Desi foiletonist consecvent, Paul Cernat nu pare sa agreeze volumele de cronici. Nelipsit de temperament, dar nici de temperanta, foiletonistica lui este una meticuloasa, energica. Faptul de a-si publica p\u00e2na acum \u00een volum doar lucrarile \u00eenchegate tematic, suprimarea editoriala, voita sau nu, a valentelor sale cronicaresti, remarcabile, par sa indice, nejustificat, o anume ne\u00eencredere \u00een prezentul foiletonului, \u00een imanenta lui. Aparitia cartii sale celei mai recente (\u201eModernismul retro \u00een romanul rom\u00e2nesc interbelic\u201c, Editura Art, Bucuresti, 2009) diferentiaza, o data \u00een plus, o optica personala de abordare a actului critic si o dubla personalitate \u00een raport cu acesta. Unul este Paul Cernat-cronicarul, si cu totul altul istoricul literar. Daca foiletonul este alert, ritmat, se bucura de autonomie taxonomica si de o adresabilitate libera, constructia tematica devine onctuoasa, festiva, cu sinuozitati calofile, odata intrata sub constr\u00e2ngerea si autoritatea coordonatelor conceptuale autoimpuse. Actul critic parvine la un statut ritualic, \u00een mare respect pentru ceremonialul conceptual. Daca \u00een prima ipostaza conceptul este tratat camaradereste, ca instrument democratic de lectura, \u00een cea de-a doua, desi nu de pe o platforma obedienta, acesta izb\u00e2ndeste un halou elitar. \u00cenceteaza sa mai fie o simpla unealta, functioneaza ca un sistem normativ ierarhic superior. Structura se substituie texturii, vadind aspiratia elansata spre suprastructura. Raportarea se face \u00eentotdeauna catre \u00eenaltimile acesteia din urma. Daca percutanta si spontaneitatea criticii imediate se pierd, se amplifica \u00een schimb, cu riscul atragerii unei suave inhibitii, finetea analizei. Ceea ce \u00eenseamna, \u00een foileton, aplomb minimalist, av\u00e2nt, devine dincoace un soi de asidua si \u00eenvaluitoare tatonare.
\nO tatonare conceptuala este si acest nou volum-eseu. Ideea unui \u201emodernism retro\u201c, \u00eentre frontierele careia \u00eesi traseaza criticul spatiul normativ, se poate spune ca plutea \u00een aer. Faptura sa hibrida nu este o proiectie himerica, ci pura realitate, daca ne g\u00e2ndim doar la un alt hibrid, acela al traditionalismului expresionist profesat de gruparea g\u00e2ndirista. De fapt, aliajul, iar nu puritatea estetica, tinde sa legifereze literatura. Decupajul, oric\u00e2t de arbitrar, si recompunerea \u00eentr-o noua ordine conceptuala au mari sanse sa ne restituie o lectura proaspata si o perspectiva avansata. Orice ravasire taxonomica aduce cu sine reasezarea unui desen amortit. Faptul ca Paul Cernat este capabil sa dizloce o bucata de literatura trecuta si sa ne-o \u00eentoarca \u00eentr-o configuratie noua probeaza rezistenta acestei literaturi la eroziune. Sau, cu cuvintele unui alt \u201erelector\u201c, cel al \u201eromanului universurilor crepusculare\u201c, Ion Vlad, acesta \u201ee singurul privilegiu al \u00eent\u00e2lnirii cu literatura: lectura si revenirile stimulate de opere surprinzatoare prin universul lor deschis\u201c.
