{"id":4329,"date":"2010-09-09T12:40:42","date_gmt":"2010-09-09T10:40:42","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=4329"},"modified":"2010-09-09T12:41:20","modified_gmt":"2010-09-09T10:41:20","slug":"barbatul-dupa-40-de-ani-si-fiica-spalatoresei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/barbatul-dupa-40-de-ani-si-fiica-spalatoresei\/","title":{"rendered":"Barbatul dupa 40 de ani si fiica spalatoresei"},"content":{"rendered":"

\u201eNu ma simt deloc obosit de a fi cu mine\u201c spune naratorul narcisiac din \u201eNoaptea pisicilor lungi\u201c (Ed. Brumar, 2010). Eul sau gidian razbeste cu forta din toate \u00eencheieturile textelor din aceasta culegere de proze scurte, dupa cum alta data mi se paruse ca Delaskela (adica Sorin Vidan, pentru cei care \u00eei cunosc activitatea de eseist) este un demn urmas al lui Anton Holban. Pe c\u00e2nd si un \u00eenaintas al cuiva?<\/strong><\/em><\/p>\n

Tot ce era subcutanata delicatete a unei gestici a inimii pare \u00eensa departe de actualul Delaskela, \u00een ciuda caligrafiei care e topita \u00een plasma textelor sale. \u00cembatr\u00e2nim cu tot cu scrisul nostru, cu bune si rele. Sau, poate, suntem conservatori \u00eenca de la \u00eenceput.
\nAfectul este repetat repudiat, desi, culmea, autorul lucreaza chiar cu sentimentul si cu memoria lunga, \u00een pofida unui credo sec si necutator din debutul cartii, unde face mai degraba apologia neantului care ne urmeaza \u00eentotdeauna: \u201eVa mai amintiti ce spunea personajul acela agonic, poetul bolnav de SIDA din \u00abThe Hours\u00bb, ca a vrut sa spuna totul, dar nu a reusit, \u00een ciuda stradaniilor sale de o viata?Scrisul \u00eenchide \u00een \u00eencordarea sa stralucirea acestui esec de a dori sa rostesti totul, viata din tine, viata \u00een ritmul careia te misti, ca \u00eentr-un dans, apele care \u00eeti cuprind \u00een suvoiul lor gleznele… si de a nu reusi dec\u00e2t sa spui un prea putin.\u201c
\nSi autorul continua, pret de c\u00e2teva fraze \u00eenca, \u00eentr-o \u00eencercare dominata de un gust al finitudinii, \u00een aparentul efort de a ne convinge ca tot ceea ce scriem e sortit uitarii. De altfel, meditatiile asupra scrisului \u00eensotesc fidel mai toate naratiunile sale, autorul dovedindu-se un sceptic lucid, care se autoevalueaza fara mila: \u201eSerile scriam \u00eencet, cu un singur deget apas\u00e2nd tastele, scriam literaturile mele fara stralucire, le scriam din disperare, din frica aceea \u00eengrozitoare de a nu muri, frica orbitoare a singuratatii, cum naiv voiam sa \u00eenfr\u00e2ng moartea si singuratatea cu literatura asta a mea marunta, patetica, scrisa cu un singur deget apas\u00e2nd tastele.\u201c
\nTrebuie sa spun din capul locului ca ma amuza si ma irita \u00een acelasi timp astfel de pozitionari fata de scris, \u00een general, si fata de propriul lor scris, \u00een particular, la oameni care au talent, dar care se prezinta ca dezabuzati de serviciu ai unei lumi care nu da doi bani pe Text. \u00cen general, suspectez scriitorii care-si autoeticheteaza scrisul altfel dec\u00e2t \u00een formule critice inoculate natural \u00een propriul text si prefera, mai degraba, un soi de epitafuri care \u00eensotesc de regula texte vii – cu acea blazare specifica unui aristocrat care a colindat lumea toata si a gasit adevarul abia acasa, \u00een salonul de unde pornise. Ai zice ca astfel de oameni nu doresc dec\u00e2t sa esueze, chiar daca viata le asternea totul \u00een cale. Sa fie acestia artistii?
