Lui Inge Morath (Graz, 1923 \u2013 New York, 2002), viata i-a rezervat un destin aparte. Nascuta \u00een familia unor intelectuali austrieci care s-au mutat, scurta vreme dupa aparitia pe lume a lui Ingeborg, \u00een Germania, Morath a fost atrasa de arta contemporana \u00eenca din adolescenta. Se spune ca momentul care a marcat-o (cel putin, cel pe care ea l-a tinut minte ca atare) a fost vederea unuia dintre celebrii cai albastri ai lui Franz Marc, expus cu ocazia unei \u00eensailari propagandistice, menite sa condamne \u201earta decadenta\u201c, \u00een 1937. Ulterior, ca studenta la Litere, a \u00eenvatat franceza, engleza si rom\u00e2na (mai t\u00e2rziu, a adaugat la acestea spaniola, rusa si chiar chineza!). A petrecut sase luni \u00een Rom\u00e2nia (\u00een 1943, c\u00e2nd, pentru a-si asigura traiul, a dat lectii de germana, dar a si tradus literatura rom\u00e2na \u00een germana), pentru a aprofunda cunostintele de rom\u00e2na. Dupa razboi, a devenit jurnalista, calitate \u00een care a fost invitata, \u00een 1949, sa se alature recent createi companii Magnus Photos (o adevarata \u201ecooperativa\u201c, \u00eenfiintata de un grup de fotografi, \u00eentre care Robert Capa si Henri Cartier – Bresson). \u00cen 1951, \u00een timpul unui voiaj la Venetia, \u00eesi da seama ca adevarata ei vocatie este fotografia. Lucreaza intens, marturisind, mai t\u00e2rziu, ca au fost anii \u00een care s-a aflat sub influenta lui Bresson. Drept urmare, \u00een 1955 este invitata sa devina chiar membra a companiei, fiind prima femeie fotograf aflata \u00een aceasta pozitie, la Magnum. Ceva mai devreme, \u00een 1952, c\u00e2nd \u00eenca era maritata cu un jurnalist englez, Lionel Birch, si traia la Londra, \u00eel cunoaste pe John Huston, venit sa filmeze, \u00een Europa, \u201eMoulin Rouge\u201c. Contactul cu lumea filmului i-a schimbat ceva mai t\u00e2rziu complet viata. Angajata ca fotograf de platou (contractul era \u00eencheiat, de fapt, cu Magnum), \u00een timpul filmarilor la celebrul \u201eThe Misfits\u201c, filmul lui Huston care a marcat sf\u00e2rsitul carierelor vedetelor Marilyn Monroe si Clark Gable, \u00eel cunoaste pe semnatarul scenariului, nimeni altul dec\u00e2t Arthur Miller, a carui casatorie cu Monroe era, deja, serios periclitata. Filmul a marcat, asa cum se stie, si divortul lui Miller de \u201elogodnica Americii\u201c. La mai putin de un an de la divort, Miller se \u00eensoara cu Morath, alaturi de care se va afla p\u00e2na la sf\u00e2rsitul zilelor ei (Miller a murit trei ani mai t\u00e2rziu). Casatoria lui Morath cu Miller a adus-o si mai aproape de lumea elitei creative mondiale. Arp, Giacometti, Pasternak si Roth au fost nu numai portretizati de Morath, dar le-au fost si, mai mult sau mai putin, apropiati familiei Miller.
\nMorath a revenit \u00een Rom\u00e2nia \u00een 1958, pe parcursul a doua calatorii (16 mai – 18 iunie si 22 august – 29 septembrie), documentate copios, nu doar prin fotografiile realizate, ci si prin jurnalul \u00een care a comentat, cu minutie, \u00eent\u00e2mplarile zilnice. C\u00e2teva dintre aceste fotografii au fost publicate \u00een \u201eParis Match\u201c, \u00een 1959, an \u00een care a venit, din nou, \u00een Rom\u00e2nia, ca si \u00een 1967. Cele mai multe au ramas, \u00eensa, p\u00e2na de cur\u00e2nd, inedite. Ultimul voiaj \u00een Rom\u00e2nia a avut loc \u00een 1994, c\u00e2nd a mers p\u00e2na la Sulina, \u00eensotita de Karl Kaindl, fondatorul Galeriei Fotohof, din Salzburg.
\nTocmai acest fotograf, nascut \u00een 1954, este cel care a primit acces la fondul documentar rom\u00e2nesc, de circa 1.000 fotografii, aflat \u00een proprietatea Fundatiei \u201eInge Morath\u201c, \u00eenfiintate \u00een 2003, la New York, si este cel care a curatoriat expozitia \u201eInge Morath. Jurnalul meu rom\u00e2nesc\u201c, vernisata la 2 septembrie, \u00een sala Oaspeti din Muzeul National al Taranului Rom\u00e2n. Organizata cu sprijinul Forumului Cultural Austriac\u00a0 si beneficiind de o sponsorizare din partea Bancii Comerciale Rom\u00e2ne, expozitia este, \u00eentr-adevar, extraordinara, din cel putin doua puncte de vedere.
