Exista un hazard al lecturii care ne face, oric\u00e2t am fi de meticulosi \u00een alegerea cartilor, sa ram\u00e2nem, uneori, captivi ultimului volum primit sau cumparat dintr-o librarie ori dintr-un anticariat. Asa s-a facut ca, \u00een drum spre C\u00e2mpulungul Muscelului, sa-l \u00eent\u00e2lnesc pe strada pe profesorul, editorul, eminescologul Nicolae Georgescu, colaborator asiduu al revistei \u201eCultura\u201c, care, cu generozitate, a scos din geanta si mi-a daruit un volumas scris \u00eempreuna cu fratele sau, Cicerone Georgescu, \u201eJup\u00e2nesti pe R\u00e2ul Doamnei. O monografie sentimentala\u201c, aparut la Editura Valahia, Colectia R\u00e2nduiala, \u00eengrijita de Marian Munteanu. O carte de week-end, mi-am zis, primind-o cu bucurie si multumindu-i donatorului.
\nSi chiar daca scurta excursie la C\u00e2mpulung si \u00een \u00eemprejurimi, unde sunt at\u00e2tea de vazut, nu prea mi-a lasat timp pentru lectura, frunzaritul cartii celor doi frati mi-a st\u00e2rnit interesul, o data pentru memorialul sentimental al unei epoci pe care am parcurs-o, \u00eentr-un alt colt de tara, eu \u00eensumi, \u00een conditii foarte asemanatoare, apoi, si mai cu seama, pentru insolitul acestor rememorari, fapte traite de ei sau de altii, uneori documentate \u00een arhive, de cele mai multe ori \u201eauzite\u201c, retinute din circulatia orala si puse pe h\u00e2rtie de cei doi frati, independent unul de altul dar \u00eempreuna, \u00eentr-un act deliberat de \u201ecreatie plurala\u201c, de care istoria literaturilor nu este straina. \u00cemi vin \u00een minte D. Anghel si St. O. Iosif, autorii celebrului \u201eCaleidoscop al lui A. Mirea\u201c, dar si ai altor scrieri colective, sovieticii Ilf si Petrov (Ilia Arnoldovici Ilf si Evgheni Petrovici Petrov) cu ale lor \u201e12 scaune\u201c si \u201eVitelul de aur\u201c, francezii Pierre Boileau si Pierre Ayard\/Thomas Narcejac, autori de romane politiste de succes, care se ascund sub pseudonimul Boileau-Narcejac si, desigur, multi altii. Critica si istoria literara si-au impus si au realizat adevarate studii de detectivistica stilistica, \u00eencerc\u00e2nd sa desluseasca, \u00een opera literara a cuplurilor respective, partea de contributie a fiecaruia, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t, ca \u00een cazul lui A. Mirea, cei doi\u00a0 contributori erau firi deosebite, structuri lirice diferite, unul, D. Anghel, \u201epoetul florilor\u201c, apartin\u00e2nd orientarii moderne a timpului, celalalt, \u201ebl\u00e2ndul Iosif\u201c, fiind atasat mai de graba samanatorismului.
\nCartea fratilor Georgescu nu pune astfel de probleme sau, \u00een orice caz, aspectul \u201epaternitatii\u201c nu este relevant, cei doi autori fiind interesati tocmai de realizarea unei scrieri \u201ela patru m\u00e2ini, la patru ochi, la patru urechi si la doua inimi\u201c, \u00een care important nu este ce apartine fiecaruia dintre ei din carte, ci felul \u00een care \u00eent\u00e2mplarile traite sau povestile auzite individual au fost modelate de am\u00e2ndoi, frateste, ca sa spunem asa.