\nChiar daca criticul se raporteaza, disociativ si \u00een treacat, \u00een pledoaria sa pentru calea conceptualizanta, la tipologia romanesca manolesciana, configurata \u00een \u201eArca lui Noe\u201c, diferenta este categorica. Daca autorul \u201eIstoriei critice…\u201c actioneaza pornind de la predimensionarea conceptului, de pe o pozitie predicamentala, aspir\u00e2nd la supunerea realitatii textuale \u00eentre cadrele conventiei prestabilite, \u00een cazul ideii de modernism retro, realitatea estetica \u00eendeamna catre o clarificare conceptuala ce nu poate fi dec\u00e2t \u00eencapatoare, din moment ce miscarea se face dinspre realiile textuale catre conceptul ce le cuprinde. Mult mai instigante, deoarece afine, se arata caile deschise de Matei Calinescu cu cele cinci fete ale modernitatii, Sorin Alexandrescu cu ambivalenta modernitatii (\u201eprogresista\u201c sau \u201ereactionara\u201c) sau Virgil Nemoianu cu teoria secundarului, acestea sprijinindu-se mai degraba pe fundalul general-cultural dec\u00e2t pe structura formelor literar-artistice. Aceste abordari, av\u00e2nd \u00een comun aceeasi miscare dinspre realitate catre conceptul ce aspira sa se cristalizeze \u00een calitate de consecinta naturala, iar nu de instanta, se arata cu adevarat fertile. Concluzia este una absolut verosimila, pe filiatia adecvata a unui Antoine Compagnon: \u201eExista, \u00een definitiv, o modernitate antimoderna, asa cum exista un modernism nostalgic, paseist, \u201ereactionar\u201c sau clasicizant\u201c. Folosind o privire \u00eenapoi si o distanta ce separa decisiv contururile, viziunea unui modernism \u201esoft\u201c, \u201eBiedermeier\u201c, a unui \u201emodernism retrospectiv\u201c el \u00eensusi, este nu doar plauzibila, ci legitima.
\nCeea ce Paul Cernat numeste, \u00een relectura romanului modernist, refuzul \u201efiltrului teoriilor lovinesciene\u201c, desi apare ca gest de insurgenta, se vrea a fi unul polemic, este de fapt o miscare de indulgenta sporita, iar \u201ehybrisul\u201c nu amendeaza judecata lovinesciana, ci o mladiaza si o re\u00eencarca, o re\u00eencarneaza. Este mult prea evident ca, \u201edesi importante \u2013 ideile lui E. Lovinescu din \u00abIstoria literaturii rom\u00e2ne contemporane\u00bb (1926-1929, 1937) privind necesara evolutie a romanului rom\u00e2nesc de la subiectivismul liric si moralizator la obiectivitatea epica sau de la mentalitatea ruralizant-paseista la aceea citadinista (centrata, de fapt, pe noua metropola bucuresteana), reprezinta conditii necesare, dar nu si suficiente pentru o teorie valida a modernizarii speciei\u201c. De altfel Lovinescu a fost \u00eent\u00e2i de toate promotor, si doar \u00een al doilea r\u00e2nd evaluator al romanului modernist, de aceea orice initiativa valorizanta \u00een plus este nu doar binevenita, ci chiar o necesitate sub\u00eenteleasa. Iar initiativa iesirii din sistemul binar, schematic, al opozitiilor de tip modernism \u2013 traditionalism, citadinism \u2013 ruralism, este destinata sa dezvaluie orizonturi infinit mai germinative, iar perspectiva lovinesciana, ideologic si temporal limitata, cucereste noi teritorii. Selectia \u201eesantionului fictional\u201c, ce vine sa ilustreze teza existentei unui curent modernist \u201eretro\u201c, este, \u00een intentie, facuta \u00een opozitie cu canonul lovinescian, fiind alcatuita din \u201eautori situati \u00een afara directiei lovinesciene\u201c, provenind mai degraba din focarele de iradiere ale revistelor \u201eConvorbiri literare\u201c si \u201eG\u00e2ndirea\u201c. Voindu-se polemica, viziunea cercetatorului este de fapt una de expansiune si explorare, iar racolarea autorilor din aria de influenta a unui, asa zic\u00e2nd, traditionalism si stramutarea lor \u00een cea modernista, este departe de a se opune directiei lovinesciene. Aceasta \u201eracolare\u201c flexibilizeaza si nuanteaza \u00eensasi ideea de modernism. Modernismul asadar nu se margineste sa se claustreze \u00eentre limitele unei linii magistrale rigide ci, dimpotriva, primeste si afiliaza un afluent fertil, acela al modernismului paseist. Mixeaza, pe de o parte, o tensiune avangardista cu, pe cealalta parte, o contratendinta \u201econservatoare\u201c, o \u201eparadoxala modernitate antimoderna\u201c a stazei. Ca viziune paradoxala, este o \u00eentelegere organica a unui fenomen de contaminare, mult mai aproape de adevar dec\u00e2t o perspectiva strict tehnica.
