{"id":441,"date":"2009-12-10T11:29:53","date_gmt":"2009-12-10T09:29:53","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=441"},"modified":"2009-12-10T11:31:23","modified_gmt":"2009-12-10T09:31:23","slug":"asceza-si-politica-de-la-sfantul-augustin-la-charles-mathewes","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/asceza-si-politica-de-la-sfantul-augustin-la-charles-mathewes\/","title":{"rendered":"Asceza si politica: de la Sf\u00e2ntul Augustin la Charles Mathewes"},"content":{"rendered":"

Profesorului James P. Bailey<\/strong><\/em><\/p>\n

Ratacitori intr-o lume stranie si, cel mai adesea, ostila. Cam asa ar putea fi descrisa conditia contemporanilor nostri, fie ei crestini sau nu, fie ei mai mult sau mai putin \u201eescapisti\u201c. Indiferent de optiunea lor religioasa, confruntati cu fenomene precum globalizarea, invazia politicului in toate sferele vietii publice, terorismul sau incalzirea globala, o majoritate cov\u00e2rsitoare din totalul celor cu drept de vot manifesta, constant, dorinta puternica de a evada din lumea de azi. <\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

Greata si escapism <\/strong>
\nAceasta dorinta e lesne perceptibila in spatele succesului incredibil al unor jocuri virtuale precum \u201eSecond Life\u201c, \u201eEverquest\u201c sau \u201eWorld of Warcraft\u201c. Jocuri care, va asigur, nu reprezinta o optiune exclusiv juvenila, ci si pasiunea de suflet a milioane de adulti. Rasp\u00e2ndirea calculatorului personal, a telefoanelor mobile tot mai sofisticate permite unui numar de ordinul sutelor de milioane de useri sa plonjeze, extatic, in cele mai diverse lumi virtuale. La toate acestea, daca adaugam verva cu care au fost receptate romane precum \u201eThe Lord of the Ring\u201c, \u201eHarry Potter\u201c sau \u201eLemony Snicket. A Series of Unfortunate Events\u201c, putem sesiza lesne una din cele mai puternice aspiratii ale oamenilor de pretutindeni: aceea de a depasi o lume decrepita si ur\u00e2tita de interventia, deloc rationala, a lui homo faber.
\nAdesea orbiti de propriile interese precum si de jocul puterii in care, inevitabil, sunt absorbiti, cei mai multi dintre oamenii politici ai lumii de azi par a nu intelege ca escapismul de care vorbeam mai sus camufleaza, aproape intotdeauna, un vot impotriva lor. Ad\u00e2nca dezamagire a celor chemati la vot se manifesta, constant, in absenteismul pronuntat sau in actiuni de contestatare radicala a globalizarii economice. Lucrurile par, insa, at\u00e2t de degradate, inc\u00e2t nimeni nu mai da semne ca ar putea sau ar dori o schimbare reala in contextul unei vieti politice ce a transformat in clisee sterile cuvinte precum \u201edemocratie\u201c, \u201ejustitie\u201c sau \u201edrepturi\/dreptate\u201c.
\nFara nici o referinta la virtutile clasice crestine, in numele unui pragmatism de circumstanta, oamenii politici actuali nu mai reusesc sa depaseasca cenusiul dominant. Sentimentul ca totul se desfasoara, oarecum, pe deasupra capetelor noastre e cov\u00e2rsitor. De exemplu, Andrei Plesu, ministru de externe al Rom\u00e2niei in perioada 1997-1999, a descris, c\u00e2t se poate de plastic, modul in care semna la diverse summituri internationale documente gata-scrise, nu se stie de cine, nu se stie unde. Pentru tinerii din generatia inzestratului jurnalist de la Deutsche Welle, Vlad Mixich, autor al unui electrizant articol intitulat \u201eScrisoare catre generatia eliberata\u201c, politica este asociata, spontan, cu acel sentiment rezumat printr-un cuv\u00e2nt simplu, dur si categoric: greata. Daca am socoti ca acest termen se refera, exclusiv, la viata politica, am gresi. El poate fi considerat drept raspuns universal valabil pentru intreg spectrul de realitati ce pot fi cuprinse in sintagma \u201eviata publica\u201c.
