{"id":434,"date":"2009-12-10T11:24:19","date_gmt":"2009-12-10T09:24:19","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=434"},"modified":"2009-12-10T11:25:28","modified_gmt":"2009-12-10T09:25:28","slug":"copacii-au-o-viata-secreta","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/copacii-au-o-viata-secreta\/","title":{"rendered":"Copacii au o viata secreta"},"content":{"rendered":"

Parca numarul nebunilor din oras a crescut. Sunt din ce in ce mai multi si din ce in ce mai organizati. Strazile sunt tot mai ticsite de haite m\u00e2r\u00e2itoare de soiosi si cersetori, drogati, hoti, psihopati dezorientati, toti dezgustatori, oameni degenerati si murdari care acum traiesc efectiv in aer liber, indiferent de anotimp.<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

Zona predilecta in care se str\u00e2ng e Lipscani. Un fel de helesteu de lumina al carui fund nu mai este acum din m\u00e2l, ci din clestar limpede, forfotind de tineri dornici de distractie, de tinere insetate de chilipiruri, de oameni lunecosi \u2013 o intreaga populatie tulburata de invazia cersetorilor.
\nIntr-una din serile frumoase de noiembrie am int\u00e2lnit un astfel de grup. Era format dintr-o femeie scof\u00e2lcita, incaltata cu tenisi fara sireturi, care statea in picioare l\u00e2nga un st\u00e2lp, cu m\u00e2na intinsa, in timp ce ing\u00e2na fara vlaga: \u201eO mie de lei! Dati-mi o mie de lei! Pentru m\u00e2ncare! Pentru p\u00e2ine!\u201c. L\u00e2nga ea, o alta femeie buhaita si damnata, cu o basca in cap, pulover si fusta extrem de murdare, cu rani pe picioarele naclaite, c\u00e2nta si dansa fals, plina de extaz, cu o voce sparta, l\u00e2nga un adolescent la fel de murdar, care dormea pe jos. L\u00e2nga adolescent, statea in picioare un barbat inalt, cu pielea ciocolatie, subtire, si cu ochi salbatici, barbos, de o curatenie neasteptata, care parea numai oase si propovaduia ceva cu voce tare, in timp ce un altul, mic, slabanog, dadea din cap, cu ochii inchisi si il intrerupea mereu cu strigate emotionate de apreciere.
\n\u201eCopacii au o viata secreta care le este dezvaluita doar celor dispusi sa se catere in ei\u201c, tipa la un moment dat slabanogul, in timp ce interlocutorul lui radie fericit, sfios si surprins.
\n\u201eBai, fii atent la mine ca nu mai repet. Tot ce conteaza sunt secretele. De exemplu stiai ca florile au organe de reproducere? Clasa, cum se numeste organul de reproducere?\u201c
\nCum nu primi raspuns, insista cu aerul unuia care stie sa tina in fr\u00e2u o razmerita: \u201eNu stie nimeni? Nu stie nimeni? Nu stie nimeni? Un penis. Lung si subtire.\u201c
\n\u201eExact\u201c, aproba slabanogul, nu mai putin triumfator. \u201eFlorile au penis\u201c. Se opri ca sa chicoteasca, apoi r\u00e2se tare.
\nNemultumit de reactia celorlalti, barbosul deveni brusc melancolic si schimba subiectul.
\n\u201eInceputul vietii mele a fost inconjurat de o camera plina de femei nefericite, comandate de bunica, Dumnezeu s-o odihneasca in pam\u00e2nt, inima casei, nu alta, singura femeie pe care am vazut-o urin\u00e2nd din picioare si vorbind cu Dumnezeu in acelasi timp. Strasnica femeie. Nu mai sunt azi femei ca ea. Ea si mama \u2013 doua femei adevarate.\u201c
\nIzbi cu pumnul in capul micului slabanog, gura i se umplu de saliva si continua: \u201eMama a fost o femeie frumoasa si foarte singura. A cunoscut un singur barbat, pe tatal meu, si s-a bucurat de placerile carnii doar c\u00e2teva luni si a renuntat apoi la toate acestea pentru tot restul vietii. Castitatea ei a fost mai rea dec\u00e2t a unei virgine. Jur ca asa a fost. Jur pe ce am mai sf\u00e2nt!\u201c.