\nDin pricina mult prea sumarei introduceri a volumului, se str\u00e2ng \u00eensa putine elemente teoretice care sa hasureze un teritoriu autonom, nerevendicabil din alte directii, al modernismului retro. Argumentele sunt mai cur\u00e2nd poetice dec\u00e2t poietice. E drept, autorul recunoaste ca nu si-a propus sa scrie \u201eo carte de teorie, de poetica sau de hermeneutica a romanului\u201c, miza eseurilor fiind \u00ab\u00eenainte de orice, una critica\u00bb. Si e foarte bine, fiindca mediul anaerob al teoriei e unul fatalmente \u00eenchis, \u00een timp ce atingerea analitica a criticii \u00een miscare produce germinatie. \u00censa atribute precum nostalgia, desuetul, paseismul, reactionarismul, si \u00eencorporarea lor sub mantaua aproximativa a \u201eromanului de atmosfera\u201c sunt insuficiente pentru a str\u00e2nge o realitate romanesca diversa totusi. Ca acesti autori nostalgici cauta \u201erevrajirea\u201c lumii, ca se supun predispozitiei de a colectiona \u201efetisuri vintage\u201c spune \u00eenca foarte putin despre structuri estetice eterogene. Chiar si o utopie neagra poate recurge la \u201erevrajirea\u201c lumii, chiar daca \u00een sens \u00eentors, or, contrautopia nu este susceptibila de nostalgie. Mai remarca Paul Cernat ca acesti autori \u201enu pot fi niste realisti autentici, \u00een sensul social-istoric, voluntarist si pozitivist al secolului al XIX-lea. Nu mai au suficienta credinta pentru asta. Sunt, \u00een schimb, niste autoizolati lucizi si niste bovarici paradoxali, constienti de propriul bovarism. Modernismul lor retro are, prin excelenta, un caracter nostalgic, evazionist si fantasmatic, fara a pierde \u00eensa contactul cu mimesis-ul traditional. Suspendat, adesea, \u00eentre acest sol si un cer inaccesibil, el traieste \u00eentr-o zona crepusculara, b\u00e2ntuita de imaginile si ecourile unui timp \u00abpierdut\u00bb\u201c. Nu se \u00eentelege \u00eensa foarte clar de ce n-ar putea fi acestia realisti autentici, din ce reiese ca nu ar avea suficienta credinta pentru aceasta. Doar fiindca iau drept realitate trecutul, iar nu prezentul? Dar timpul literaturii este nelimitat. P\u00e2na la urma, apoi, orice romancier talentat este un autoizolat lucid si un bovaric paradoxal. O observatie justa, dar nu neaparat electiva, este aceea ca \u201eaceste fictiuni au, \u00een genere, finaluri cu formulari memorabile, de o clasicitate aflata la antipodul oricarui happy end conventional\u201c, sf\u00e2rsituri precum: \u201eAici nu sta nimeni!