\nCititorul atent sau \u201enaravit\u201c, poate sa identifice cu o relativa lejeritate unde vorbeste profesorul de istorie Cicerone Georgescu, nascut \u00een 1941, si unde Nicolae Georgescu, filolog, eminescolog, editolog, nascut \u00een 1950. Cei noua ani care \u00eei despart si cararile diferite pe care au apucat fac ca unele \u201epovesti de viata\u201c sa nu fi fost comune, sau sa fi fost traite diferit de fiecare dintre \u201eeroi\u201c. Aventura micutului Nicolae, sa fi avut 6-7 ani, care este luat de cei mari la furat de pepeni\u00a0 \u201ecu clopotei\u201c, este povestita de Cicerone, care si-l aminteste pe fratele mai mic, Nicusor, abia trezit din somn, merg\u00e2nd voiniceste\u00a0 p\u00e2na la bostanaria lui Gheorghe al Sitii, unde \u201efurii\u201c se izbesc de un impediment neasteptat: proprietarul instalase, printre, r\u00e2ndurile de pepeni, s\u00e2rme, la capatul carora at\u00e2rnase zurgalai. P\u00e2ndarul, un om \u00een v\u00e2rsta, statea sprijinit \u00eentr-un ciomag si striga, chiar si \u00een somn, \u201ete vad, te vad\u201c. La acest moment al evocarii intervine eruditul Nicolae Georgescu, care identifica \u00eentr-o varianta la \u201eScrisoarea III\u201c de Eminescu un fragment \u00een care Poetul surprinde \u201eStrajile cu lanci \u00eenfipte \u00een pam\u00e2nt la focuri sed\/Ca din stol zburatacite, chiuind \u201eTe vad, te vad!\u00bb\u201c. Mai mult, eminescologul gaseste, \u201escris printre r\u00e2nduri\u201c, o varianta: \u201esi destepte l\u00e2nga focuri numai strajile mai sed\/Peste oastea adormita chiuind \u00abTe vad, te vad!\u00bb\u201c (p. 113-114). \u201eSursolog\u201c incurabil, N. Georgescu cauta izvorul imaginii din variantele eminesciene si ajunge la concluzia, care trebuie luata, desigur, cum grano salis, \u00een spiritul ludic al relatarii: \u201eOricum, un lucru rezulta ca posibil, daca nu chiar probabil: si Eminescu a furat pepeni c\u00e2nd era mic\u201c (!!! n. n.\u00a0 N. C.). Cred, dar nu stau sa documentez acum asertiunea, ca \u201eTe vad, te vad\u201c era un fel de parola, prin care paznicii de noapte din orase si din sate \u00eesi\u00a0 semnalau prezenta, \u00een diferite puncte ale localitatii, \u00een timpul \u201erondului\u201c lor \u201ede noapte\u201c.
\n\u00censemnarile profesorului de istorie Cicerone Georgescu (absolvent al Facultatii de Istorie-Geografie a Institutului Pedagogic de la Craiova, in 1966)\u00a0 stau, \u00een cea mai mare parte, sub semnul obiectivitatii, al \u201erealismului\u201c, al documentarului, el consemn\u00e2nd legende si anecdote locale, cu personaje din mediul familial sau profesional (parintii celor doi autori au fost \u00eenvatatori, alte rude \u2013 cadre didactice la scolile din zona, mici activisti, agenti electorali, \u00eenainte si dupa Razboi, functionari etc.), \u00eenc\u00e2t din amintirile lui se \u00eencheaga, pe drept cuv\u00e2nt, o \u201emonografie sentimentala\u201c a localitatii Jup\u00e2nesti si a celor din jur, un Humulesti muscelean de la jumatatea secolului al XX-lea. Ritmul rostirii din \u201eAmintiri \u2026\u201c se\u00a0 regaseste \u00een r\u00e2ndurile scrise de fratii Georgescu: \u201eAsadar, acolo, sus, la izvoare, spre rasarit, se desprinde, din creasta Fagarasilor, Culmea Slaninii \u2013 cu v\u00e2rfuri precum Papaul, 2314 m, sau mai aproape \u00eenca de povestea noastra, Fata Unsa, 2223 m \u2013 iar spre apus, cuprinz\u00e2nd \u00een causul sau si r\u00e2ul V\u00e2lsan, Culmea tuicii, cu v\u00e2rful Picuiata, 2437 m \u2013 aproape c\u00e2t