mult, dar nu c\u00e2t ar fi fost necesar, si despre cenzura, unul dintre pilonii de baza ai oricarei\u00a0 dictaturi. De altminteri, era si vremea, caci, dintre c\u00e2stigurile dob\u00e2ndite de Revolutie, doar libertatea presei a mai ramas oarecum neatinsa, si ea nu rimeaza\u00a0 cu mizeria morala si materiala, cu umilintele de tot… Cite\u0219te mai mult »Rom\u00e2nia ajuns\u0103 la bun sf\u00e2r\u015fit<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[3431,3434,4,397,3432,3433,912],"class_list":["post-4471","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-cenzura","tag-cenzura-presei","tag-editorial","tag-lege","tag-legea-silviu-prigoana","tag-otrava-informationala","tag-presa"],"views":2685,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4471","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4471"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4471\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4471"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4471"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4471"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}