{"id":4433,"date":"2010-09-16T10:30:26","date_gmt":"2010-09-16T08:30:26","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=4433"},"modified":"2010-09-16T10:31:41","modified_gmt":"2010-09-16T08:31:41","slug":"machiavel-in-haine-de-lucru","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/machiavel-in-haine-de-lucru\/","title":{"rendered":"Machiavel in haine de lucru"},"content":{"rendered":"

<\/strong><\/em><\/p>\n

Aparitia la Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta, in colectia tip Pleiade, coordonata de academicianul Eugen Simion, a publicisticii lui G. Calinescu din perioada 1920-1947, in sase masive volume, mi-a adus aminte de o \u201eRotonda 13\u201c de la Muzeul Literaturii Romane din Bucuresti \u2013 era anul 1975 \u2013 cand cunoscutul gazetar iesean Aurel Leon, mort in toamna anului 1996, dupa ce fusese mai bine de un deceniu decanul de varsta al ziaristilor romani, ne spunea: \u201eInainte de a fi scriitor si critic, Calinescu a fost un mare gazetar \u2013 prin temperament, prin combustie, prin nerv\u2026 Avea o verva combativa ce-l facea sa para urias\u201c.<\/strong><\/em><\/p>\n

Memorialistul se referea la imaginea acelui Calinescu din epoca interbelica pe care il cunoscuse bine, mai ales in perioada ieseana, cea mai importanta si mai fecunda pentru biograful lui Eminescu si al lui Creanga. Peste ani, G. Calinescu avea sa rememoreze cu nostalgie si recunostinta: \u201eAici sla Iasi \u2013 nota meat am luat eu doctoratul, aici mi-am inceput cariera universitara, aici am elaborat Istoria literaturii romane\u2026 si tot aici am tiparit \u201eJurnalul literar\u201c ajutat de niste tineri studenti vioi, dinamici si plini de entuziasm pentru cultura\u201c.
\n\u201eIstoria literaturii romane de la origini pana in prezent\u201c, cea a lui Calinescu si nu o alta, nu putea fi scrisa oriunde. Dupa cum nici prelegeri universitare sau alte fapte culturale de anvergura, fundamentale nu sunt posibile la acelasi nivel de performanta in oricare loc de pe Pamant. Rachmaninov venea la granita Rusiei, ma rog a Uniunii Sovietice, ca sa respire la propriu aerul patriei natale pentru a mai putea crea muzica, iar Dostoievski, aflam din jurnalul sotiei sale, Anna Grigorievna, si-a scurtat precipitat sejurul intr-un peisaj superb din Alpii elvetieni, fiindca nu putea scrie decat infiorat de suflul tragic si melancolia spatiului rusesc.
\nCat priveste prelegerile universitare, iata ce-mi spunea intr-un interviu unul dintre \u201etinerii studenti\u201c despre care amintea Calinescu, si anume Alexandru Piru: \u201eMemorez indeosebi din perioada aceea, prelegerile de la Universitatea din Iasi, cele mai stralucite ce s-au facut vreodata in Romania. Ele adunau un public imens\u2026 Prelegerile s-au repetat apoi la Bucuresti, dar nu mai aveau farmecul celor de la Iasi, care, pentru noi, studentii de atunci, au constituit un adevarat regal\u201c.
\nGeorge Ivascu, si el unul dintre tinerii \u201edinamici\u201c apropiati magistrului, de fapt cel mai apropiat si mai credincios, evocandu-l odata pe Calinescu la Zilele culturii de la Onesti, ce il au ca patron spiritual pe genialul critic, depunea marturie ca acesta avea gazetaria in sange. \u201eJurnalul literar\u201c a aparut la Iasi, la 1 ianuarie, 1939. Pana atunci insa Calinescu editase revistele \u201eRoma\u201c si \u201eCapricorn\u201c. Tot in anii premergatori epocii iesene (1936-1944), Calinescu il cunoaste pe I. Valerian, la cenaclul lui E. Lovinescu. Tocmai se produsese la \u201eViata literara\u201c a lui Valerian \u201eo razmerita\u201c, ceea ce il determina pe tanarul profesor sa-si exprime dorinta de a colabora cu neobositul publicist: \u201eSa ne unim fortele, sa deschidem ochii somnorosilor\u201c. Spre bucuria lui I. Valerian, criticul se ofera sa sustina \u201ePosta redactiei\u201c, indignat fiind ca revistele importante isi \u201ebateau joc de incepatori\u201c si manifestau \u201efata de generatiile noi\u201c o \u201eagresivitate\u201c nociva. Poate ca in aceasta revolta a lui Calinescu era si un reflex al mahnirii celui care fusese intampinat cu reticenta, ba chiar cu ironie, la \u201ePosta redactiei\u201c a \u201eSburatorului\u201c de catre D. Nanu si E. Lovinescu. Orgoliul lui Calinescu a suportat, fara indoiala, greu un asemenea tratament. Dar am exagera neingaduit, daca am judeca angajamentul sau in publicistica reducandu-l la ecoul unui fapt totusi marunt, desi vehementa sa era maxima: \u201eDaca unii destepti si-ar da seama ca raspunsurile de la \u201ePosta redactiei\u201c sunt uneori hotaratoare in viata intelectuala a unui individ, n-ar ucide un debutant prin grosolanie, poate un scriitor de maine, intotdeauna insa un iubitor de literatura\u201c. Putin mai tarziu, de la Timisoara, unde fusese purtat cu catedra, el il asigura pe I. Valerian, printr-o scrisoare datata 22 octombrie 1928: \u201eTi-am mai spus si randul trecut ca voi face rubrica mea obisnuita in pagina I-a, saptamanal. Voi trata in genere materie care sa starneasca polemica\u201c \u2013 promitea tanarul Calinescu.
\nDin Banat, el ii trimitea, intr-adevar, lui I. Valerian texte pe diverse teme, inclusiv articole de fond. Se vadeste inca de pe acum nu doar impresionanta-i productivitate, pe care editia ce o avem acum pe masa, coordonata de reputatul editor Nicolae Mecu, o atesta cu asupra de masura, dar si vointa sa de confruntare si, implicit, de delimitare.