Moldoveanu, 2352 m \u2013 de parca acolo sus ar fi Povarna povernelor si picura din ea zeama mult r\u00e2vnita a raiului astuia al nostru, pam\u00e2ntean si pam\u00e2ntesc (sa nu-i zic de-a dreptul pom\u00e2ntesc, de la poama prunii din care ne sugem visele) \u2013 astfel ca n-aveti cum sa mai ziceti, iubiti cititori, ca denumirile acestea sunt \u00eent\u00e2mplatoare: se potrivesc de prea, prea \u2013 at\u00e2t \u00eentre ele, c\u00e2t si cu noi, bietii oameni supusi pomilor fructiferi, sau pam\u00e2ntului \u00eempomat cum se zice pe aici\u201c (p. 143). Un cosmos perfect structurat, \u00een centrul caruia sta, nici nu se putea altfel, Culmea tuicii, \u201ezeama mult r\u00e2vnita\u201c, \u201epoama prunii\u201c din care localnicii \u201e\u00eesi sug visele\u201c \u2013 se simte \u00een aceasta imagine un damf de Fanus Neagu! \u2013 ridicata de autori la rangul de mitem ordonator al universului local. Nu \u00eent\u00e2mplator, pentru a aduce comentariul \u00een actualitate, \u00een zilele noastre \u00een localitatea Cosesti, \u00eenvecinata cu Jup\u00e2nestii, se desfasoara un \u201efestival national al tuicii\u201c.
\nDe la \u201edomnu’ Cici\u201c aflam, cu destula precizie, \u00een ce consta \u201eviata de zi cu zi\u201c a oamenilor din satele de pe Valea R\u00e2ului Doamnei \u00een anii ’50-’60-’70 ai secolului trecut. Copilul\/t\u00e2narul Cicerone Georgescu \u00eenregistreaza si consemneaza, \u00een primul r\u00e2nd, efectele razboiului, ale trecerii la noua or\u00e2nduire, reasezarea valorilor satului traditional pe alte criterii, rezistenta localnicilor fata de prerogativele noului regim\u2026
\nDin punctul de vedere al folcloristului preocupat de povestirile contemporane, \u00een special cele de razboi, mi-a retinut atentia observatia potrivit careia \u201e\u00cen copilaria si tineretea noastra (a autorilor, desigur \u2013 n.n. N. C.), pe la noi, prin sat, se vorbea prea putin despre al doilea razboi mondial\u2026. Batr\u00e2nii, \u00eensa, povesteau foarte des despre razboiul lor, Razboiul cel Mare din 1916-1918, din care iesisera biruitori. Asa se face ca noi stim mai bine ce a fost la Marasesti dec\u00e2t ce a fost la Cotul Donului\u201c. Este reprodusa, \u00een continuare, o \u201epovestire de razboi\u201c sau o \u201epoveste de viata\u201c, relatata de un unchi al celor doi autori, \u201enenea Florica\u201c, \u201efrate cu taica mare\u201c, combatant \u00een Primul Razboi Mondial, prizonier la nemti, evadat, c\u00e2nd \u201efrancezii au rupt frontul de la Verdun\u201c, cu unul \u201edin Albestii de Muscel si cu un moldovean\u201c. \u201eAu stat ascunsi
\n4-5 zile, hranindu-se cu frunze si cu coaja de copaci, apoi au intrat tiptil \u00een lagarul lor care era parasit\u201c. Dupa trei ani si jumatate de prizonierat la francezi, unchiul se \u00eentoarce \u00een tara.
\nFoamea, un leitmotiv al povestirilor de razboi, este confirmata de un povestitor popular din Bughea de Sus \u2013 Muscel, Iancu Duroi, care insereaza experienta lui de viata \u00een comentariul la episodul copiilor parasiti \u00een padure de tatal lor, la insistentele mamei vitrege: \u201eA ajuns iei \u00eentr-o pustietate \u2026 \u00eenc\u00e2t a ispravit hrana, si-a ajuns da m\u00e2nca frunza \u2013 \u00eenc\u00e2t am m\u00e2nca(t) si ieu, \u00een Germania, si melci cruzi, da-m(i) faceam clabuci la gura, da foamete, le cred c-o hi m\u00e2nca(t) si iei, saracii, p\u00e2n pustietate\u201c (Ovidiu B\u00e2rlea, \u201eAntologie de proza populara epica\u201c, 1966, vol. I,\u00a0 p. 161).