\u201c, \u201esi mi-am adus aminte de acel alt eu-\u00eensumi\u201c, \u201e\u00een acel moment \u00eencepu trecutul\u201c, \u201eIar printul a \u00eembatr\u00e2nit mai cur\u00e2nd dec\u00e2t se cuvenea, convins ca \u00een geografia lui e imposibil sa se \u00eent\u00e2mple vreodata ceva de sama\u201c, \u201eVa scrie romanul \u00abMedelenilor\u00bb lu\u00e2ndu-si revansa asupra vietii\u201c. Sunt, \u00eentr-adevar de o frumusete vetusta tulburatoare, gattopardiana, dar ele nu sunt neaparat sub monopolul romanelor retro. Daca \u201eIl Gattopardo\u201c este un roman nostalgic fiindca priveste retrospectiv, ce \u00eel \u00eempiedica sa fie si realist? Plasa teoretizanta ce se opinteste sa cuprinda \u00een mrejele ei o categorie distincta a prozei moderniste\/ moderne este \u00eenca prea subtire, risca sa se destrame la presiunea celei mai bl\u00e2nde reconfigurari. Mai mult dec\u00e2t plauzibil ca realitate romanesca, delimitarea modernismului retro este \u00eenca foarte fragila si are \u00een continuare nevoie de consolidare. Fragilitatea fundatiei este de fapt singurul defect al drumului, cel mai legitim se pare, dinspre realitate spre concept, acesta din urma \u00eenca \u00eentr-o perpetua propensiune catre o identitate validata.
\nDaca sectiunea teoretica mai are nevoie de \u00eentariri pentru \u201estabilirea unei tipologii literare distincte\u201c, cea aplicativa este frageda si savuroasa. Parcurg\u00e2nd \u00een ritm molcom analiza de un rafinament el \u00eensusi \u201eretro\u201c ai impresia ca recitesti, cu multiplicate delicii chiar romanele. Metatextul se molipseste de text si este greu sa le separi ca atmosfera. Comentariul e filigranat, nostalgic, \u00eempodobit. Analiza romanului \u201eAdela\u201c este ea \u00eensasi impregnata de \u201efarmecul discret, melancolic al ne\u00eenplinirii unei iubiri unice\u201c, aduc\u00e2nd a dulce am\u00e2nare. Accente-trufanda \u00eent\u00e2lnesti la tot pasul. La fel \u00een cazul \u201eCrailor de Curtea-Veche\u201c. Remarcabil, prin prospetimea interpretarii este subcapitolul \u201eFotografia si estetica disparitiei\u201c. Pe parcursul comentariului la Mateiu Caragiale, printre altele, se face o remarca de necontrazis, de mare importanta si dreptate, privind revista \u201eViata rom\u00eeneasca\u201c, anume ca era \u201eo publicatie altminteri mult mai moderna dec\u00e2t voiau s-o faca sa para adversarii ei\u201c. \u00centr-adevar. Patrunzatoare este si relectura \u201eEnigmei Otiliei\u201c. O buna parte din salba de comentarii sunt adevarate micromonografii de care exegeza va trebui sa tina seama.
