{"id":4306,"date":"2010-09-09T12:26:02","date_gmt":"2010-09-09T10:26:02","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=4306"},"modified":"2010-09-09T12:27:43","modified_gmt":"2010-09-09T10:27:43","slug":"reflectii-asupra-politicii-practice-i","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/reflectii-asupra-politicii-practice-i\/","title":{"rendered":"Reflectii asupra politicii practice (I)"},"content":{"rendered":"

\n

\u201eCei iubiti de zei mor tineri\u201c<\/strong>
\n<\/strong>Heraclit<\/strong><\/em><\/p>\n

Mica nota introductiva
\nLas\u00e2nd la o parte faptul ca progresul tehnic cu siguranta schimba modalitatile de informare si posibilitatile de manipulare a indivizilor, trebuie acceptata evidenta ca a ramas totusi ceva neschimbat \u00een c\u00e2mpul politicii: anume determinarea raportului fondator prieten\/ dusman \u2013 perfect si tardiv pus pe tapet de Carl Schmitt, \u00een \u201eTeologia politica\u201c, I si II. Iar recitind deunazi c\u00e2teva pasaje din \u201eConfesiunile\u201c Sf\u00e2ntului Augustin, am dat peste urmatorul pasaj, din cartea a IV-a, cap. IV, pe care nu ma pot abtine sa nu-l citez integral:
\n\u201eFara justitie, cu ce s-ar deosebi regatele de cetele de briganzi? Caci ce altceva e o banda de jefuitori daca nu un mic regat? O adunare de oameni careia \u00eei cere ascultare un cap, sau un pact social recunoscut, \u00een care cutare legi vegheaza \u00eemparteala prazii. Iar daca o asemenea ceata ticaloasa, adun\u00e2ndu-si tot mai multi netrebnici, creste p\u00e2na la a ocupa o tara, a dob\u00e2ndi posturi importante, a cuceri orase si a supune popoare, negresit \u00eesi va lua si titlul de regat, care nu-i va stinge setea de averi, dar \u00eel va pune la adapost de orice pedeapsa.
\nBun si drept raspuns i-a dat lui Alexandru cel Mare un pirat cazut \u00een m\u00e2inile sale sv. Cicero, \u00abDe republica\u00bb, III, 14t: \u00abCu ce drept spurci tu fata marii?\u00bb, l-a \u00eentreabat maritul rege. \u00abDar tu \u2013 cu ce drept spurci fata pam\u00e2ntului? i-a raspuns cu \u00eendrazneala piratul. Fiindca eu am doar o biata corabie mi se zice pirat \u2013 iara tu, daca ai o ditamai flota \u2013 te numesti cuceritor\u00bb\u201c…
\nUn fapt divers
\n\u00cen seara zilei de miercuri 28 iulie 2010, postul de televiziune franco-german Arte a difuzat un film-reportaj asupra stralucitei cariere de administrator si de om de stat a lui Robert McNamara (1). O veritabila lectie de politica tinuta de unul dintre cei mai importanti oameni politici nord-americani (decedat \u00een 2009), prin care se subliniaza \u2013 o data \u00een plus, daca mai era nevoie \u2013 ca politica internationala se bazeaza pe legea celui mai puternic, enuntata si cosmetizata astfel \u00eenc\u00e2t sa poata fi transformata \u00een drept international, drept al cetatenilor (jus europaeus), drept al popoarelor, drepturile omului, drept umanitar etc.