\nPrivatizarea religiei<\/strong>
\nConfruntati cu o societate cvasi-secularizata, crestini de diferite confesiuni opteaza, constant, pentru \u201eprivatizarea religiei\u201c. Semnalat critic, intre altii, de Joseph Ratzinger si de Johann Baptist Metz, acest fenomen este cunoscut tuturor autorilor importanti, de la Peter Berger la Alasdair Chalmers MacIntyre si Charles Mathewes. Esenta sa poate fi surprinsa, mai int\u00e2i, prin recunoasterea dificultatii cu care valorile crestine fundamentale isi mai pot gasi locul in lumea de azi. Slaba receptare a monumentalei doctrine sociale catolice in chiar r\u00e2ndurile credinciosilor fideli Romei indica aceasta dificultate aparent insurmontabila.
\nIn ciuda eforturilor insistente ale Papei Ioan Paul al II-lea sau a Papei Benedict al XVI-lea, nu putem inregistra rezultate notabile. O \u201eteologie\u201c deviata precum aceea a \u201eeliberarii\u201c pare mai atractiva dec\u00e2t doctrina salariului just sau dreptul la proprietate privata sustinute constant in documente oficiale precum \u201eRerum Novarum\u201c sau masivul \u201eCompendiu de Doctrina Sociala al Bisericii\u201c. In opinia mea, una dintre explicatiile cele mai adecvate pentru \u201esc\u00e2rba\u201c cu care cei mai multi dintre noi int\u00e2mpina responsabilitatile cetatenesti fundamentale trebuie sa trimita la sentimentul tot mai acut de alienare fata de o societate si o lume \u201epost-crestine\u201c in care valorile credintei nu-si mai gasesc locul.
\nPe de alta parte, trebuie sa recunoastem ca niciodata convingerile religioase de inspiratie crestina nu au putut fi lesne conectate cu lumea sublunara: \u201eCrestinii realizeaza faptul ca toate convingerile lor religioase nu pot fi transformate, imediat si cu usurinta, in comportamente politice. Cei care pretind altminteri sunt suspectati ca, mai degraba, sunt preocupati sa-si v\u00e2nda marfa mai mult dec\u00e2t de teologie\u201c.
\nCharles Mathewes
\nsi teologia vietii publice<\/strong>
\nG\u00e2nditor subtil format la scoala scrierilor Sf\u00e2ntului Augustin, profesorul Charles Mathewes de la University of Virginia \u2013 autorul cuvintelor citate mai sus \u2013 a inteles, fara gres, care este substratul \u201eprivatizarii religiei\u201c. In primul r\u00e2nd, viata sociala pare a avea legaturi prea puternice, prea exclusive cu lumea imanenta, cazuta, lume cariata fatal de puzderia pacatelor institutionalizate. In al doilea r\u00e2nd, multi dintre crestinii de cea mai buna calitate, care evita at\u00e2t activismul, c\u00e2t si fundamentalismul, gasesc actiunile de natura politica \u201eimprudente din punct de vedere civic si lipsite de pietatea autentic crestina\u201c.
\nSingura concluzie posibila pare de neevitat: \u201ereligia trebuie sa ram\u00e2na in afara vietii publice.\u201c Confrunt\u00e2ndu-se, acut, cu toate aceste argumente in favoarea privatizarii religiei, Charles Mathewes sugereaza un raspuns pe c\u00e2t de extraordinar, pe at\u00e2t de neasteptat. Fara sa-si propuna acest lucru, el a reusit, cred eu, sa ofere mult mai mult dec\u00e2t a intentionat. Caci, prin lucrarea sa, \u201eA Theology of Public Life\u201c, publicata la Cambridge University Press in 2007, Mathewes a deschis calea pentru cel putin doua directii de g\u00e2ndire complet inedite. Astfel, mai int\u00e2i, el a articulat la nivel de principii o ascetica a vietii laicale.
\nLumen gentium.
