{"id":4366,"date":"2010-09-09T13:34:16","date_gmt":"2010-09-09T11:34:16","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=4366"},"modified":"2011-11-08T19:06:26","modified_gmt":"2011-11-08T17:06:26","slug":"razboiul-ca-epopee-personala","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/razboiul-ca-epopee-personala\/","title":{"rendered":"Razboiul ca epopee personala"},"content":{"rendered":"

Interviu cu veteranul de razboi Theodor Cretu (I)<\/strong><\/p>\n

Veteranul Theodor Cretu1 este un barbat de statura medie, cu o tinuta dreapta si ochi albastri patrunzatori. Citeste fara ochelari si este un om fara probleme majore de sanatate; el \u00eensusi a marturisit ca toata viata a fost doar de doua ori bolnav: o data \u00een copilarie, de o boala a v\u00e2rstei, iar mai t\u00e2rziu a suferit o apendicectomie. Este profund credincios, un practicant ortodox.<\/p>\n

La 88 de ani si-a pastrat nealterat simtul umorului si o anumita seninatate dezarmanta, candoare chiar. Grozaviile la care a fost martor, acte genoicidale si scene atroce de batalie, nu par sa-l fi marcat prea mult. Subiectivismul, patriotismul traditionalist si memoria selectiva au intervenit \u00een relatarea ampla pe care ne-a oferit-o la Resita, \u00eentre 5-7 iulie 2010. Naratiunea veteranului a \u201eepurat\u201c de vinovatie trupele rom\u00e2ne care \u00een colaborare cu trupele hitleriste au declansat, \u00een Bucovina, \u00een vara anului 1941, Holocaustul.
\nRazboiul pe \u00eentelesul tuturor
\n\u201e\u00cemi zice Theodor. Asa mi-a fost numele originar, de la parinti. C\u00e2nd mi-am facut buletin dupa razboi, ca eu sunt refugiat din tinutul Herta, daca stiti, n-am mai avut acte; pe front nu am avut acte, parintii s-au refugiat, am gasit \u00een caruta lu’ tata certificatul de botez de la popa, actul cu care sa dovedesc ca sunt rom\u00e2n… si atunci c\u00e2nd mi-am facut buletin din Theodor m-au scris… Toader. De fapt, eu nu m-am refugiat, eram pe front.
\n…Da, sa va spun \u00eenca ceva, de fapt istoria este mai lunga, \u00eenainte de 1939, nu mai stiu exact anul c\u00e2nd, Germania a facut pact de neagresiune cu Rusia, cu Stalin, Germania vindea armament Rusiei. A fost o \u00eentelegere mutuala \u00eentre ei, ca vor aseza ei altfel Europa… da, Stalin cu Hitler! Va dati seama, unul comunist, unul nationalist-socialist. si sa vedeti ce s-a \u00eent\u00e2mplat, asta \u00een istorie nu-i scris sau poate-i scris pe undeva, dar eu stiu precis, de prin ziarele de-atunci, ca citeam ziarele, eram de-acum marisor, si nu eram… acum, nu ca dispretuiesc, dar nu eram crescut numai la oi! Am terminat scoala elementara si apoi am fost ucenic s\u00een mestesugul croitoriei, n.n.t pe la evrei si auzeam multe, eram la oras, si citeam. si-au convenit ei asa, Hitler cu Stalin, Rom\u00e2nia sa fie mutilata de rusi, sa-si ia Basarabia \u00eenapoi… or facut pact cu ungurii sa ia Ardealul si ei, rusii sa ia Basarabia si nordul Bucovinei si bulgarii sa ia Cadrilaterul si partea cealalta a Dobrogei. si dupa ce au facut asa, a venit Hitler la rom\u00e2ni, \u00een secret, si a spus asa: \u00abDaca va aliati cu noi si mergem aliati \u00een razboi, luam Basarabia \u00eenapoi, si p\u00e2na la Bug, sa fie Rom\u00e2nia!\u00bb. Scopul lui era sa distruga \u00eent\u00e2i Rusia… si atunci s-a aliat cu noi si \u00een ’41… eu eram acolo \u00een tinutul Herta, care era ocupat, c-o cedat Carol. \u00cent\u00e2i a cedat Basarabia si nordul Bucovinei si apoi au venit rusii si-au ocupat si tinutul Herta, ca sa faca granita mai frumoasa, mai dreapta si a luat si din judetul Dorohoi, de dincoace de Prut, noua comune. si de atunci p\u00e2na \u00een ’41 noi am fost ocupati de rusi, datorita lui Hitler care a zis: \u00abCere Basarabia\u00bb. Rom\u00e2nii, nu toti, mai putini, s-au refugiat atunci. Unii au ramas pentru ca a fost rapid. S-a auzit un zvon ca vin rusii si gata au venit rusii puhoi… si putini au reusit sa plece. Parintii au ramas acolo, noi am fugit, eu si cu fratele meu care eram mai mari…
\nDe fapt, razboiul a \u00eenceput din ’39, iar Rom\u00e2nia a \u00eenceput \u00een 1941. Am fost \u00een Regimentul 2 AA, adica 2 antiaeriana, Iasi. Am fost \u00eencorporat la 1 aprilie 1943. Atunci nu am avut 20 ani de \u00eempliniti. Ba da, am avut, sunt nascut \u00een 1922! \u00cenainte de a fi \u00eencorporat, am stat 10 zile \u00een cazarma la Iasi, fiindca era razboi; p\u00e2na ne-a \u00eembracat, organizat… si \u00eentr-a unsprezecea zi, \u00een 12 sau… \u00een 13 aprilie ne-a dus la Tiraspol. Basarabia era ocupata de rom\u00e2ni si frontul era departe. Acum, acolo era Rom\u00e2nia. Am fost \u00een Bateria 113, era comandata de capitanul C\u00e2lcic Victor, el era unul dintre comandanti, si al doilea era Atanasiu Victor; primul era din Iasi, iar Atanasiu Victor era basarabean, el dezertase din armata ruseasca si a venit \u00een armata rom\u00e2neasca si era tot capitan si lucra cu asta, pentru ca nu aveau deplina \u00eencredere \u00een el si pentru ca sa \u00eenvete, ca nu cunostea instructie rom\u00e2neasca.