\nSe facu liniste. Pentru cel agresat, acesta era prilejul asteptat. Se apleca peste m\u00e2na barbosului, o saruta reverentios si rosti in acelasi timp cu un z\u00e2mbet: \u201eStiu. Stiu ca aveti perfecta dreptate\u201c
\n\u201eNu ma mai lingusi ca o sa faci cunostinta cu misterul distrugerii. Cu legea vietii. Asa cum am invatat si eu c\u00e2nd am fost mic. C\u00e2nd m-a lovit, mama mea a injurat si a strigat: nenorocitule! sam\u00e2nta rea! A strigat la cer, vreau sa pleci de aici. Dar nu sunt sigur ca isi dorea asta. Dar, acum, st\u00e2nd deasupra mea arata ca un urias trunchi de copac. Si daca nu durea asa de tare, m-as fi pus in genunchi, si as fi rugat-o sa ma loveasca din nou, Apoi a devenit frumoasa.\u201c
\nCelalalt parea ca simte o stupida multumire de sine. Femeile nu se sinchiseau de intreaga poveste, iar adolescentul dormea dus.
\n\u201eC\u00e2t de draguta era in fusta ei facuta dintr-o rochie mai veche\u201c, continua barbosul cu o privire goala. \u201eSi in bluza furata de la bunica.\u201c
\nBarbosul isi plimba o privire lacoma in jurul lui \u2013 de parc-ar fi vrut sa-si intipareasca pentru totdeauna in memorie fiecare detaliu si chipurile trecatorilor.
\n\u201eAm vrut sa ma ridic si sa-i cer iertare. Sa spun, mama, ce frumoasa esti astazi. Arati ca una din acele femei de pe felicitarile de Craciun, dar nu am spus nimic datorita nodului din g\u00e2t. A fost foarte frumos.\u201c
\nApoi privi cerul rece si liliachiu. Incepea sa se insereze.
\n\u201eCerurile luminate de tunete si fulgere au fost inlocuite de becuri electrice care lumineaza si se sting aiurea. Nu mai poti visa cauza lor. Asta e, nu mai poti trece neobservat.\u201c
\nO clipa a tacut, ascult\u00e2ndu-si rasuflarea. Un zgomot puternic de praf de pusca, asemanator cu cel produs de petarde, venind de undeva, din spatele lui. Vreun pusti incercase sa-i sperie. Femeile au taiat-o la fuga. Adolescentul s-a trezit brusc din somn, buimacit de violenta zgomotului. Doar cei doi slabanogi au ramas impietriti. Barbosul arunca printre dinti c\u00e2teva injuraturi ur\u00e2te apoi adauga cu voce tare:\u00a0 \u201eAsa e. Rom\u00e2nii sunt singurii in lume care pot fi descoperiti dupa zgomote, e natura lor. Trebuie sa-i deranjeze pe altii. Nici nu se pot bucura, nici nu pot suferi in liniste.\u201c
\nIn scurt timp, din intreg grupul mai ramasese doar adolescentul care hotar\u00e2se sa-si continue odihna in acelasi loc. Ceilalti s-au facut, pe r\u00e2nd, nevazuti in forfota de noapte a Lipscaniului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Parca numarul nebunilor din oras a crescut. Sunt din ce in ce mai multi si din ce in ce mai organizati. Strazile sunt tot mai ticsite de haite m\u00e2r\u00e2itoare de soiosi si cersetori, drogati, hoti, psihopati dezorientati, toti dezgustatori, oameni degenerati si murdari care acum traiesc efectiv in aer liber, indiferent de anotimp. Zona predilecta… Cite\u0219te mai mult »Copacii au o viata secreta<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[244,245],"class_list":["post-434","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-lipsacni-bucuresti","tag-lipscani-bucuresti"],"views":1789,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/434","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=434"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/434\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=434"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=434"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=434"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}