\nO avea o poetica explicita Delaskela, \u00eensa de regula tot scrisul… vorbeste. Cum autorul e talentat (\u201eAbisex\u201c, precedenta sa carte aparuta \u00een 2007 tot la Brumar o dovedise din plin), mi se pare inutil prologul, dintr-un motiv foarte simplu. Autorul afirma, o data cu Epimenide, paradoxul cretanului mincinos. Astfel, sustine, \u00een finalul avertismentului cartii, ca \u201escrisul nu ne va m\u00e2ntui\u201c. Dar o spune \u00een scris! Ba, mai mult, publica o carte \u00een timp ce afirma ca scrisul nu \u00eenfr\u00e2nge nici timpul, nici moartea. Dar cine spune ca acesta e rolul scrisului? stim si noi ca zeii nu citesc. Poate ca o carte nu face dec\u00e2t sa fie cu tine \u00een timpul tau uman, singurul care conteaza cu adevarat.
\nEvident, scurta mea diatriba nu-l vizeaza pe Delaskela, el altceva are sa ne spuna: maretia scriitorului e greu de cuantificat, iar amprenta sa \u00een lume si mai dificil de aflat. Asa zic\u00e2nd, e un \u00eentelept care a aflat ca era mai bine sa nu te nasti, dar nici sa scrii, daca tot te-ai nascut. Iar asta, el o afla la akme, v\u00e2rsta barbatiei, \u201edupa 40 de ani, atunci c\u00e2nd stii mai bine ca niciodata gustul \u00eendoielnic, gustul dulce-amar al lucrurilor.\u201c
\nCert este ca prozele scurte din \u201eNoaptea pisicilor lungi\u201c \u00eel arata pe Delaskela mai \u00eensingurat si mai retractil ca oric\u00e2nd, departe de tupeul lexical care strabatea lumea din \u201eAbisex\u201c, desi ceva din felul sau linistit si \u00eencrezator razbate \u00eenca \u00een proze de atmosfera, scrise cu m\u00e2na sigura, chiar daca unele dintre ele, cele mai scurte, sunt digitatii si variatuni la tema. Dar care e tema lui Delaskela? Ratarea, ati ghicit. Ratarea unei mari iubiri. Doua lucruri importante i se pot \u00eent\u00e2mpla scriitorului: sa rateze o mare iubire sau o mare carte. Da, dar ce rost ar mai avea sa scrii daca tot ratezi? Putem sa r\u00e2dem cu Nae Ionescu (\u201enumai rata nu rateaza\u201c), \u00eensa tot amar o facem. Altfel spus, nu putem iesi din conditia umana, care este, oricum am lua-o, un salt \u00een nicaieri. Cine poate spune ca nu si-a \u201eratat\u201c viata, fara sa fie deja arogant?