\nO ascetica pentru laici<\/strong>
\nInca din secolele XVI-XVII, autori precum Sf\u00e2ntul Francisc de Sales sesizau una dintre carentele grave ale spiritualitatii crestine: absenta unei ascetici pentru laici. Inspirate exclusiv de \u201estilul\u201c de viata monastic de sorginte orientala, regulile de viata crestina propuse de sfinti precum Vasile cel Mare, Ioan Cassian, Benedict din Nursia, Dominic Guzman, Francisc din Assisi sau Ignatiu de Loyola se adreseaza, fara exceptie, celor care aleg parasirea vietii civile, sociale si publice. Acesta este motivul pentru care calendarele s-au umplut cu sfinte si sfinti proveniti din r\u00e2ndurile celor care au ales viata monahala, in timp ce laicii casatoriti lipsesc aproape cu desav\u00e2rsire.
\nA trebuit sa asteptam mai bine de doua mii de ani p\u00e2na ce, prin grija Papei Ioan Paul al II-lea si a Papei Benedict al XVI-lea, in calendarul catolic au inceput sa apara sfinti familisti care nu si-au parasit activitatile sociale si publice pentru a intra in manastire. Thomas Morus, autorul \u201eUtopiei\u201c, este unul dintre ei. In ciuda acestor aspecte pozitive, ce par a sublinia posibilitatea reala de a trai o viata crestina in mijlocul lumii \u2013 asemenea comunitatii crestine descrise in \u201eFaptele apostolilor\u201c \u2013, nu avem inca nici o \u201eregula\u201c de viata dedicata, exclusiv, laicilor.
\nInvoluntar, probabil, Charles Mathewes ne ofera prin lucrarea sa tocmai premisele unei asemenea reguli de viata. Inradacinata in principiul sacrificiului cristic, viziunea lui Mathewes ilustreaza o cale, concreta, pe care orice crestin laic o poate urma. Daca in constitutia dogmatica \u201eLumen Gentium\u201c emisa de Conciliul Vatican II se statueaza, clar, faptul ca vocatia specifica a laicilor \u201eeste sa caute Imparatia lui Dumnezeu ocup\u00e2ndu-se de cele vremelnice si or\u00e2nduindu-le dupa vointa lui Dumnezeu\u201c (art. 31), Mathewes ofera o modalitate \u2013 deopotriva clasica si inedita \u2013 de a g\u00e2ndi aceasta implicare a laicilor in domeniul temporal. Ascetica sa \u201eseculara\u201c este dublata de una dintre cele mai bune explicatii ce pot fi conferite escapismului acelor crestini ce nu agreeaza doctrina sociala si ideea de implicare civica. In plus, ea inaugureaza o posibila interpretare a intregului corp doctrinar catolic referitor la valorile vietii publice.
\nIndurarea activa<\/strong>
\nIntr-un ev \u2013 al XV-lea \u2013 in care cei bogati erau mai interesati de problema m\u00e2ntuirii dec\u00e2t Bill Gates sau Warren Buffet, unul dintre printii acelei lumi, Richard Beauchamp, duce de Warwick, lasa cu limba de moarte ca in capela construita din donatiile sale sa se sav\u00e2rseasca pentru sufletul sau trei Sfinte Liturghii, zilnic, \u201eduring the Worlde\u2026\u201c.
\nFascinat de aceste trei cuvinte din testamentul ducelui de Warwick, Charles Mathewes decupeaza o intreaga cosmologie in care lumea vizibila este strapunsa, cruciform, de o axa verticala ce indica, sub semnul sperantei eshatologice, Imparatia vesnica. Instrainata prin pacatul originar al protoparintilor Adam si Eva de \u201ecele nevazute\u201c, lumea noastra, vizibila si nesupusa Duhului, impune exigenta indurarii crucii zilnice sub forma unei asceze inteleasa intr-un mod neasteptat.