\nPe c\u00e2t de atragatoare, prin firescul povestirii si preaplinul vietii pe care o transmit sunt amintirile lui Cicerone, pe at\u00e2t de suculente sunt comentariile, voit \u201ealaturi cu drumul\u201c, ale filologului Nicolae Georgescu, care pare a-i face continuu cu ochiul cititorului, invit\u00e2ndu-l sa intre \u00een jocurile lui de mitologii inventate (dar ce mitologie nu este o inventie !!!), de etimologii jucause, de asocieri poznase etc. O firma de paza cu numele ARGUS, \u00eent\u00e2lnita \u00eentr-o statie de benzina din ARGES \u00eei st\u00e2rneste filologului asociatii bizare: \u201eDe unde, din mentalul colectiv sau din vreo \u00eent\u00e2mplare, a aparut aceasta\u00a0 apropiere \u00eentre Arges si Argus?\u201c \u2013 se \u00eentreaba filologul si gloseaza \u00een continuare: \u201ePaznicul pus de Hera sa o pazeasca pe junicea Io, de care se \u00eendragosteste Zeus, se numeste Argus si se spune ca avea o suta de ochi ca sa doarma pe r\u00e2nd si sa vada tot timpul, era un \u00abVedea\u00bb \u00een toata legea. Mitologia \u00eel asociaza cu cerul \u00eenstelat \u2013 iar pe Io cu luna plina prinsa n plasa stelelor. Dar cuv\u00e2ntul ca atare, argos, \u00eenseamna alb, stralucitor (vezi argintul), care straluceste si care se vede\u00a0 (care seamana cu lumina si care este gasit ca o lumina). Ca nume indo-european, si numele r\u00e2ului Arges vine din aceeasi radacina ce \u00eenseamna stralucire. Ce face, \u00eensa, pereche cu stralucirea, cu albul?\u201c \u2013 se \u00eentreaba iar autorul si \u00eesi da raspunsul: \u201eDesigur, negrul\u201c, conchiz\u00e2nd triumfator: \u201eIata-l pe Negru Voda haladuind pe plaiurile Muscelului, pe pagina cealalta a cartii ce are \u00eenscrisa \u00een st\u00e2nga geografia mitica stralucitoare a Argesului\u201c (p. 150).
\nSe aduna astfel o sumedenie de \u201etraznai\u201c, de interpretari care nici prin g\u00e2nd nu ti-au trecut. Le recitesti, z\u00e2mbesti, te lasi piscat de \u00eendoiala: dar daca ?\u2026.
\nPendul\u00e2nd \u00eentre un trecut mitic illo tempore-izat (sic!), un trecut istoric apropiat, cunoscut si trait de toti cei de v\u00e2rsta naratorilor, si un prezent la fel de concret ca viata \u00eensasi, carticica fratilor Cicerone si Nicolae Georgescu cere ragazul unei zile de vacanta pentru a fi citita si bine primita de toti cei carora li se adreseaza.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Exista un hazard al lecturii care ne face, oric\u00e2t am fi de meticulosi \u00een alegerea cartilor, sa ram\u00e2nem, uneori, captivi ultimului volum primit sau cumparat dintr-o librarie ori dintr-un anticariat. Asa s-a facut ca, \u00een drum spre C\u00e2mpulungul Muscelului, sa-l \u00eent\u00e2lnesc pe strada pe profesorul, editorul, eminescologul Nicolae Georgescu, colaborator asiduu al revistei \u201eCultura\u201c, care,… Cite\u0219te mai mult »Istorii orale scrise la patru m\u00e2ini\u2026<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[3334,3336,3335,2565],"class_list":["post-4350","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-cicerone-georgescu","tag-excursie-la-campulung","tag-monografie","tag-nicolae-georgescu"],"views":3508,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4350","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4350"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4350\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4350"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4350"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4350"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}