{"id":438,"date":"2009-12-10T11:26:07","date_gmt":"2009-12-10T09:26:07","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=438"},"modified":"2009-12-10T11:26:49","modified_gmt":"2009-12-10T09:26:49","slug":"invidia-boldul-si-antena","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/invidia-boldul-si-antena\/","title":{"rendered":"Invidia, boldul si antena"},"content":{"rendered":"

Braila, ca orice oras, are propriul ei folclor urban. Iar folclorul ei urban, ca orice folclor urban, se distinge printr-un detaliu brut si progresist al trecutului. Care este detaliul cel mai pregnant al folclorului urban brailean? Antenele. Antenele Epocii de Aur. Pe zeci de blocuri din acest oras poti zari veritabile lanuri de antene ruginite, str\u00e2mbe si rupte, ramase din acele timpuri intunecate c\u00e2nd rom\u00e2nul avea suflet de pioner si vointa de animal industrial. Insa aceste antene nu au ramas montate doar pe acoperisurile blocurilor, ci au esuat si in paradisul gospodaresc al cetateanului. Functia lor in prezent? Aceea de intaritura. Adica, a devenit o \u201echestie\u201c de c\u00e2rpit alte \u201echestii\u201c.<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

De cum te afunzi pe stradutele inguste si labirintice din anumite zone rau-famate ale orasului, precum cartierele Viziru sau Vidin, ai vaga impresie ca ai nimerit in turbaria virgina a unei civilizatii nascute din materii reziduale. Altfel spus, e ca si c\u00e2nd te-ai plimba printr-un ghetou din Kazahstan. De jur imprejur, se intinde un Egipt compus din garaje de tabla, fortificate cu placi de carton presat si cu ceva ce ar putea fi descris ca o p\u00e2nza de fiare indoite si innodate \u2013 oricum, ceva ca rupt parca din reveriile futuristilor sovietici \u2013 si tot soiul de gradini. Gradini cu legume si pomi fructiferi, gradini cu porci, gaini si rate, gradini cu flori, gradini cu Olcituri, Dacii 1300, Skoda, Lada si Lastunuri, invaluite in deplina desfatare a unei rugini pistruiate cu gainat de pasari, gradini cu pensionari social-democrati care joaca table, horcaie si fluiera excitati dupa fetite de liceu si gradini cu m\u00e2rlanasi supraponderali care \u201eo pun\u201c de un gratar suspin\u00e2nd pe versurile maestrului Florin de la Caransebes. Trendul care domneste peste tot acest peisaj? Intrebuintarea c\u00e2t mai practica a fostelor antene. Oriunde iti arunci privirea, dicteaza antena. Antena pe post de bolta, gratii din antene sudate, bare de batut covoare din antene sudate, sape din bucati de antena sudate, schelete ale chioscurilor pentru tomberoane din antene sudate, basoreliefuri pentru portile garajelor si pentru usile centralelor de cartier din elementi de antena sudati si, nu in ultimul r\u00e2nd, antene infipte in pam\u00e2nt pe post de araci.
\nStau si ma g\u00e2ndesc ca poate cea mai importanta functie sociala a antenei, asa cum s-a transmis ea din comunism si p\u00e2na in primii ani ai postdecembrismului, a fost aceea ca a servit si ca o \u201earma\u201c\u00a0 rentabila in amplul fenomen al reglarii de conturi cetatenesti\u2026
\nEi bine, de aici iesim din art-nouveaul comunitarian si demaram cu sc\u00e2rt\u00e2it de roti in plina paradigma a convietuirii ca un act de barbarie.
\nDe exemplu, un amic imi povestea zilele trecute cum familia lui \u2013 o familie simpla de catolici, deci cultiv\u00e2nd din plin simtul comuniunii sociale \u2013 a fost realmente terorizata intre anii 1990 si 1994 de un vecin de bloc care locuia in acea perioada cu un etaj deasupra lor si care dezvoltase o reala obsesie din dorinta de a le face imposibila exercitarea dreptului natural si euforic de a fi \u201etelespectatori\u201c.
\n\u2013 Dar ce anume il deranja? l-am intrebat curios.
\n\u2013 Numarul de elementi ai antenei.
\n\u2013 Adica?
\n\u2013 E simplu. Se simtea umilit ca familia mea avea cea mai buna antena din acel bloc, ca prindeam inca patru posturi in afara de TVR.
\n\u2013 Si ce probleme v-a facut?