\n\u201eNoaptea piscilor lungi\u201c este catalogul de sentimente si observatii al unui barbat care, ca altadata eroul lui Ionel Teodoreanu, a \u201etrecut pe l\u00e2nga ea cu dragostea de m\u00e2na\u201c. Ea, fiind, \u00een mod evident, Faptura. O femeie disparuta azi, \u00een conditii misterioase, de care autorul nu pomeneste prea clar, dar care este prezenta \u00een g\u00e2ndurile sale, ca un observator de taina si \u00eencredere, \u00een toate notatiile acestui melancolic al carui lux este sa vada cum lumea curge inexorabil catre un final asteptat: \u201eOameni care, de altfel, \u00eemi erau indiferenti. Poate chiar \u00eei dispretuiam. Cu mediocritatea lor galagioasa. Cu mirosul lor de mamifere citadine. Dar atunci, pentru o clipa, le-am invidiat veselia, vibratia aceea plina de vitalitate. Pentru ca pur si simplu \u00eentre mine si ea nu mai era viata. si am simtit cu lumea, lumea veche se scufunda \u00een ad\u00e2ncuri, foarte jos, ca un casalot batr\u00e2n, si ca nu va mai iesi niciodata la suprafata, ca va dormi acolo, pe fundul celui mai ad\u00e2nc dintre oceane, si va astepta acolo, resemnat, \u00eengropat \u00een m\u00e2l, sf\u00e2rsitul. si m-am g\u00e2ndit atunci ca dragostea si moartea sunt probabil chipurile aceleiasi demente fara \u00eenteles, iar Dumnezeu se prea poate sa fie o pirueta a mintii noastre \u00eembatate de frica si nimic altceva. Frica de a privi \u00een Neant.\u201c
\nAsa st\u00e2nd lucrurile, Delaskela se prezinta aidoma unui pesimist de sorginte schopenhaueriana, cu o poezie personala \u00eensa, identificata \u00een special \u00een felul \u00een care se apleaca asupra detaliilor de viata si a zugravirii unor personaje pe care le priveste cu detastare si cu mila \u00een acelasi timp. Delaskela prinde \u00een \u201einsectarul\u201c sau figuri patibular-hilare, gen Trofin, bibliotecarul nebun, care sare la g\u00e2tul oamenilor c\u00e2nd se \u00eembata, Gore, invalidul care povesteste cu nesat povesti dintr-un imaginar Stomac al Glasurilor, Olga, Chelu, Morf, Dulceata sau sefa bibliotecii, o femeie cumsecade, cu viata ei interioara rotindu-se, la etajul opt, \u00een jurul cartilor pe care le m\u00e2ng\u00eeie cu voluptatea \u00eensingurarii. Desi aparent vitali, oamenii lui Delaskela sunt ciuruiti de viata, abulici, atinsi de un morb al dezagregarii care-i condamna din start la esec. Ca si Adrian Buz, din \u201eZidul moale\u201c, Delaskela este un cathar milos: ar dori ca lumea sa nu se prezinte asa cum este, \u00eensa doreste cu putere ca ea sa se \u00eencheie, tocmai pentru ca raul sa nu prolifereze. Cel ce observa decadenta lumii unde traieste este un vicios al observatiei si un plictist de formele unei vitalitati care mascheaza golul, deceptionat si necrutator \u00een acelasi timp cu cei din jurul sau. Tonul sau e unul crepuscular (daca vocea ar avea culoare), ordon\u00e2ndu-se \u00een straturi ca \u00eentr-o mare… clatita, asa cum sugereaza reusita imagine propusa de personajul sau, Gore, o lume a dulcilor povesti care sunt depozitate pentru a fi gustate de cei carora lumea li se pare mai buna daca e povestita: \u201eP\u00e2na sa ma decid asupra acestui aspect, ce fel de scriitor vreau sa fiu, hotar\u00e2sem ca e mai bine sa str\u00e2ng \u00een mine toate povestile din jurul meu. Sa devin un fel de Stomac al Glasurilor. si toate chipurile si toate vocile lor sa se aseze \u00een mine, fiecare cu lumea sa dezvaluita lenes, si pe fiecare sa o \u00eempaturesc meticulos, cu grija ca pe clatite, tras\u00e2nd cu lingurita straturi subtiri si aurii de dulceata de smochine.\u201c