\nPe de o parte, ochiul magic al \u201efotojurnalistei\u201c (cum a preferat Morath, mereu, sa se recomande) \u00eesi face simtita prezenta \u00een aproape fiecare instantaneu. Fotografia ei nu este deloc \u201einocenta\u201c. Nici nu ar fi putut fi. Dupa cum spunea \u00eentr-o carte din 1999, \u201eLife as a Photographer\u201c, \u201ede obicei, viziunea personala este detectabila de la bun \u00eenceput, ca rezultat al unei chimii speciale \u00eentre experienta si sentimente, traditii si respingerea lor, sensibilitate si voyerism. Trebuie sa ai \u00eencredere \u00een ochiul tau si nu ai altceva de facut dec\u00e2t sa \u00eeti suporti sufletul. Viziunea unei persoane afla, din necesitate, forma potrivita pentru a-l exprima\u201c.
\nPe de alta parte, cele 118 fotografii (majoritatea lor cov\u00e2rsitoare nu a mai fost, niciodata, expusa) ne arata o Rom\u00e2nie mult diferita fata de cea de astazi. Statutul de vizitator \u201eoficial\u201c pe care l-a avut Morath (a beneficiat de \u00eensotitori din partea ONT Carpati, care, bine\u00eenteles, mai mult au \u00eencurcat-o dec\u00e2t au ajutat-o) i-a conferit acces \u00een diverse medii \u00een care, altfel, un strain, \u00een 1958, nu ar fi putut ajunge: \u00een fabrici, scoli, internate, pe santiere, \u00een gospodarii agricole colective. Neobosita, Inge Morath a fotografiat \u00een sate, \u00een Capitala, \u00een orase din mai multe provincii ale tarii. Chiar a doua zi dupa ce a aterizat la Bucuresti, \u00een cel de al doilea voiaj din 1958, ea fotografia participanti la demonstratia organizata cu ocazia zilei de 23 august. Aparent, tocmai pentru ca fotografia cu voie de la partid, Morath ar putea fi \u201eacuzata\u201c de un oarecare festivism. La o privire mai atenta, lucrurile nu stau asa. Sigur ca subiectul era livrat de \u201etovarasi\u201c, numai ca Morath reuseste sa treaca peste ambalajul festivist si sa gaseasca priviri, atitudini, gesturi firesti, chiar daca, uneori, imaginile par desprinse din pozele de abecedar: familie taraneasca \u00eentr-o camera, \u00een care fiecare face c\u00e2te ceva, inclusiv, un baietel care citeste, \u00eembracat… \u00een pionier. Totusi, majoritatea muncitorilor din fotografiile lui Morath nu par prea fericiti. Nici macar m\u00e2ndrul stahanovist, care \u00eesi umfla pieptul sub poza tovarasului Dej! Pentru noi, pentru rom\u00e2nii de azi, de un farmec aparte sunt etichetele fiecarei fotografii \u00een parte. Textele apartin chiar lui Morath, care ne spune, de exemplu, ca Sibiul a fost \u00eenfiintat de austrieci sau ca orasul Kronstadt se numeste, \u00een rom\u00e2na, Orasul Stalin. Alteori, apar mici erori: o imagine de pe actualul bulevard bucurestean Regina Elisabeta este identificata ca fiind de pe strada Lipscani. Pentru vizitatorul neavizat, etichetele sunt deconcertante. Totusi, publicul este interesat de subiectul fiecarei fotografii \u00een parte, tocmai pentru ca i se reveleaza o Rom\u00e2nie datata destul de limpede \u00een deceniul \u00eentunecat al finalului de epoca stalinista. Este o alta tara dec\u00e2t cea din imaginile documentarelor de la Sahia sau din cele ale fotoreportajelor de la Agerpres.
\nExpozitia nu poate fi povestita. Pentru tot ce a \u00eensemnat Inge Morath pentru cultura contemporana si pentru ceea ce ea ofera iubitorului actual de arta si de istorie din Rom\u00e2nia, merita vazuta! O puteti face, p\u00e2na la 17 octombrie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Lui Inge Morath (Graz, 1923 \u2013 New York, 2002), viata i-a rezervat un destin aparte. Nascuta \u00een familia unor intelectuali austrieci care s-au mutat, scurta vreme dupa aparitia pe lume a lui Ingeborg, \u00een Germania, Morath a fost atrasa de arta contemporana \u00eenca din adolescenta. Se spune ca momentul care a marcat-o (cel putin, cel… Cite\u0219te mai mult »Un adevarat eveniment: expozitia Inge Morath<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[3421,3420,2864,3205,3422],"class_list":["post-4452","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-arta-contemporana","tag-expozitia-inge-morath","tag-expozitie-de-fotografie","tag-inge-morath","tag-muzeul-taranului-roman"],"views":2796,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4452","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4452"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4452\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4452"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4452"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4452"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}