\nProvizoratul perpetuu, lipsa vocatiei si a cultului pentru monumental, automultumirea mic-burgheza a celor mai multi intelectuali romani (a se citi: simpli posesori de diplome), snobismul, ploconirea fata de tot ce e strain (\u201eIdeea pe care o avem noi, Romanii, despre \u201estraini\u201c este de asa natura ca ne impiedica adesea de la exercitarea propriilor noastre facultati\u201c), dezinteresul privind marile idei si proiecte in planul culturii si civilizatiei, goana dupa profesii lucrative (\u201e\u2026avem nevoie de creatori, de arhitecti, de ganditori originali, de ingineri inventivi\u2026 Cultura romana nu va incepe decat in ziua cand va aparea intaia creatie romana tehnica, fie si o sfarleaza automata cu proces intermitent\u201c), carierismul (\u201eCine a facut o cariera a renuntat de la inceput la orice activitate legata de contemplatie. In linii generale el nici nu este un intelectual\u201c), neaderenta la spiritul critic, agramatismul, parvenitismul, ciocoismul, incultura, formele fara fond, cosmopolitismul gaunos, incapacitatea de a duce o lucrare pana la capat, dispretul fata de valorile nationale, demagogia si coruptia politicienilor, impostura \u2013 toate acestea si multe altele sunt temele scriitorului la gazeta
\nG. Calinescu, ale galcevii sale cu lumea, abordate in cele mai variate si mai inspirate formule, genuri si specii publicistice si literare. Este opera unui \u201ecapcaun\u201c al condeiului, cum il caracteriza acelasi ziarist si memorialist pe care il citam la inceput. Calinescu vrea parca sa confirme zicerea goetheana potrivit careia geniul este (si) o chestiune de cantitate. Rar se intampla ca intr-o cultura sa apara un scriitor total (sintagma apartine lui Al. Dima, esteticianul si comparatistul format la scoala si tinuta Vianu, care a si scris un studiu intitulat: \u201eG. Calinescu \u2013 scriitor total\u201c), comparabil din acest punct de vedere, in cultura noastra, doar cu Nicolae Iorga, care sa treaca, cu atata dezinvoltura, din linistea bibliotecii in tumultul Cetatii, de la tinuta \u201ein haine somptuoase ca Machiavel\u201c, in \u201einactualitatea\u201c artei si filosofiei, la cea a luptatorului in haine de lucru, proprie jurnalistului. In ambele ipostaze, Calinescu socheaza \u2013 prin contradictie, paradox si inimitabil stil oximoronic \u2013 simtul comun si chiar \u201ebunul-simt\u201c care nu e lipsit de o anume suficienta si are nu o data un efect inhibitor. Aflat \u201ein afara oricarei prevederi\u201c (cum definea el insusi geniul), un Calinescu in sort, explicand colaboratorilor sai de la Institutul de Istorie, Teorie literara si Folclor regulile baletului clasic, este o imagine-simbol pentru mobilitatea si dezmarginirea unui spirit enorm. Dupa cum definitorie este sublima candoare de a incerca sa faca, prin scrisul la gazeta, din fiecare cititor, daca nu un uomo universale, macar un intelectual (in sens etimologic)!
\nDupa 1944, de numele lui Calinescu \u2013 \u201eProteu cu zeci de fete si costumatii europene\u201c, cum il caracteriza Adrian Marino inainte de a-l ponegri intr-o intristatoare carte de memorii \u2013 se leaga si aparitia a doua publicatii postbelice: \u201eNatiunea\u201c si \u201eTribuna poporului\u201c. Cei care i-au fost aproape sau l-au cunoscut in anii de dinaintea \u201eobsedantului deceniu\u201c spun ca directorul de gazeta Calinescu era foarte mandru ca stie sa construiasca un ziar. Un memorialist isi aminteste ca l-ar fi auzit chiar constatand satisfacut: \u201esunt foarte destept\u201c. Dincolo de anecdotica, fapt este ca G. Calinescu \u201eavea ziaristica in sange\u201c. Stia bine ce spune George Ivascu, el insusi un mare arhitect de publicatii, poate cel mai mare din epoca, din epocile postbelice alaturi de Octavian Paler.
\nIntr-un articol despre N. Iorga (\u201eContemporanul\u201c, nr. 11, 1946), Calinescu, facand elogiul spiritului critic autentic, scria: \u201eOmul exceptional, expus privirilor tuturor, este ca pomul care, crescand, mareste crestatura neinsemnata si-i da infatisare de plaga\u201c.
\nProcurorii literari de azi ar putea lua aminte!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Aparitia la Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta, in colectia tip Pleiade, coordonata de academicianul Eugen Simion, a publicisticii lui G. Calinescu din perioada 1920-1947, in sase masive volume, mi-a adus aminte de o \u201eRotonda 13\u201c de la Muzeul Literaturii Romane din Bucuresti \u2013 era anul 1975 \u2013 cand cunoscutul gazetar iesean Aurel Leon, mort… Cite\u0219te mai mult »Machiavel in haine de lucru<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3400,3401],"class_list":["post-4433","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-publicistica-lui-g-calinescu","tag-rotonda-13"],"views":1802,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4433","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4433"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4433\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4433"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4433"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4433"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}