\nAmprenta lui Delaskela este vizibila \u00een special \u00een prozele \u00een care ni se ofera acele frame-uri ale existentei unui tip care seduce o femeie si o supune unei observatii psihologice acute. Sex, dublat de psihanaliza. Lumea de mici Don Juani a autorului intereseaza prin observatia asupra prezentelor feminine, acele fapturi care nu pot rivaliza, desigur, cu Faptura, ci au menirea de a o \u00eenlocui pentru un scurt timp. Simulacre ale unei vieti care a descoperit ca \u201epoezia a murit, ca si Dumnezeu\u201c. Dar cum a murit poezia, de vreme ce versurile lui Pessoa \u00eei revin si astazi \u00een minte? Poate ca asta e secretul scrisului, al poeziei \u00een special: sa ram\u00e2na \u00een mintea oamenilor, mai degraba dec\u00e2t \u00een biblioteci. \u00cen fond, aici este Delaskela mai aproape de sinele sau, un proustian care nu se ia \u00een serios, pentru ca rasuflarea cinicului Gide e mai aproape. Din acest fond al \u201emadlenei\u201c care ne aduce aminte de femeile care ne-au iubit sau de identitatea noastra ravasita de boala, retin \u201eMarleen si c\u00e2inele diminetii\u201c, cu acea \u00eentrebare dramatica a femeii, \u201eCe sunt eu pentru tine, Sorin?\u201c, \u201eTraind sub pleoape\u201c, un tablou ireal al bolii c\u00e2t se poate de reale, un implant de ireal produs de constiinta excedata de autoscopie, \u201eNoaptea pisicilor lungi\u201c, story-ul care da titlul cartii, cu disperata cautare a unui suflet, \u00een timp ce dai peste \u00eenca un trup consumabil sau \u201eViata e o chestie mortala\u201c – bine\u00eenteles.
\nSorin Delaskela este scenaristul propriilor trairi pe care le pune \u00een pagina \u00eentr-un acces de repetata demiurgie dezabuzata, autosabotata de o constiinta care-i sopteste ne\u00eencetat exact faptul ca \u201eviata e o chestie mortala\u201c, iar \u201escrisul e doar\u00a0 un mic spectacol, un vodevil al subiectivitatii… \u201e.
\nSi atunci apare dintr-un nor de fum de tigara batr\u00e2nul poet Pessoa, un personaj discret al prozelor sale, o masca a unui eu auctorial care dispera \u00een prezent si se teme de viitor, \u00eensa cu toate astea scrie. Scrie poemul linistii sale de barbat care a trecut de 40 de ani, al unei ataraxii mult dorite, si stie ca lumea e un fitil de carne negru care se poate aprinde oric\u00e2nd:<\/p>\n

\u201e\u00cemi aprind o tigara si savurez \u00een ea
\no eliberare de toate g\u00e2ndurile.
\nUrmaresc fumul ca pe-un itinerar,
\ngust, \u00eentr-un moment sensibil si competent,
\neliberarea de toate speculatiile, constient ca metafizica nu-i dec\u00e2t simptomul unei boli.
\nApoi ma \u00eentind pe spatar si continui sa fumez –
\nvoi fuma at\u00e2ta timp c\u00e2t \u00eemi va permite soarta.
\n(Daca m-as fi \u00eensurat cu fiica spalatoresei,
\npoate c-as fi fost fericit.)\u201c<\/p>\n

\u00cen ce are el mai autentic, Sorin Delaskela se numara printre cei mai buni prozatori pe care \u00eei avem \u00een acest moment.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201eNu ma simt deloc obosit de a fi cu mine\u201c spune naratorul narcisiac din \u201eNoaptea pisicilor lungi\u201c (Ed. Brumar, 2010). Eul sau gidian razbeste cu forta din toate \u00eencheieturile textelor din aceasta culegere de proze scurte, dupa cum alta data mi se paruse ca Delaskela (adica Sorin Vidan, pentru cei care \u00eei cunosc activitatea de… Cite\u0219te mai mult »Barbatul dupa 40 de ani si fiica spalatoresei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3318,2990,3317],"class_list":["post-4329","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-noaptea-pisicilor-lungi","tag-roman-actual","tag-sorin-delaskela"],"views":2207,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4329","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4329"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4329\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4329"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4329"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4329"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}