\nNoi apartineam de Ministrul Aviatiei; pe atunci, \u00eempreuna cu aviatia, pontonierii (care fac poduri) si noi, antiaeriana. Purtam uniforma albastra deschis, sinilie, frumoasa era! Luptam \u00eempotriva avioanelor rusesti. Aveam armament nemtesc, tunuri Vikes, calibru 50, asta era artilerie grea, antiaeriana! Eu am facut la Bateria 113 antiaeriana, tunuri Reinmenthal, calibrul 37, tunuri automate erau, foarte periculoase. Erau si antiaeriane si terestre, antitanc. Erau si mitraliere grele, mitraliere usoare. si celelalte trupe rom\u00e2nesti era dotate. Eu nu prea am avut tangente cu infanteria, dec\u00e2t asa putin pe front. Dar aveau armament, avea armament german, arme ZB-uri se numeau, foarte periculoase, ca se actionau usor, nu ca ale noastre din razboiul celalalt, grele si neprecise. Astea erau foarte usor de manevrat. Atunci mai avea, infanteria, mitraliere mai usoare, pe care le luau pe spate si fugeau cu ele.
\nDesi era Antonescu atunci maresal, si el era foarte sever, ofiterii nu se purtau chiar cum aveau ordin. Era iarna, frig, \u00een Rusia, nu aveai voie sa porti fular, manusi, sa fii \u00eencrosnat, asa cum se zice. Asa erau ordinele, dar noi umblam cu caciuli, cu manusi si cu fular, cum puteam, si ofiterii la fel. De la Iasi am ajuns la Tiraspol, cu masinile, antiaeriana era motorizata. si nu-i departe… nu-i departe. \u00centre Prut si Nistru e o f\u00e2sie, nu-i mare! Mai \u00eenainte, granita Rom\u00e2niei cu Rusia era Nistru. Si acuma, noi am traversat cu masina pe la Tighina, Chisinau, am trecut \u00een Transnistria. Era bine \u00een Rusia, ne primeau bine rusii, erau bucurosi ca scapa de comunism, stiti, de stalinismul lor. Si noi ne purtam foarte frumos2. Nemtii, \u00een schimb, de fapt trupele celelalte se purtau mai cuviincios, dar aveau o armata, sa spun asa dupa mintea mea, de nebuni. Aveau o armata SS, cu semnul mortii, erau copii abandonati, cum sunt si \u00een Rom\u00e2nia, i-a crescut Hitler, statul, si ei nu stiau ca ar fi avut alti parinti, ei stiau at\u00e2t, Hitler e al nostru si gata! Ei erau criminali cu alte cuvinte. Am vazut cum au fost torturati. E foarte mult ca sa va spun.
\n\u00cenceputul razboiului antisovietic: sf\u00e2rsitul unei terori, \u00eenceputul alteia
\nAcum sa va spun cum a \u00eenceput. La 1 iunie 19413, toti ai casei dormeam \u00eemprastiati \u00een jurul casei, fiindca rusii veneau peste noi noaptea; din comuna de acolo4 si nu numai din comuna, din Basarabia… si fara sa te cheme cineva la primarie sau la militie, daca era bogat ori taranist sau liberal, sau chiar daca nu erai asa, dar erai turnat de sateni, vecini din astia, ca esti \u00abfoarte rom\u00e2n, tii mult la Rom\u00e2nia\u00bb… si pentru asta erai suspect si te ridica noaptea. Veneau pe neasteptate, pe tacute… si numai ce te trezeai dimineata ca nu-i vecinul, ca lipseste si ala din sat, lipseste si celalalt. Dupa o asa noapte… dupa aceea, urma o liniste scurta, de vreo doua nopti, o saptam\u00e2na, si iara veneau, iara ne duceau. Si atunci, noua, cineva ne-a spus de la Primarie, chiar primarul (\u00een comuna noastra era un singur rus, un rus ramas de la razboiul celalalt, si c\u00e2nd au venit rusii l-au pus pe el primar, ca stia ruseste), si i-a spus lui tata: \u00abNicolae, fii atent ca esti pe lista. Paziti-va!\u00bb. Si atunci, noi am \u00eenceput sa dormim afara. Eu dormeam la f\u00e2nt\u00e2na de l\u00e2nga sosea, ca sa am soseaua \u00een fata. Era un pom, un corn din ala… si eu dormeam acolo, ca daca vin pe acolo, puteam sa fug \u00een alta parte. Tata si mama dormeau \u00een gradina, \u00een alta parte, dormeam \u00eemprastiati. Si \u00een ziua de 1 iunie, eu cum dormeam acolo, s-a facut deja ziua, si numa’ ce deschid ochii si aud: \u00abbum!, bum!\u00bb si vad lume pe strada, oamenii, vecinii zic\u00e2nd: \u00aba \u00eenceput razboiul contra rusilor\u00bb. Imediat m-am ridicat si eu. Atunci am vazut, de la noi se vedea, un nor gros de fum de la Cernauti. Au bombardat nemtii Cernautiul, au bombardat orasul Herta, noi eram \u00eentr-o comuna la vreo 6 km de Herta, era foc peste tot, fum, grozavie, avioane… nemtii aveau niste avioane de v\u00e2natoare Messerschmitt, foarte bune, aveau si Stucka, tot niste avioane de v\u00e2natoare, astea erau cele mai periculoase, cele de v\u00e2natoare. Celelalte erau de bombardament, grele5.<\/p>\n