\nDaca pentru emulii lui Dan Brown ideea de asceza \u201esugereaza barbati uscati, barbosi si preocupati \u2013 precum fachirii sau yoginii indieni \u2013 in a face lucruri stranii trupurilor lor filiforme\u201c (p.10), pentru Sf\u00e2ntul Augustin, urmat cu fidelitate de Charles Mathewes, \u201eascetismul autentic este mai degraba o problema de vulnerabilitate dec\u00e2t de tarie.\u201c (p.11) Cu alte cuvinte, o asceza bine inteleasa evita, totdeauna, ispita pelagiana. Aceasta tentatie transforma spiritualitatea crestina intr-un activism intemeiat pe o conceptie in care pacatul originar si alterarea ontologica a lumii postlapsariene nu-si mai pot gasi locul. Cheia unei intelegeri echilibrate o joaca modul in care pot fi g\u00e2ndite virtutile crestine, impotriva prezumtiei pelagiene a necesitatii eroismului moral: \u201evietile noastre in aceasta lume se confrunta mai mult cu problema acceptarii unei actiuni exterioare asupra lor dec\u00e2t cu nevoia de a actiona.\u201c (p.11)
\nTotusi, \u201eo asemenea indurare nu este in mod fundamental inerta; pasivitatea si actiunea sunt intr-un mod complex intrepatrunse in aceasta privinta, intr-o receptivitate asumata sau intr-un soi de asteptare alerta.\u201c (p.11) Aceasta \u201eanduranta\u201c reprezinta conceptul crucial al intregului demers al lui Charles Mathewes. Privita dintr-o asemenea perspectiva angajarea noastra sociala pare mult mai rationala si promitatoare: fie ca oameni politici, ca bussines-mani sau ca simpli cetateni, putem indura vicisitudinile lumii noastre animati de principiul sperantei ce ne intareste in virtutea rabdarii.
\nAstfel putem fi prezenti in mijlocul bunurilor seculare fara a cauta o iluzorie evadare. Totodata, viata noastra publica, sociala, devine o modalitate de a trai in si cu Dumnezeu, intr-o maniera ascetica prin care Dumnezeu ne purifica sufletele prin ceea ce Mathewes numeste, inspirat, \u201easceza cetateniei\u201c (p.21). Intr-o asemenea lectura, bazata pe o surprinzatoare interpretare a operelor Sf\u00e2ntului Augustin, \u201eproblemele care fram\u00e2nta viata politica de pretutindeni nu provin, in cele din urma, de undeva \u201ede afara\u201c, de la \u201eceilalti\u201c sau dinspre orice alta forma de alteritate, ci dinauntru \u2013 din chiar miezul vietilor noastre, ale celor care incercam sa evadam\u201c (p.23) dintr-o lume in care nu ne putem acomoda.
\nTeologia eliberarii
\nsi spiritul revolutionar<\/strong>
\nIn ciuda oricaror aparente de pasivitate sau inertie delicat glazurate cu idei crestine, conceptia lui Mathewes implica o rezistenta si o tenacitate cu adevarat eroice, orientate impotriva unei lumi alienate ce se opune, cu incapat\u00e2nare, Duhului:
\n\u201eA-ti indura propria viata in acest mod inseamna sa fii atent si treaz, indelung rabdator, refuz\u00e2nd sa accepti ca lumea sa aiba ultimul cuv\u00e2nt in semnificatia sa, si, de asemenea, refuz\u00e2nd sa crezi ca stii care anume va fi acest ultim cuv\u00e2nt. Inseamna sa traiesti in lume, fara a accepta auto-prezentarea sa imanentista. Inseamna sa traiesti eshatologic in lume \u2013 a trai pe durata acestei lumi trecatoare.\u201c (p.15)
\nNascuta pe fondul tumultuoasei vieti politice sud-americane, binecunoscuta \u201eteologie a eliberarii\u201c a generat raspunsuri ample at\u00e2t din partea Papei Ioan Paul al II-lea, c\u00e2t si din partea Cardinalului Joseph Ratzinger si a Congregatiei pentru Doctrina Credintei. Dupa cum a aratat, cu acuratete, Cardinalul Ratzinger intr-un interviu acordat lui Vittorio Messori, problema de fond a teologilor eliberarii consta in eliminarea imperativului \u201eortodoxiei\u201c doctrinare in numele exigentei \u201eortopraxiei\u201c (cf. \u201eThe Ratzinger Report\u201c, Igantius Press, 1985, pp.184-185).