\nFilmul \u00eencepe cu amintirile sale din Al Doilea Razboi Mondial, \u00een fapt, cu debuturile carierei sale de manager militar, \u00een postura de analist al luptelor aeriene de pe frontul Pacificului unde, sub ordinele generalului de aviatie Curtis LeMay, McNamara a fost unul dintre initiatorii operatiunilor de bombardament strategic \u2013 e vorba de lansarea masiva, \u00een 1945, a bombelor incendiare asupra arhipelagului nipon (soldata cu 100 000 de morti, \u00eentr-o singura noapte, la Tokyo, mai bine de 67 dintre orasele importante fiind distruse \u00een proportie de 60-80%) (2). Nivelul pierderilor umane fiind dincolo de orice asteptare, acest bombardament a oferit conducatorilor americani perspectiva folosirii armei atomice, recent pusa la punct, asupra unor orase mai putin populate. Importanta mi s-a parut \u00eensa \u00eendeosebi o remarca a generalului LeMay, dintr-un interviu acordat dupa razboi, \u00een 1946, care evidentia, o data \u00een plus, sempiterna si insolubila problema a moralei, a politicii si a corelatului sau, razboiul (fiindca razboiul, dupa Clausewitz, nu e dec\u00e2t politica \u00eenfaptuita cu alte mijloace); o problema la fel de veche ca inventarea de catre greci a Cetatii ca sfera politica si a omului de cuget si actiune ca zoon politikon \u2013 Tucidide, Aristotel si tragicii greci \u00eei dibuisera de mult dedesubturile…
\nChestionat asadar asupra dimensiunii morale incumbate de planificarea bombardamentelor strategice pe care le organizase (altaturi de McNamara), generalul a raspuns sintetic (laconic, asa cum sublinia comentatorul filmului!): \u00eentr-un conflict de o asemenea anvergura, trebuie \u00eentotdeauna sa ai \u00een vedere relatia dintre obiective si operatiunile militare necesitate (3). Cu toate acestea, si aici e articulatia esentiala a discursului sau, el a admis public (iar McNamara, \u00een calitate de consilier direct, l-a confirmat si \u00een ceea ce-l priveste) ca, daca SUA ar fi pierdut razboiul, ei toti ar fi fost condamnati pentru crime de razboi. \u00censa acest gen de remarci nu sunt niciodata preluate de oficinele care fac caz de drepturile omului (si de guvernele care le \u00eentretin) fiindca exprima clar si fara parapon un adagiu binecunoscut si pus \u00een pagina de Jean de La Fontaine \u00een fabula \u201eLupul si mielul\u201c \u2013 uitat se pare de politologi si de comentatorii dintotdeauna pusi \u00een slujba puterii: \u201eLa raison du plus fort est toujours la meilleure\u201c.
\nTucidide, Augustin, La Fontaine, carora le pot fi de buna seama adaugati marele Machiavelli (v. unirea dintre Fortuna si Virtu pentru a impune si a perpetua puterea Principelui), Hobbes, Clausewitz si, mai aproape de noi, Carl Schmitt \u2013 toti au portretizat politicul cu un simt acut si realist al raporturile de forta. Racanii americani (ori adversarii lor japonezi) n-au fost nici ei dec\u00e2t actorii tardivi ai artei unui razboi fara mila si principii, reactualizat \u00een vremurile moderne gratie redutabilelor metode oferite de descoperirile stiintifice (balistice, chimice, fizice, electronice) si de aplicatiile lor \u00een tehnica de lupta. Nu trebuie sa ne limitam \u00eensa la asemenea rememorari factuale, fiindca remarca generalului LeMay deschide perspectivele unei reflectii mult mai profunde privind natura omului social si sugereaza revizuirea nu doar a procesului de la N\u00fcrnberg (unde condamnarile pentru crime \u00eempotriva umanitatii n-au avut la baza dec\u00e2t niste crime de razboi mai radicale), dar a tuturor celorlalte tribunale aflate sub egida Occidentului si mai ales a SUA, subliniind cu aceasta ocazie ca soldatii acestora, datorita puterii militare a SUA, sunt cvasi-impunibili, cu exceptia c\u00e2torva tapi ispasitori scosi la \u00eenaintare pentru a face uitat esentialul.