si atunci, sa va povestesc cum o \u00eenceput razboiul… asa, la vreo saptam\u00e2na de razboi6, nu mai putea sa ne ridice sse refera la organele de represiune sovietice, n.n.t, ca lumea era toata agitata, dar a venit la noi primarul cu militia si i-a spus asa lui tata: \u00ab\u00cenhami caii sau boii, ce ai si vii la Primarie\u00bb… era razboi, trebuia sa executi. Asa ca ne-am vorbit noi acolo, eu eram mai mare dintre toti fratii mei, din 22 p\u00e2na \u00een 41… faceam 20 de ani… 19 ani, si ne-am str\u00e2ns noi acolo… si mama \u00eei spune asa lui tata: \u00abMai, daca te duci tu, tu nu mai vii \u00eenapoi!\u00bb. Asa ca ma trimite pe mine, g\u00e2ndind ca pe mine n-o sa ma ia, ca eram copil t\u00e2nar. Ei erau multumiti sa vina oricine. M-am dus cu carul gol la Primarie, ca a zis ca trebuie sa ducem niste munitie. Ne-a \u00eenrolat si ne-a dus p\u00e2na \u00eentr-o comuna, \u00een Cristinesti, asta era deja peste Prut. Toata ziua am mers, ca nu era departe de la noi p\u00e2na la Prut, erau vreo 8 km, dar am mers de la amiaza p\u00e2na spre seara, cu carul gol; acolo am tras la o scoala, ne-au dat niste conserve sa m\u00e2ncam, niste biscuiti de razboi, din aia uscati… ca nu eram numai eu, au luat oameni din mai multe sate, si mai batr\u00e2ni si mai tineri, si toti din sate aveau care cu cai, cu boi, si s-o facut o coloana de care, spuneau ca trebuie sa ducem munitie de undeva. De acolo, au \u00eencarcat carele ei, armata lor, au \u00eencarcat niste munitie, si la o bucata din noapte au spus ca mergem p\u00e2na nu stiu unde… Asa ca am mers, de a doua zi, toata ziua, toata noaptea… si boii oboseau… si caii… aveam santinele, \u00eenainte si-napoi si pe laturi, sub escorta mergeam. si a treia zi am ajuns \u00een Basarabia, departe. Atunci, \u00een dimineata, apar vreo 7 \u2013 10 avioane si tot aruncau niste rachete albe. Rusii se retrageau cu duiumul, cavaleria lor, fuga-fuguta, da-i drumul, pe l\u00e2nga noi. Avioanele de-a lungul soselei tot aruncau rachete albe, cred ca ei au fost probabil informati, rom\u00e2nii si nemtii, de coloana, stiau ca e furata si ca rusii ne duce cu forta, si au masurat coloana… si la un moment dat au facut c\u00e2teva ture roata, si tot aruncau rachete. O rusoaica, parca acum o vad, era militar, era calare, rusii erau acolo cu caii pitulati \u00eentr-o lunca, a tras \u00een avion. At\u00e2t le-o trebuit! Imediat, \u00een momentul acela, au si \u00eenceput avioanele sa mitralieze jos, dar nu pe noi, ci pe armata care fugea pe l\u00e2nga noi… pe coloana o protejat-o… si au disparut apoi c\u00e2nd au gatat munitia! Atunci am vazut pentru prima data cai morti, oameni rasturnati acolo, mi-era groaza, o grozavie, era plina soseaua, nu mai puteam merge… Apoi o urmat alta tura de aviatie, bombardamente serioase. si, \u00een sf\u00e2rsit, am ajuns sa trecem Nistrul, spre seara. Armata rusa era \u00eengramadita acolo ca era Nistru de trecut si nu erau poduri. Aviatia a bombardat toate podurile care erau peste Nistru, nemtii si cu rom\u00e2nii au bombardat. Veneau rusii calare, cavaleria \u00een galop si credeau ca-i pod acolo. C\u00e2nd vedeau ca nu-i podul, \u00eenainte! Aviatia bombarda \u00een continuare, \u00eei bombarda \u00een apa, era \u00eenvalmaseala acolo, ca nemtii erau \u00eenarmati, rusii… p\u00e2na atunci eu nu am fost pe front, era \u00eenainte de plecarea mea pe front. Eu eram cu carul acolo \u00een multime… aviatia bombarda, nu-i lasa pe rusi nici sa ridice capul de jos, noi, eram si noi \u00een pericol… dar escorta noastra nu ne-a mai pazit at\u00e2ta, ca erau bucurosi sa scape, s-au ascuns si ei, si c\u00e2nd sa ne controleze… alte avioane veneau peste ei! \u00cen perioada asta, mi-a venit \u00een g\u00e2nd sa evadez de acolo, dar mi-era mila de boi sa \u00eei las. Am \u00eentors la un moment dat, c\u00e2nd a fost putina liniste, am \u00eentors boii \u00eenapoi si am iesit din orasul ala, Cahul sau asa cred ca se numea, si cu carul \u00eencarcat asa, am iesit imediat la marginea orasului. M-am g\u00e2ndit asa, ca daca o iau pe sosea, rusii ma iau \u00eenapoi. Am luat-o pe c\u00e2mp, asa cu carul \u00eencarcat, am ajuns la un p\u00e2r\u00e2u, am tras boii la p\u00e2r\u00e2u si am aruncat din car tot ce am avut, acolo \u00een p\u00e2r\u00e2u, lazi patrate cu munitie, nu stiu ce era, grenade, cartuse… asa ca a ramas carul gol. Am iesit de acolo c\u00e2nd era \u00eenserat de-a binelea, nu se mai vedea nimic, acum mi-era deja frica, boii erau obositi, s-au culcat jos, nu-i mai puteam scula sa mearga… si erau \u00eenjugati. Eu eram obosit, am adormit si eu7. La un moment dat, m-am g\u00e2ndit ca e periculos, ca daca vine armata si ma gaseste pe c\u00e2mp ma \u00eempusca imediat si… am luat-o catre sosea, cu tot cu car. C\u00e2nd am ajuns la sosea, niste rusnaci m-au si \u00eenconjurat, au scos o sabie, mi-au rezemat-o pe cap, m-au