\nInfigea bolduri in cablul care facea legatura dintre mufa televizorului si antena. Dar nu taia niciodata cablul. Nu smulgea niciodata elementii antenei. Nimic. Doar infigea bolduri. At\u00e2t. In fiecare saptam\u00e2na, odata cu caderea noptii, timp de patru ani, douazeci de bolduri (niciodata unul in plus sau in minus), cu constiinciozitatea unui stahanovist. Nu se stie cum, dar nimeni, nici un locatar nu si-a dat seama de ritualul pe care vecinul lor il practica. Era silentios, eficace si atent ca soarecele c\u00e2nd opereaza sacii dintr-un hambar. Numai p\u00e2na intr-o zi, c\u00e2nd a fost prins in flagrant de catre tatal amicului meu care, fara sa chibzuiasca prea mult, a hotar\u00e2t ca cea mai buna metoda de pedepsire ar fi aceea de a-l t\u00e2ri prin tribunale. Bineinteles, nu au ajuns niciodata in fata instantei. Cazul era prea absurd. Astfel ca zilele cu bolduri in antena au continuat, ceea ce i-a adus pe parintii lui la pragul disperarii. Vecinul lor era de neoprit.\u00a0 Nu stiau cum sa mai procedeze. Mai int\u00e2i au devenit bolnavi cu nervii. Apoi insomniaci. Apoi le-a pierit pentru o perioada chiar si pofta de m\u00e2ncare. Apoi au inceput sa apara certurile la cutite. Trebuiau sa actioneze intr-un fel \u2013 dar nu in orice fel \u2013, c\u00e2t mai repede cu putinta. Era pusa in joc nu doar armonia familiala, dar si banii cheltuiti pe acea antena. Asa ca, in lipsa de orice alta idee, au zis ca cea mai buna forma de contraatac ar fi imitatia. Asadar au recurs si ei la acelasi procedeu. Au inceput sa-i infiga bolduri in antena. El infigea. Ei infigeau. El incepuse sa infiga de doua ori pe saptam\u00e2na. Ei hotar\u00e2sera ca vor trebui sa o faca de trei ori, ba chiar de patru daca ar fi fost necesar pentru a-l infr\u00e2nge.\u00a0 In scurt timp, ceea ce incepuse ca o scurta riposta a atins stadiul unei lupte pentru suprematie bazata parca pe celebrul principiu american de last man standing. Ori de c\u00e2te ori se int\u00e2lneau, fie accidental, fie intentionat, se luau\u00a0 subit la injuraturi, se blestemau, se scuipau, se huiduiau. Au tot dus-o in acest fel vreun an de zile, p\u00e2na in vara lui 1994, c\u00e2nd ofensiva vecinului lor a incetat brusc.
\n\u2013 Care a fost motivul?
\n\u2013 Televiziunea prin cablu. A fost primul din blocul nostru care, stii cum se spunea atunci, \u201esi-a tras cablu\u201c. Intelegi? Era primul.
\n\u2013 … ( am tacut )
\nBun.
\nAcum, un alt caz, ceva mai recent si putin diferit.
\nAnul 2006. Zi frumoasa de primavara. Miasma coplesitoare de copaci infloriti. Ma plimbam linistit pe bulevardul Independentei, prin dreptul C.E.C.-ului. La un moment dat aud doi batr\u00e2ni tip\u00e2nd: \u201euite ma, acolo sus! Iar a dat strechea in asta!\u201c. Unul dintre ei arata cu degetul spre acoperisul unui bloc cu opt etaje. Curios sa vad despre ce-i vorba, m-am apropiat de ei cu pasi repezi, insa p\u00e2na sa apuc sa privesc punctul pe care-l indica degetul batr\u00e2nului, am fost \u201ebruiat\u201c de un zgomot puternic. Buuuuuuf! Batr\u00e2neii au izbucnit in r\u00e2s. Ce sa fie? Peste aripa unui Jeep alb care stationase in parcarea din fata blocului se intindea o pata enorma de balegar. Resturile pungii in care fusese balegarul fluturau peste acea pata. Buuuuf! Alta punga. Batr\u00e2neii r\u00e2deau sa se prapadeasca. O noua pata, insa de data aceasta pe geamul lateral. Eu eram complet buimacit. Totul se petrecea la o distanta de vreo 10 metri de mine si nu stiam ce sa cred. Aveam senzatia acuta ca am nimerit accidental in preludiul unei micute revolutii de cartier si ca aceasta punga cu balegar reprezenta partea ei soft, ca avea sa urmeze munitia de distrugere in masa, in speta chiuvetele, damigenele, cazile, bibliotecile si televizoarele.\u00a0 Am vrut sa-i intreb pe cei doi batr\u00e2nei daca-l cunosc cumva pe cel sau cea care arunca, dar acestia disparusera pe nesimtite.
\nPeste c\u00e2teva zile aveam sa aflu din paginile unui ziar local ca un locatar din blocul cu pricina, fost inginer-mecanic pe vremea lui Ceausescu la \u201eDrumuri si Poduri\u201c, isi incropise un soi de catapulta cu banda de cauciuc din ultimile doua antene care mai ramasesera pe acoperis si ca tintele speciale ale pungilor cu balegar pe care le catapulta erau numai masinile straine. Prins de politisti in plina actiune, transportat la sectie si intrebat ce anume l-a determinat sa catapulteze acele pungi, el le-a dat urmatorul raspuns (citez din articol): \u201eCe vreti, mai, oameni buni, doar sunt si eu om ca tot omul! Ma rodea invidia ca, dupa treizeci de ani de munca pe santiere, eu am un nenorocit de ARO, iar canaliile astea capitaliste se plimba in masini de lux!\u201c. Am incheiat citatul. Apropo, Jeep-ul alb apartinea cumnatului sau…
\nBun.
\nDeci, in ambele cazuri avem de-a face cu sf\u00e2nta meteahna a invidiei. Antena a fost doar intrumentul ei de expresie. Care ar fi morala? Trebuie sa mai existe vreo morala c\u00e2nd e vorba de invidie? Nu. Dar se cere o micuta constatare: comunistii au construit si au lasat in urma lor tone de lucruri inutile si greu de epuizat, cum ar fi antenele din Braila.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Braila, ca orice oras, are propriul ei folclor urban. Iar folclorul ei urban, ca orice folclor urban, se distinge printr-un detaliu brut si progresist al trecutului. Care este detaliul cel mai pregnant al folclorului urban brailean? Antenele. Antenele Epocii de Aur. Pe zeci de blocuri din acest oras poti zari veritabile lanuri de antene ruginite,… Cite\u0219te mai mult »Invidia, boldul si antena<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[248,247,246],"class_list":["post-438","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-braila","tag-folclor-urban","tag-mituri-urbane"],"views":1900,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/438","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=438"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/438\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=438"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=438"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=438"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}