\nCu adevarat temerara si \u00eendreptatita este readucerea \u00een atentia canonica a unuia din cele mai populare romane rom\u00e2nesti din toate timpurile, \u201eLa Medeleni\u201c, de Ionel Teodoreanu. Este un caz fericit, idealul de fapt, c\u00e2nd succesul de public este sinonim cu valoarea. Un autor nedrept acoperit de aluviuni scolare, pus \u00een circuit didactic, \u201eexilat acolo, sub lespedea de \u00abprozator al copilariei si adolescentei\u00bb\u201c, este ridicat si scuturat de colburi capat\u00e2nd, prin sagacea pledoarie critica, o stralucire meritata. Medelenii, \u00eenvaluiti \u00een parfumul medelenismului (fie doar prin existenta, prin consacrarea acestei expresii si avem masura puterii sale de iradiatie, dincolo de orice v\u00e2rsta) revin cu dreptate \u00een atentia criticii actuale. Receptarea romanului \u00eesi are povestea sa, ce poate sa ne lamureasca asupra disocierii grosiere dintre succesul real de public si primirea din partea criticii. Se prea poate ca stigmatele (siropos, de m\u00e2na a doua, metaforismul etc.) pe care le poarta si astazi sa i se traga de la \u00eent\u00e2mpinarea \u201et\u00e2narului si impetuosului\u201c Pompiliu Constantinescu, dar este o certitudine ca \u201eFaptul ca \u00abLa Medeleni\u00bb a reusit sa impuna publicului o mitologie literara ar trebui, dincolo de orice \u00abcordon sanitar\u00bb al criticii, sa ne faca mai atenti \u00een a taxa romanul drept literatura siropoasa de succes dubios\u201c. Din perspectiva lui Paul Cernat, acesta e privit ca romanul unei rupturi (nu \u00eent\u00e2mplator capitolul \u00een care e inclus se intituleaza \u201e\u00centre doua lumi\u201c), romanul unui divort si, \u00een acelasi timp, al unei nunti \u00eentre Iasi, cu ritmurile sale adormite si Bucurestii iuti, frivoli. \u201ePractic \u2013 afirma autorul \u2013, \u00eentreaga opera a acestui inegal si controversat scriitor sta sub semnul unui moldovenism conservator si nostalgic, legitimat printr-un estetism modernist. Un estetism lasciv-erotizat uneori, crepuscular alteori, \u00een care gidismul cocheteaza cu simbolismul decadent, iar ecourile din \u00abclasici\u00bb precum Turgheniev, Jules Renard si din Anatole France \u2013 cu cele din \u00abmodernistii\u00bb precum Proust, Gide sau Alain Fournier. Prin Ionel Teodoreanu, atmosfera de Belle \u00c9poque rom\u00e2neasca renaste – pe ritmurile \u00abanilor nebuni\u00bb…\u201c Romanul nu este lipsit de inovatii tehnice, fiindca \u201e\u00abLa Medeleni\u00bb impune prin forta cu care, sparg\u00e2nd tiparele romanesti conventionale, reuseste sa \u00eenvie o lume si o atmosfera, printr-o obiectivare foarte… subiectiva, \u00abpanlirica\u00bb. La o privire mai atenta, ceea ce poate parea haotic, necontrolat sau parazitar \u00eesi dezvaluie o coerenta ce tradeaza constiinta estetica evoluata. Perspectiva auctoriala se situeaza, \u00een general, \u00eentre omniscienta realista (cu moralizarea romantica a evocarii) si monologul interior pus \u00een unda de stilul indirect liber. \u00cen \u00abHotarul nestatornic\u00bb, ea tinde sa se identifice, pe jumatate, perspectivei copiilor, las\u00e2ndu-i adesea sa se prezinte singuri (comportism!), prin nesf\u00e2rsitele lor dialoguri\u201c. Nu de orice m\u00e2na este nici identificarea cu modul de a vorbi, g\u00e2ndi si simti al personajelor, \u201enu prin anamneza, ci printr-un soi de regresie deliberata la nivelul mentalului copilariei si al adolescentei\u201c. Paul Cernat observa ca \u201esunt putini prozatorii rom\u00e2ni interbelici (si nu numai, n.m., N.S.) capabili sa-si \u00abauda\u00bb si individualizeze, \u00een asemenea masura, personajele prin limbajul lor (dar si prin lecturile lor)\u201c, astfel ca \u201enimeni nu vorbeste \u00abla fel\u00bb, nici nu scrie la fel, ci \u00eentotdeauna corespunzator psihologiei, formatiei si mediului social din care provine\u201c. E de mirare, cum bine remarca criticul, ca, desi o vreme director al Teatrului National din Iasi, Ionel Teodoreanu nu a fost si autor dramatic.