controlat si m-au \u00eentrebat pe ruseste. Eu st\u00e2nd acolo cu rusii, aproape un an ocupati, rupeam ruseste bine, ca deja voiau ei sa ne \u00eenvete, dar m-am facut ca nu prea stiu multe si raspundeam numai c\u00e2nd si c\u00e2nd c\u00e2te o vorba si raspundeam tot pe rom\u00e2neste, dar minteam! Acum, astia m-au \u00eentrebat ce caut eu acolo… si am raspuns ca am dus munitie la Armata Rosie… si la un moment dat, i-am convins si mi-au zis: \u00abPasli domo\u00bb, si m-au \u00eenjurat… ca asa aveau ei obiceiul! Nu mi-au dat ei bine drumul acasa, ca din urma, numai ce vine un tanc cu viteza si c\u00e2nd m-a vazut acolo, \u00een drum, a pus o fr\u00e2na si din praf am auzit \u00abStai!\u00bb. S-a ridicat turela aia de tanc si au spus sa ma predau. Gata, eu am ridicat m\u00e2inile \u00een sus, boii erau si ei acolo… au venit si niste infanteristi, s-au suit pe car, nu stiu cum nu s-a rupt carul, si-or \u00eentors carul \u00eenapoi, sa mearga ei cu carul. Mi-au luat carul. si-am ramas fara boi si fara car! aia din tanc au venit la mine, m-au controlat, m-au luat pe sus, au deschis o turela din spate si m-au aruncat \u00een tanc, si-am plecat. Era \u00eentuneric \u00een tanc, nu vedeam nimic, nimic… si unul a \u00eenceput sa ma \u00eentrebe pe ruseste cine sunt. Eu prindeam bine, dar m-am facut ca nu \u00eenteleg. Eram l\u00e2nga el si ma tot \u00eentreba si eu i-am spus doar: \u00abrumenschi\u00bb. M-a \u00eentrebat ce caut aici, daca sunt soldat. I-am spus ca nu sunt asa ceva. M-a \u00eentrebat de ce m-au luat ai lui. Eu i-am spus ca nu stiu de ce, ca am fost sa duc armament la rusi, ca mi-au luat si carul acum… si pl\u00e2ngeam. El tot \u00eei dadea \u00eenainte pe ruseste… si tancul mergea. La un moment dat, numai ce \u00eemi zice pe rom\u00e2neste: \u00abMai baiete, ia asculta asa, eu stiu rom\u00e2neste bine\u00bb… si a vrut sa ma prinda daca \u00eei spun si \u00een rom\u00e2neste la fel. Eu m-am prins imediat si atunci i-am spus asa cum mi-a picat mie mai bine. Si probabil ca el a comunicat cu ai lui, ca vorbeau pe-acolo, ca odata a oprit tancul si mi-a dat drumul acasa. Imediat ce am cobor\u00e2t din tanc, n-am mai mers pe drum, ci am trecut santul si m-am camuflat \u00eentr-un lan de secara. Am frecat secara si-am m\u00e2ncat, stateam acolo, tremuram…si c\u00e2nd s-a facut ziua am luat-o catre sosea. Pe drum erau mai putini rusi, erau aproape terminati. Numai c\u00e2nd si c\u00e2nd mai aparea asa c\u00e2te unul, vreun tanc sau cavalerie. Si-atunci am iesit la drum.
\nAcuma vreau sa ajung la evrei. Am g\u00e2ndit ca daca merg pe c\u00e2mp sunt suspect, dar daca merg pe drum e altfel, indiferent cine ma-nt\u00e2lneste. Si nu m-am mai \u00eent\u00e2lnit nici cu un rus, si am cobor\u00e2t \u00eentr-un sat. \u00cen satul acela, numai ce vad armata cu steaguri cu rosu, cu negru, cu alb, eu n-am mai vazut steaguri din acelea, nu stiam ce steag au nemtii, ca nu eram militar, v-am spus… si atunci, m-am temut! Nu erau rom\u00e2ni, m-am uitat eu, si ma \u00eentrebam ce or fi… si m-am tras la o casa, la poarta, si am stat asa sa creada ca de la casa aceea sunt. Si chiar asa o fost. St\u00e2nd eu asa, ca \u00eemi era frica sa ma misc, nu stiam ce sa fac… la casa nu m-am dus sa bat la poarta, ca nu stiam la ce om nimeresc, poate e vreun comunist sau bolsevic din-aia… mai bine stau asa… deodata, apar, dintr-o parte, vreo patru, cinci rom\u00e2ni. Si vin la mine si ma \u00eentreaba daca sunt rom\u00e2n, de unde, si ce caut acolo. Eu le spun ca m-au luat rusii, uite asa-asa .. le povestesc .. da’, zic eu, astia cine-s… si primesc raspuns: \u00abBa, astia-s nemtii, cu noi, venim cu razboi contra rusilor\u00bb si unul dintre ei a zis: \u00abHai cu el la capitan!\u00bb si m-au dus. \u00c3sta m-a \u00eentrebat si i-am spus tot, cum m-or luat rusii, cum au bombardat, cum am trecut, cum m-am \u00eentors \u00eenapoi… tot, tot. si zice capitanul: \u00abVii cu noi sa ne arati!\u00bb. Da’ eu am \u00eenceput sa pl\u00e2ng si le-am zis ca vreau sa merg acasa, ca mama ma asteapta, ca nu stiu de mine… atunci m-a lasat: \u00abApai, du-te, na, du-te acasa!\u00bb. Mi-o venit imediat g\u00e2ndul ca sa-mi dea o h\u00e2rtie ca nu-s spion, ca poate ma \u00eent\u00e2lnesc si cu altii… si mi-o dat o h\u00e2rtie, o scris cam asa: \u00abCretu Theodor, ridicat de rusi si dezertat sau evadat, asa cumva… stampila… din partea noastra este liber…\u00bb o semnat colonelul sau ce era el acolo. si vin pe drum, nu m-a mai oprit nimeni, ma \u00eent\u00e2lneam cu armata rom\u00e2neasca, cu nemtii, mergeau dupa rusi, fuga… si nu ma \u00eentrebau de nimic.