\nVezi tribunalele de la Haga si cazurile Rwanda, Liberia, Sierra Leone, Sudan: niciodata marile puteri politice si economice \u2013 care se afla adesea la originea actiunilor criminale comise de armatele statelor mici asupra civililor lor \u2013 nu au reprezentanti \u00een boxa acuzatilor (4). Niciun tribunal international n-a condamnat crimele comise \u00een razboiul din Algeria sau din Vietnam! Caci e lucru stiut: ofiterii ar spune mereu ca au actionat ascult\u00e2nd de ordinele legale ale superiorilor, care, la r\u00e2ndul lor, ascultau de cele ale puterii politice, care, la r\u00e2ndul sau, ar fi invocat legitimitatea actiunilor si a ordinelor date. Uitam de obicei sa ne amintim ca, si \u00een cazul Germaniei naziste, puterea hitlerista putea fara probleme sa se pretinda legala si legitima, de vreme ce ajunsese la c\u00e2rma \u00een urma unor alegeri perfect legale, iar nu \u2013 sa zicem \u2013 \u00een urma unei lovituri de stat. Acelasi lucru se poate spune despre toate natiunile organizate sub diversele forme ale democratiei reprezentative de masa, intr\u00e2nd aici tarile fasciste sau cele numite p\u00e2na deunazi \u201edemocratii populare\u201c.
\nAstazi, ne tot ajung la urechi stiri despre \u201eispravile\u201c trupelor americane din Irak si din Afganistan \u2013 dar pe \u00eenaltii responsabili acuzati de a fi dat ordinele criminale i-a vazut cineva la fata? Dar generalul Massu, a fost el oare condamnat pentru a fi ordonat generalizarea torturii \u00een timpul razboiului din Algeria?… Doar c\u00e2tiva amar\u00e2ti de subordonati au platit pentru aplicarea ordinelor nescrise sau ale sugestiilor ferme ale superiorilor lor \u2013 cum s-a \u00eent\u00e2mplat de pilda \u00een cazul masacrului de la My Lai, din Vietnam.<\/p>\n

Dar sa revenim la McNamara. P\u00e2na \u00een 1968, a fost responsabil strategic pentru cel de-al doilea razboi din Vietnam, \u00een calitate de Secretar al Apararii Statelor Unite, \u00een timpul administratiilor Kennedy si Johnson. si cu aceasta ocazie, McNamara a initiat, dupa \u00eenscenarea numita \u201eincidentul din Golful Tonkin\u201c, trimiterea masiva a puscasilor marini \u00een zona si folosirea intensiva a bombardamentelor strategice \u00eempotriva populatiei civile din Vietnamul de Nord, p\u00e2na \u00een Cambodgia si Laos, \u00een scopul de a slabi puterea si prestigiul regimului din Vietnamul de Nord si de a taia caile de comunicatie cu combatantii din Sud (FLN \u2013 \u201eFrontul Eliberarii Nationale\u201c).
\n\u00cen timpul acestor bombardamente, au fost deversate aproape de zece ori mai multe bombe (explozive si incendiare) dec\u00e2t cele aruncate de Aliati asupra Germaniei \u00een timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial si, last but not least, pe l\u00e2nga ele, a fost folosit celebrul agent chimic Yellow Rain, al carui efect de malformatii asupra nou-nascutilor e vizibil si astazi, la patruzeci de ani dupa \u00eencetarea razboiului! Pentru folosirea acestui agent chimic, cu efecte at\u00e2t de persistente \u00een timp, asupra unei populatii civile, responsabilii politici si militari ai SUA, presedintele \u00een functie, apoi Secretarul Apararii si Seful de Stat Major al corpului expeditionar (generalul Westmoreland) ar fi putut fi pusi sub acuzare si condamnati nu numai pentru crime de razboi \u2013 dar pentru crime \u00eempotriva umanitatii!