\nNu lipsesc accentele polemice. Aici, cu surprindere placuta, \u00eel regasim pe cronicarul Paul Cernat, semn ca, iata, cei doi Cernat se \u00eempaca bine. Precum critica interbelica, din comoditate, din snobism sau din orice alt motiv, nici cea postbelica nu s-a \u00eenvrednicit sa-l aseze pe Ionel Teodoreanu la locul cuvenit. N. Manolescu, bunaoara, \u00eel situeaza \u00een zona comercialului, consider\u00e2ndu-l \u201ecel mai ilustru fabricator de fraze cosmetice\u201c, promotor al \u201estilului fals pretios, ce-si are limita de jos \u00een kitsch-ul lingvistic\u201c; dar, sa nu uitam, tocmai acest kitsch, atmosfera de Belle \u00c9poque, pare sa-l lamureasca implacabil si total inadecvat pe autorul \u201elistei\u201c de \u201eseninatatea\u201c si bonomia lui Caragiale, care nici nu simte enorm, dar nici ca vede monstruos! Ceea ce, la Caragiale, e un atu (chiar daca idilismul sau e, eufemistic vorbind, unul iluzoriu), la Teodoreanu e negru pacat. Pe buna dreptate Paul Cernat observa cum \u201eMetaforel va fi executat \u2013 de catre autorul \u00abIstoriei critice…\u00bb \u2013 cu argumente socioestetice, nu neaparat marxizante, dar pe gustul marxizantilor epocii: \u00ab\u00eencearca sa faca naturale gusturile si mentalitatea burgheziei autohtone\u00bb\u201c. Sa obseram totusi ca argumentele socio-estetice sunt, si ele, legitime, printre altele, si iarasi sa tinem seama ca tripartitia romanului \u00een ionic, doric si corintic, macar \u00een prima varianta, este fondata tocmai pe astfel de argumente de-a dreptul marxizante. Contradictia vine din faptul ca, daca \u00een cazul lui Teodoreanu e hiba, chiar daca reprezinta ratiunea sa de a crea lumi, tocmai evocarea si glorificarea acestei burghezii \u00een mediul ei, desi caricaturat, este argumentul suprem, pe de alta parte, \u00een aprecierea scrisului caragialian! Trec\u00e2nd peste inconsecventele criticului \u201eRom\u00e2niei literare\u201c, cert este ca a pus si el umarul la inducerea unor perceptii false, \u00eenc\u00e2t \u201emulti comentatori recenti si-au creat prejudecata, enorma, potrivit careia romanele lui Gib Mihaescu, Cezar Petrescu sau Ionel Teodoreanu ar fi… \u00abde consum\u00bb\u201c. Dezideologiz\u00e2nd medelenismul, \u201edemarxiz\u00e2ndu-l\u201c p\u00e2na la urma, autorul conceptului de \u201emodernism retro\u201c \u00eel dezleaga de limitarea la \u201eexperienta socio-istorica a unei clase \u00een declin\u201c si \u00eel elibereaza consider\u00e2ndu-l, adecvat, \u201eun stil de viata si o categorie psiho-estetica str\u00e2ns legata de experienta unor v\u00e2rste ale marilor vacante (copilaria, adolescenta, prima tinerete) aflate la \u00abhotarul\u00bb dintre o epoca post-patriarhala si demofila \u00abepoca a jazzului\u00bb\u201c. Este o emblema a \u201eintimismului familial\u201c. Mai mult, daca facem abstractie de epoca, si o facem, consider\u00e2ndu-l pur si simplu o categorie psihoestetica legata de experienta marilor vacante, vom \u00eentelege de ce, chiar ostracizat de superficialitatea criticii, \u201eLa Medeleni\u201c ram\u00e2ne unul dintre daca nu cel mai citit roman din literatura rom\u00e2na. \u00cen transcendenta programei scolare.