\nSi asa ajung pe un deal, dupa care coboram poate cam un kilometru si \u00een vale era orasul Noua Sulita8. De la Noua Sulita p\u00e2na la mine acasa, treceam Prutul, mai erau numai 8 kilometri. De-acolo, din deal, vad jos \u00een oras foc, vad o f\u00e2sie de foc lunga. M-am dus repede sa vad si eu ce-i acolo, ce arde acolo. Era o panta si cobor\u00e2nd asa, numai ce vad odata, acolo, multi civili. Sapau. si nemti .. stateau la un capat si la altul… si m-am oprit un pic, pe urma mi-am dat seama ca-i periculos, ca-s suspect. Am \u00eenceput sa merg \u00eencet, ca daca fugi, iar esti suspect, ca sa scap de-acolo… si odata unul de acolo a strigat dupa mine: \u00abStaai!\u00bb. Era departe \u00eenca… si m-a vazut pe mine ca merg pe drum… si a zis: \u00abStaai!\u00bb. Acolo era, cu civilii aia, sapau. Eu n-am stiut ce-i… am crezut ca armata… cu civilii aia, sapau, au luat civilii sa le faca transee, sau cam asa ceva. Am stat c\u00e2nd a somat ala, ca zic un glont m-ajunge imediat, ma da jos, ce sa fac?… am stat cu m\u00e2inile asa ridicate sschiteaza predarea, n.n.t.. o venit la mine si .. era un neamt! A vorbit nemteste, o \u00eentrebat pe nemteste… i-am spus eu ca nu stiu pe nemteste, si m-o luat catre ei, \u00eencolo, dar nu mi-o zis nimic, m-o luat si mi-o facut semn sa stau si am stat acolo. La un moment dat, vad ca toti oamenii aia care sapau i-au aliniat, ca erau mai multi ofiteri si soldati germani acolo, i-o aliniat .. si odata: prrr!, cu mitralierele… au \u00eenceput sa cada, \u00een transeu, \u00een groapa. Si la urma am aflat ca erau evrei. I-o luat din oras, din Noua Sulita… i-au dus acolo \u00een afara de oras, si acolo… era un transeu lung, asa de vreo suta de metri, poate mai mult, facut de ei… si pe toti i-au rasturnat acolo. Atunci au venit la mine, dupa ce i-o \u00eempuscat pe aia, si spun ca ma \u00eempusca… am \u00eenceput sa pl\u00e2ng. Le-am spus ca eu sunt rom\u00e2n, am fost ridicat de rusi si-am scapat si-acum vin acasa… ce stiu eu ce-i mai minteam… vorbeam rom\u00e2neste… ruseste mai stiam ceva, dar nemteste… nici n-am auzit vreodata cum se vorbeste… A mai chemat el pe altul, o mai venit altul… m-au dus la un comandant, cu o sapca din aia ridicata cum aveau ei… si ala numai m-o privit asa… si aia i-au spus, nu stiu ce, probabil ce au \u00eenteles ei de la mine… si ala a facut asa cu m\u00e2na, a sc\u00e2rba: \u00abSa se duca!\u00bb9…
\nAm cobor\u00e2t \u00een Noua Sulita. De-acolo, de la executia aia, p\u00e2na-n oras mai era poate un kilometru. Am ajuns imediat. Acolo, cum ajung, din nou, ma aresteaza, rom\u00e2nii m-au arestat si strigau: \u00abbolsevicii, bolsevicii!\u00bb. Eu nu zic nimic si dau sa fug, da’ m-au pus la zid! Nu eram numai eu singur acolo, m-a luat si m-a pus l\u00e2nga altii, cu fata la perete si ne-a spus sa nu miscam. Ei, acuma erau rom\u00e2ni, erau aliati cu nemtii: \u00abC\u00e2nd ati miscat, ati \u00eentors capul, imediat sunteti \u00eempuscati! Stati aici!\u00bb… si pe la spate tot patrulau, eu vedeam ca tot patrulau si tot aduceau civili. Pl\u00e2ngeau… aduceau femei, tineri, batr\u00e2ni, ce gaseau pe strada. Ce s-a \u00eent\u00e2mplat? Aflai. Cum eram acolo la perete, la zid, noi vorbeam \u00eentre noi: \u00ab…ma, pe tine de ce te-a luat?\u00bb, eu am spus de ce… altul spunea, zicea: \u00abDe ce-i focul asta aici?\u00bb, am \u00eentrebat. Dar nu-ntorceam capul. N-aveai voie sa misti capul. Zice unu’: \u00abNiste evrei au atacat pe nemti, din poduri, din locuinte, au aruncat cu sticle incendiare peste ei jos\u00bb. Si nemtii aveau masini de razboi, cum au pompierii, si-aruncau flacari, aruncau flacara asa, la 100 de metri, poate si mai mult, nu am prea avut dese ocazii sa vad, dar am vazut o data singura, \u00eentr-un oras am vazut, era extraordinar, era anume arma pentru incendiat. Avea motopompa si dadea foc la gura, la benzina, arunca flacara la 100 de metri si mai mult si \u00een felul asta, au mers masini din alea pe strada si-au incendiat imediat o strada \u00eentreaga. Eu nu cred c-au fost evreii, ca evreii care erau de partea rusilor au plecat. Da eu cred ca au fost spioni care erau infiltrati acolo, si aceia au atacat. Dar ei, nemtii, cum si erau pusi pe evrei… asa se vorbea la \u00eenceput, ca evreii au atacat pe nemti. Ulterior, chiar un ofiter a spus \u00een fata mea, si eram mai multi, ca n-or fost de fapt evreii toti, or fost niste spioni care au atacat ca sa faca ravagii \u00een armata germana.