\nDupa patru ani de razboi, McNamara a constatat ca e nevoie de tot mai multe trupe la sol (uit\u00e2nd, pare-se, ca o tara nu se ocupa cu aviatia \u2013 cu aviatia nu faci dec\u00e2t s-o distrugi), si corelativ, ca pierderile de soldati americani pe teren sunt din ce \u00een ce mai \u00eensemnate, iar beneficiile majore \u00eent\u00e2rzie sa se arate. Dupa \u00eenca doi ani, McNamara s-a convins de inutilitatea acestui razboi \u2013 dar nu din pricini umaniste, ci fiindca interesele americane nu fusesera deloc servite \u2013 cu exceptia bombardarii digurilor de pe Fluviul Rosu si a doua orase importante din nord, Hanoi si Haipfong \u2013 si nici n-ar fi putut fi satisf\u00e3cute de altfel, deoarece ar fi constituit un casus belli cu URSS. McNamara a intrat astfel \u00een conflict cu presedintele L. B. Johnson, care l-a demis… pentru a-i oferi prestigioasa functie de director general al FMI. Frapant este \u00eensa faptul ca, devenit un fel de \u201ecritic\u201c al impasului \u00een care se gasea politica americana din Vietnam, McNamara nu si-a prezentat totusi demisia, \u00eentr-un act public de protest prin care sa arate blocajul Statelor Unite \u00een fata unui inamic determinat, foarte curajos si cu o putere de a \u00eendura incomprehensibila pentru responsabilii americani…
\nMai rau dec\u00e2t at\u00e2t, americanii l-au acuzat de grave erori strategice: de a nu fi apreciat just capacitatea conducerii politice nord-vietnameze de a-si mobiliza populatia; de faptul ca nu a anticipat extrema fermitate a rezistentei clandestine din Sud (FLN) \u00een lupta \u00eempotriva ocuparii tarii si, \u00een fine, de incapacitatea de a trage \u00eenvataminte din razboiul precedent, dus de francezi, si din \u00eenfr\u00e2ngerea lor rusinoasa \u00eent\u00e2mplata \u00een mai 1954, la Dien Bien Phu… Din punctul meu de vedere, atitudinea incriminata a lui McNamara nu poate fi pusa pe seama unei erori de calcul tactic sau a prostiei de moment; ea trebuie legata \u00eensa de ceea ce Mao numea \u201eeroare strategica bazata pe dispretuirea absoluta a adversarului\u201c, respectiv a acestor oameni mici, galbeni si slabi din fire \u2013 capabili totusi sa suporte marsuri interminabile prin jungla, trag\u00e2nd dupa ei biciclete cocosate de arme si munitii si multumindu-se cu un bol de orez pe zi.
\nOr, spre deosebire de amerindienii masacrati ca niste animale duse la abator, micutii asiatici (cu ajutorul URSS-ului, desigur) au reusit sa \u00eengenuncheze aroganta Occidentului. Dispretul fata de ei av\u00e2nd o singura sursa: morga occidentalilor, rasismul lor metafizic, pe care niciun ONG filantropic si nicio lege politic corecta n-a schimbat-o si nici n-o va putea schimba vreodata, \u00een ciuda tiradelor \u00eenaltate de histrionii politici si mediatico-universitari. Acest rasism tine de esenta \u00eensasi a posibilitatii mondializarii, care e destinul Occidentului, nu numai ca unicul sau mod-de-a-fi \u00een lume, dar ca lume \u00een sine, pregatita si prefabricata \u00een spiritul monoteismului universal \u2013 sursa a acestei esente intolerante fata de diferenta pritocite \u00eenainte chiar de epoca inaugurala a lui Columb si a primilor conchistadori…<\/p>\n

Din acest punct de vedere, neoconservatorii rom\u00e2ni chiar n-ar trebui sa aiba nimic de reprosat comunismului, vazut ca o \u201ecaricatura laicizata a crestinismului\u201c, de vreme ce intoleranta, refuzul alteritatii \u2013 de care au dat dovada pe parcursul experientei politice reale si care au dus c\u00e2teodata p\u00e2na la ucideri \u00een masa \u2013, provin dintr-o radacina mult mai veche, din postularea unui adevar transcendental divin, unic, metafizic si deci a-istoric, care a facut din Occidentul crestin (si filosofic) singurul detinator al Binelui, Frumosului si Adevarului! \u00cen calitate de speranta m\u00e2ntuitoare si de sf\u00e2rsit al necesitatii, comunismul n-are nimic diabolic; \u00een maniera sa