\nAflati sub presiunea unor realitati economice si politice pe care cetatenii fostelor tari comuniste est-europene le inteleg prea bine, liberationistii sud-americani au ajuns \u2013 pe urmele lui Marx, Engles si Lenin \u2013 la concluzia ca revolutia e forma de actiune cea mai adecvata unor realitati sociale ce trebuiesc schimbate neint\u00e2rziat. Insesi documentele Bisericii Catolice \u2013 cum ar fi acea faimoasa \u201eInstructie privind anumite aspecte ale Teologiei Eliberarii\u201c publicata in 1984 de Congregatia pentru Doctrina Credintei \u2013numesc si descriu, fara menajamente, aceste realitati dramatice ale unei lumi in care injustitia pare atotstap\u00e2nitoare.
\nMelanj grotesc de marxism si crestinism, teologia eliberarii exclude, insa, c\u00e2teva idei-forta care, ele singure, ar fi putut contribui la evitarea derapajului spre extrema st\u00e2nga. Prima dintre acestea este aceea a ascezei crestine, puternic subliniata at\u00e2t de catre Charles Mathewes, c\u00e2t si de Doctrina Sociala Catolica. Fundamentul acestui principiu ascetic provine din ideea, esential crestina, conform careia Dumnezeu este \u201eprincipiul activ\u201c in mijlocul istoriei omului cazut. Deci nu omul e cel care poate, prin forte proprii, sa repare stricaciunile pricinuite de pacatele noastre cele de toate zilele. Corelata cu doctrina despre Providenta divina, invatatura autentic crestina exclude orice forma de activism sau spirit revolutionar. Istoria moderna ne-a aratat, de altfel, ce consecinte dezastruoase au avut revolutiile de pretutindeni.
\nViciul nerabdarii<\/strong>
\nDincolo de toate aceste aspecte particulare legate de teologia eliberarii, eroarea de fond ram\u00e2ne una dintre lectiile centrale ale doctrinei sociale crestine: nerabdarea si dorinta unor rezultate sigure si urgente reprezinta vicii de fond care se opun principiul ascezei. In acest sens, Charles Mathewes insista asupra importantei virtutii indurarii injustitiei: p\u00e2na la implinirea, cu ajutorul lui Dumnezeu si prin actiuni echilibrate si intelepte, a unei reforme profunde si autentice a societatii, crestinii trebuie sa constientizeze si sa accepte, cu rabdare, consecintele pacatelor proprii si ale inaintasilor lor.
\nIstoria noastra nu e diferita, la urma urmei, de aceea vetero-testamentara a poporului lui Israel. Ori de c\u00e2te ori alegem sa ne inchinam altor zei sau ne-sfintei treimi \u201eegalitate, libertate, fraternitate\u201c, triada de valori lipsita de orice referinta la Dumnezeul cel Viu proclamat de Biserica apostolica, pedeapsa va sosi, inevitabil, mai devreme sau mai t\u00e2rziu. Depasirea \u201eblestemului istoriei\u201c (Mircea Eliade) nu se va putea face, insa, exclusiv prin puteri proprii. Fara recursul insistent la puterea cosmica si de neinvins a lui Dumnezeu, nimeni nu poate schimba in bine vreuna dintre structurile corupte ale lumii in care patimim. O concluzie la care ar merita sa mediteze chiar si politicienii nostri\u2026<\/p>\n

Duquesne University,
\nPittsburgh, PA<\/em><\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Profesorului James P. Bailey Ratacitori intr-o lume stranie si, cel mai adesea, ostila. Cam asa ar putea fi descrisa conditia contemporanilor nostri, fie ei crestini sau nu, fie ei mai mult sau mai putin \u201eescapisti\u201c. Indiferent de optiunea lor religioasa, confruntati cu fenomene precum globalizarea, invazia politicului in toate sferele vietii publice, terorismul sau incalzirea… Cite\u0219te mai mult »Asceza si politica: de la Sf\u00e2ntul Augustin la Charles Mathewes<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[249,250],"class_list":["post-441","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-jocuri-virtuale","tag-vot"],"views":1923,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/441","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=441"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/441\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=441"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=441"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=441"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}