\nSi-atunci, de-acolo, la un moment dat, ne-a spus ca ne ia si ne duce la executie. Ne-a scos afara din oras, ne-a dus p\u00e2na pe malul Prutului, si merg\u00e2nd spre locul ala am ajuns la un restaurant. si careva dintre aia, ca rom\u00e2ni erau care ne duceau sa ne execute, o zis: \u00abIntram prin restaurant si voi stati aici, nu misca nici unul!\u00bb, si-am stat cu santinele l\u00e2nga noi si vreo c\u00e2tiva or vrut sa se duca sa ia m\u00e2ncare, ce gasesc pe-acolo. si eu le-am spus lor sadica soldatilor rom\u00e2ni, n.n.t… le-am zis: \u00abEu va sfatui sa nu luati, ca totul, ce e m\u00e2ncare aici, si apa si bautura, totul e otravit\u00bb. Da’ n-am stiut, am zis asa, am g\u00e2ndit ca sa-mi fac nume bun la ei10. si-atunci, un sergent a zis: \u00abBa, asta are dreptate! Nu luati nimic! Gata, hai mai departe!\u00bb. Din momentul ala, unu’ a venit la mine, unu’ dintr-aia, si m-a-ntrebat: \u00abTu de ce esti aici? Ca am vazut ca nu ne-ai lasat sa m\u00e2ncam de-acolo. Poate am fi murit toti\u00bb. Zic: \u00abEu asa stiu ca ei otravesc \u00een urma\u00bb, si-atunci i-am povestit cum m-or luat rusii si cum am dezertat, si cutare, si cutare… Atunci el s-o dus si i-a spus unui sergent, care era comandantul trupei aleia, dar n-o venit nimeni ‘napoi sa-mi spuna ceva de soarta mea. Am ajuns la locul de executie, pe mal, chiar pe malul apei, ne-o \u00eensirat asa, o pus acolo o mitraliera-n cap, jos. Acum stateam… altii pl\u00e2ngeau… erau si femei, si mai batr\u00e2ni, si mai tineri, si la un moment dat s-or vorbit ei asa, erau toti…toti erau rom\u00e2ni, erau si unii care nu stiau bine rom\u00e2neste, dar erau crestini mai mult. Acum sergentul ala care o venit cu mine, a venit acolo si zice: \u00abTu ai sa fii liber. Te tragi \u00eenapoi\u00bb. Eram pe r\u00e2nd, ca eram asa c\u00e2te unu-n r\u00e2nd…si ala ssergentul, n.n.t zice: \u00abDa-te \u00eenapoi! Tu ai sa fii liber\u00bb. M-am dat \u00eenapoi, asa la vreo doi-trei metri, dar a zis sa nu fug. N-am fugit, am stat acolo… acum, m-asteptam sa traga. \u00c3ia de-acolo au facut ceva semne, fiind acolo vedeam, eram liber acum, ma uitam… mi-era frica c-o sa dea si peste mine un glonte…\u00een asemenea situatie… si, la un moment dat, zice sergentul ala: \u00abToti sunteti liberi, dar sa nu fugiti, care fuge, imediat din urma ajunge glontele! Nu fugiti!\u00bb. Eu am luat-o imediat, ca eram pe malul Prutului si nu era ad\u00e2nc Prutul, ca era vara, am trecut Prutul cu picioarele, asa, a ajuns p\u00e2na-aicea sarata nivelul scazut al apei, n.n.t, are vaduri Prutul… am trecut si am ajuns acasa, asa am ajuns acasa, fara car, fara nimic11.
\nAsta a fost, vasazica, c\u00e2nd \u00eenca nu eram \u00eencorporat, \u00een ’41, chiar la \u00eenceputul razboiului…\u201c<\/p>\n

Note:<\/strong>
\n1. S-a nascut \u00een comuna Buda Mare, plasa Herta, judetul Dorohoi, la 26 februarie 1922. \u00cenainte de \u00eenceperea scolii primare, familia acestuia s-a mutat \u00een comuna Hreatca, din aceeasi plasa si din acelasi judet, zona cunoscuta ca tinutul Herta.
\n2. Subiectivitatea intervievatului este, dupa cum am mai sustinut, evidenta! Istoriografia ultimelor decenii, mai putin istoriografia negationista, a analizat si dezbatut, pe baza de documente si marturii ale supravietuitorilor, \u201esolutia finala rom\u00e2neasca\u201c cu referire la asa-zisa \u201eproblema evreiasca\u201c \u00een Rom\u00e2nia.
\n3. Razboiul antisovietic a izbucnit \u00een 22 iunie 1941.
\n4. Satul Hertca se afla doar la c\u00e2tiva kilometri de orasul Herta. Aceasta din urma este o localitate situata la o distanta de 28 km sud-est de orasul Cernauti si la 21 km nord de orasul Dorohoi. Acest teritoriu nu a facut parte niciodata din regiunea Basarabia sau din regiunea Bucovina, ci din regiunea cunoscuta astazi sub denumirea de tinutul Herta si care a apartinut Moldovei (p\u00e2na la Unirea din 1859), apoi, p\u00e2na la cel de-al doilea razboi mondial, Rom\u00e2niei. \u00cen perioada interbelica, orasul Herta a facut parte din componenta Rom\u00e2niei, \u00een Plasa Herta a judetului Dorohoi. Conform recensam\u00e2ntului din anul 1930, localitatea avea 8.368 de locuitori, aproape \u00een totalitate rom\u00e2ni.