\nPaul Cernat citeste cu sensibilitatea postmodernului, dar nu face gafa, frecventa, de a asimila si afilia fortat textul citit postmodernismului. E de \u00eenteles, de aceea, ca, desi o buna parte din literatura actuala s-ar \u00eenscrie \u00een haloul tipologiei literare retro, ezita sa introduca vreun autor contemporan, desi \u00eei mentioneaza pe Radu Petrescu, Gabriela Adamesteanu, Radu Cosasu, Bedros Horasangian s.a., \u00een proza, sau Leonid Dimov, Petre Stoica, Emil Brumaru, \u00een poezie. Si bine face, fiindca tocmai prin asimilarea acestora conceptul de modernism retro s-ar face praf. Ultimii nu mai scriu \u00een inocenta. Daca luam, bunaoara, romanele lui Radu Petrescu, ele sunt pastise ale modernismului retrospectiv. Sunt de fapt retrospectiva retrospectiei \u00een grad doi de distantare, copios irigate de intertextualitate si autoreferentialitate. Pentru contemporani aceste procedee sunt fie colac de salvare, fie piatra de moara, \u00eensa au devenit medii vectoriale vitale si ireversibile. Fenomenul poate fi numit, printr-un joc de idei inspirat al lui Radu Petrescu, cosmofagie. C\u00e2nd unul din personajele romanului \u201eCe se vede\u201c \u00eesi \u201e\u00eenghite\u201c o comparatie poetica, realiz\u00e2nd vertiginos ca aceasta este imposibila si incompatibila cu luciditatea constiintei sale estetice, se ajunge la impresia unei forte demiurgice ce se transfera la individul creator. Transcendenta se muta abrupt \u00een el, d\u00e2ndu-i puteri discretionare asupra cuv\u00e2ntului. Daca \u201eorice ins este, fara nici o tehnica, un univers\u201c, c\u00e2nd \u201etu ai \u00eenghitit universul, de unde senzatia de \u00eendurerare a gurii, esti acum universul, ceea ce este cu totul altceva…\u201c Nu se \u00eentelege de aici ca livrescul ar fi o reprezentare superioara sau dimpotriva, diferenta e de evolutie fireasca si de focalizare diferita \u00een functie de noua situare a constiintei estetice. Daca modernismul retro al \u00eenaintasilor este unul extrem imaginativ, si pe masura realist, scrierile postbelice sunt cu precadere livresti, miros a cerneala. Ele sunt de cu totul alta stirpe si nu fac altceva dec\u00e2t sa defineasca, prin contrast, ideea de roman pe care Paul Cernat se straduieste sa o configureze. si trebuie s-o faca \u00een continuare, cu un spor de precizie si consecventa.
\nEleganta cartii se degaja si din modul neostentativ de a-si proiecta mizele. C\u00e2nd \u201eobrazniciile\u201c si teribilismele \u00eesi mai itesc cornitele \u00een critica de orice v\u00e2rsta, sunt reconfortante seriozitatea, finetea si farmecul abordarii literaturii ca lume, nu doar ca text, acesta nu de putine ori mutilat abuziv prin incizii fortate. Paul Cernat, \u00een ambele ipostaze, de cronicar, dar si de istoric literar, stie sa citeasca si sa scrie firesc, pastr\u00e2nd nealterata formula secreta a operei, vadind ca este constient de existenta unui prag peste care nu se poate trece fara sa ranesti pudoarea si integritatea acesteia.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Desi foiletonist consecvent, Paul Cernat nu pare sa agreeze volumele de cronici. Nelipsit de temperament, dar nici de temperanta, foiletonistica lui este una meticuloasa, energica. Faptul de a-si publica p\u00e2na acum \u00een volum doar lucrarile \u00eenchegate tematic, suprimarea editoriala, voita sau nu, a valentelor sale cronicaresti, remarcabile, par sa indice, nejustificat, o anume ne\u00eencredere \u00een… Cite\u0219te mai mult »Privind \u00eenapoi modernismul<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1206,1785,3310,1143],"class_list":["post-4318","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-critici","tag-cronici","tag-istorie-litarara","tag-paul-cernat"],"views":3708,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4318","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4318"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4318\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4318"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4318"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4318"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}