\n5. \u00centre 22 iunie \u2013 1 iulie 1941, de-a lungul Prutului, s-au efectuat bombardamente foarte puternice ale aviatiei germano-romane; a urmat riposta sovietica, bombardamente care au afectat orasele din Rom\u00e2nia.
\n6. De la declaratia de razboi, de la 22 iunie 1941.
\n7. O sa observam, pe parcursul naratiunii, cum, \u00een momentele cheie ale \u201eactiunii\u201c, Theodor Cretu era atins de un somn ad\u00e2nc, cu functie protectoare si terapeutica. Ne \u00eendoim ca personajul nostru \u201ecadea\u201c, la momentele oportune ale istoriei traite, de fiecare data, \u00eentr-un somn semnificativ. Poate, apelul la scufundarea \u00een somnul profund este doar un procedeu naratologic, procedeu preferat deoarece absenta relativa a personajului da mai mult dramatism descrierii si, \u00een unele cazuri, \u00eel absolva de statutul de martor care depoziteaza informatii clare si categorice.
\n8. Orasul Noua Sulita, \u00eent\u00e2lnit si sub formele Sulita-T\u00e2rg si Sulita, este o localitate din regiunea Cernauti (Ucraina), fiind situat la o distanta de 28 km sud-est de acesta.
\n9. Surse consacrate afirma ca doar din august si p\u00e2na \u00een octombrie 1941 unitatile armatei rom\u00e2ne au colaborat cu armata germana si cu Einsatzgruppe \u00een actiunile de ucidere a evreilor si de constituire a politiei ucrainiene. Vezi Jean Ancel, \u201eCampaniile rom\u00e2nesti de asasinare \u00een masa\u201c, \u00een \u201eExterminarea evreilor rom\u00e2ni si ucrainieni \u00een perioada antonesciana\u201c, Hasefer, Bucuresti, 2002, p. 121.
\n10. Si astfel, Theodor Cretu a alimentat paranoia soldatilor.
\n11. Credem ca relatarea episodului este lacunara si partinitoare. Veteranul, din diverse motive, nu cunoaste datele concrete sau ignora ceea ce stie despre episodul tragic al exterminarii evreilor din Noua Sulita, eveniment la care a fost, din \u00eent\u00e2mplare, martor.
\nNoi nu avem cunostinta despre vreo actiune comuna rom\u00e2no-germana \u00een cazul unuia dintre episoadele masacrului petrecut, \u00een etape, la Sulita Noua (ne referim la executia sav\u00e2rsita \u00een afara localitatii). Sursele care analizeaza actele genoicidale care au avut loc \u00een aceasta localitate, incrimineaza doar trupele rom\u00e2ne.
\nExista, poate, si o alta cauza a confuziilor din amintirile domnului Th. Cretu. Prima executie, cea operata \u00een afara localitatii, conform descrierii, s-a petrecut dupa \u201emodelul german\u201c de lichidare fizica; \u00een schimb, peisajele cu cadavre mutilate si abandonate pe strazi erau semnificative pentru masacrele sav\u00e2rsite de trupele rom\u00e2ne la debutul Holocaustului, \u00een vara anului 1941. \u00cen Basarabia si \u00een nordul Bucovinei au actionat si detasamentele germane ale mortii (Einsatzgruppe D, grupari conduse de colonelul Otto Ohlendorff), detasamente specializate \u00een \u201eepurarea etnica\u201c prin executii \u00een masa realizate la periferia sau \u00een apropierea localitatilor. O parte dintre omorurile petrecute \u00een acest spatiu \u00een vara anului 1941 sunt puse, de istoriografia rom\u00e2neasca, pe seama acestor trupe speciale (colaborarea \u00een operatiile de epurare etnica a fost \u201eeficienta\u201c si este dovedita prin surse documentare pentru august 1941). Uciderea \u00een masa a evreilor a fost o caracteristica a \u00eenaintarii trupelor rom\u00e2no-germane spre nordul Bucovinei si spre Bsarabia \u00een vara lui 1940. \u00cen timpul recuceririi nordului Bucovinei, cel putin 3000 de evrei au fost ucisi de trupele combatante (vezi Dennis Deletant, \u201eTransnistria: solutia rom\u00e2neasca la \u00abproblema evreiasca\u00bb\u201c, \u00een \u201eDespre Holocaust si comunism. Anuarul Institutului de Istorie Recenta\u201c, vol. I, 2002, p. 88).
\nLa eliberarea Basarabiei si Bucovinei au participat armatele rom\u00e2nesti \u2013 a III-a si a IV-a din Corpul de Armata Sud, comandant suprem al trupelor germane si rom\u00e2nesti pentru frontal rom\u00e2nesc fiind maresalul Ion Antonescu. \u00cen Bucovina \u2013 si acolo au luptat \u00eendeosebi unitati rom\u00e2nesti \u2013 trupele au deschis, \u00een 3 iulie, o ofensiva generala, doua zile mai t\u00e2rziu, \u00eentr\u00e2nd \u00een Cernauti. Armata a III-a rom\u00e2na a traversat Prutul pe l\u00e2nga Noua Sulita, \u00een seara de 7 iulie, si, dupa doua zile de lupta, a ajuns la Hotin. A doua zi, rom\u00e2nii au reluat ofensiva, ajung\u00e2nd p\u00e2na la malul rom\u00e2nesc al Nistrului. \u00cen Bucovina au intrat, mai \u00eent\u00e2i, o brigada de cavalerie, batalioane de infanterie si v\u00e2natori de munte. A urmat Divizia a 7-a Infanterie, sub comanda generalului Olimpiu Stavrat, adjunct fiind maiorul Gheorghe Vartic, pretorul diviziei. Daca pentru rom\u00e2ni drumul parcurs de aceste unitati combatante a presupus eliberarea teritoriilor ocupate de sovietici \u00een vara anului 1940 ca efect al tratatului Ribbentrop-Molotov, pentru comunitatile evreiesti din nord-estul Rom\u00e2niei a \u00eensemnat declansarea Holocaustului. Concret, atacurile \u00eentreprinse de sovietici, mai ales actiunile care vizau tatonarea terenului inamic, au avut consecinte tragice asupra comunitatilor evreiesti din Siret, Herta si Noua Sulita. Crimele comise de aceste unitati militare rom\u00e2nesti pot fi inventariate dupa \u00eensemnarile lui Dumitru Hatmanu, secretarul pretorului, secretar care se deplasa pe urmele unitatilor militare (\u00eendeosebi cele ale Diviziei 7 Infanterie).
\nMasacrele din Noua Sulita s-au sav\u00e2rsit \u00eentre 6-8 iulie 1941 (\u00een ceea ce priveste cronologia si numarul victimelor, sursele bibliografice consultate sunt ambigue, informatiile fiind, de multe ori, aproximative; astfel, Dennis Deletant afirma ca \u201es-a raportat \u00eentre 8 si 10 iulie ca Batalionul 9 v\u00e2natori de munte, sub comanda colonelului C\u00e2rlan, a \u00eempuscat 800 de evrei pe strazile orasului si \u00een case, si cel putin 100 de evrei au fost ucisi la ordinul sublocotenentului Savin Popescu din Regimentul 37 infanterie. Compania 7 politie a executat cel putin 227 alti evrei din Noua Sulita, \u00een aceiasi perioada\u201c\u2013 vezi Dennis Deletant, \u201eAliatul uitat al lui Hitler. Ion Antonescu si regimul sau\u201c, Humanitas, Bucuresti, ed. 2010, p. 159). Alte surse istoriografice insista asupra actiunilor pretorului Vartic care a implicat si jandarmeria \u00een operatia de exterminare a comunitatii evreiesti din Sulita Noua, \u00een conditiile \u00een care unii dintre ofiterii rom\u00e2ni au refuzat sa se implice (vezi comandantul politiei militare, locotenentul Emil Costea si ofiterul Constantin Nicolau). Pretorul a preluat comanda jandarmilor, ordon\u00e2nd acestora adunarea a 3.000 de evrei si str\u00e2ngerea lor la fabrica de spirt. Jandarmii au ucis cincizeci de evrei declarati \u201esuspecti\u201c (faceau parte din lagarul de tranzit organizat acolo). Se pare ca acesta a fost actul final al tragediei.
\nDeoarece, \u00een spatiul Basarabiei si al Bucovinei, multi dintre evrei erau slavofoni, \u00een mod tendentios, mai ales acestia au fost asimilati cu ruso-bolsevicii (oricum, sintagma apartenentei \u201eorganice\u201c a evreilor la bolsevism era exersata \u00een toate mediile antisemite, indiferent de \u201efiliile\u201c comunitatilor evreiesti); astfel, evreii din zona erau ur\u00e2ti \u00een calitatea lor (traditionala) de element anticrestin si antirom\u00e2nesc (vezi trasaturile antisemitismului popular), dar si ca asa-zisi promotori ai comunismului. \u00cen discursul public din acea perioada se foloseau frecvent sintagma \u201ecruciada \u00eempotriva iudeo-comunismului\u201c si epitetul \u201eevreo-bolsevic\u201c (vezi si Dennis Deletant, \u201eTransnistria: solutia rom\u00e2neasca…, p. 81; vezi si Radu Ioanid, \u201eHolocaustul \u00een Rom\u00e2nia. Distrugerea evreilor si romilor sub regimul Antonescu 1940-1944\u201c, Hasefer, Bucuresti, 2006, p. 155).
\nEste posibil ca informatiile si imaginile sa se fi suprapus \u00een amintirile veteranului? Initial, am fost \u00eenclinate sa credem ca s-a produs o astfel de alterare, dar episodul \u00een care soldatii rom\u00e2ni par a-si elibera captivii civili ne pare neveridic si ne face sa punem sub semnul \u00eendoielii descrierea acestei scene; adica, dupa ce le-au tras civililor o spaima de moarte, soldatii rom\u00e2ni s-au hotar\u00e2t sa-i elibereze?! Este greu de crezut! Astfel de jocuri gratuite si sadice, asa-zisa generozitate a \u00eenvingatorului sunt prea putin credibile. Sa nu uitam si faptul ca povestitorul lasa o portita pentru supozitii si, probabil, pentru a-si elibera constiinta de faptul ca nu a dezvaluit tot ceea ce stie despre eveniment. Astfel, el afirma ca s-a grabit sa parasesca locul executiei suspendate, suger\u00e2nd ca nu s-a mai uitat \u00eenapoi, ca nu a mai fost interesat de soarta celorlati civili captivi.<\/p>\n

 <\/p>\n

MIHAELA GRANCEA \/ SIMONA GABRIELA CONCIATU<\/strong><\/p>\n<\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Interviu cu veteranul de razboi Theodor Cretu (I) Veteranul Theodor Cretu1 este un barbat de statura medie, cu o tinuta dreapta si ochi albastri patrunzatori. Citeste fara ochelari si este un om fara probleme majore de sanatate; el \u00eensusi a marturisit ca toata viata a fost doar de doua ori bolnav: o data \u00een copilarie,… Cite\u0219te mai mult »Razboiul ca epopee personala<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[3349,3347,3348,3346],"class_list":["post-4366","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-intamplari-din-razboi","tag-interviu-cu-theodor-cretu","tag-povesti-de-razboi","tag-veterani-de-razboi"],"views":2197,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4366","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4366"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4366\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4366"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4366"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4366"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}