imanenta si transcendenta, el a urmat \u2013 pe fondul crizei modernitatii, de la sf\u00e2rsitul secolului al XIX-lea si de la \u00eenceputul celui de-al XX-lea \u2013 dinamica crestina. Acesti neoconservatori \u00eensa, acesti semi-analfabeti ar face mai bine ca, \u00eenainte de a mai scoate vreun cuvintel, sa reciteasca atent magistrala lucrare a lui Berdiaev \u201eOriginea si sensul comunismului rus\u201c. Astazi, daca ne putem exprima astfel, caderea comunismului \u00eenaintea capitalismului de tipul al treilea reprezinta o ultima moarte a lui Dumnezeu, adica cea din urma moarte a unei valori de uz imediat si simbolic, \u00een favoarea triumfului absolut al valorii de schimb, \u00een manifestarea sa generala \u2013 banul.<\/p>\n

Doua lucruri mi-au atras asadar atentia cu ocazia acestui remarcabil documentar, care ar trebui proiectat \u00een fata tuturor studentilor de la stiinte politice, sociologie si filosofie politica. Primul dintre ele \u2013 deja evidentiat fara rezerve mai sus \u2013 confirma ca legea celui mai tare este cea care determina si impune principiile Dreptului, put\u00e2nd, \u00een ultima instanta, sa-l modifice \u00een functie de interese si de raporturile de forta existente; cu at\u00e2t mai mult asadar, dupa Primul Razboi Mondial, punerea \u00een practica a \u201edreptului popoarelor\u201c si a corelatului sau, sf\u00e2rsitul lui jus publicum europaeum (ceea ce vechea traditie numea \u201edreptul gintilor\u201c), i-a determinat pe \u00eenvingatori sa trateze faptele de razboi ale \u00eenvinsilor drept activitati criminale. Aceasta criminalizare a dreptului razboiului contesta oricarui stat modern \u00eenvins legalitatea puterii suverane a violentei, pe care si-o apropriase anterior interzic\u00e2nd indivizilor dreptul de a-si face singuri justitie si dreptul de a ucide (prin interdictia duelului, a razboaielor \u00eentre domeniile dependente de acelasi suveran, a vendetelor).
\nAstfel, criminaliz\u00e2nd razboiul \u2013 devenit, dupa Schmitt, ceva mai mult dec\u00e2t un razboi \u00eentre state \u2013 respectiv un razboi civil mondial, \u00eentre state-societati plasate \u00eentr-o situatie de \u201easimetrie imperiala\u201c (Welts Burgerkrieg), \u00eenvingatorii de la 1918 si apoi cei din 1945 au introdus stigmatul crimei \u00een relatiile internationale, pun\u00e2ndu-se \u00een schimb ei \u00eensisi la adapost de orice acuzatie, \u00eendaratul unui plan \u201emoral\u201c care chipurile le-a dirijat actiunile. Pe scurt, cum zice proverbul latin: \u201eVae victis\u201c (5). Nimic nu s-a schimbat de secole \u00een ceea ce priveste morala si politica, dilema Antigonei pastr\u00e2ndu-si cruda actualitate! Aceste piruete etico-legale au permis, \u00eentre altele, \u00eenfierarea germanilor \u00een cazul crimelor de la Katyn \u2013 ordonate \u00een fapt de conducerea sovietica pentru eliminarea ofiterilor polonezi anticomunisti si anti-rusi; au permis trecerea sub tacere a deciziei sovieticilor de a lasa m\u00e2na libera trupelor germane \u00een exterminarea rezistentei din Varsovia, \u00een 1944, \u00een vreme ce trupele sovietice tocmai campasera \u00een fata orasului; au permis, de asemenea, plasarea judecatorilor sovietici, alaturi de responsabilii de bombardamentele asupra Dresdei (totalmente inutile din punct de vedere militar), \u00een fruntea tribunalului de la N\u00fcrnberg.
\nOr, generalul LeMay si adjunctul sau, locotenent-colonelul McNamara nu spuneau nimic altceva \u00een 1946, atunci c\u00e2nd afirmau ca obiectivele si specificitatea razboiului cu Japonia presupuneau metode de teroare gigantice pentru a slabi simultan capacitatea de productie industriala, rezistenta militara si moralul civililor japonezi. Conform acestor doi responsabili ai frontului, sf\u00e2rsitul razboiului necesita decizii unde morala n-avea ce cauta. Doar mijloacele adecvate scopului si rezultatelor dorite \u2013 adica victorie totala \u00eentr-un razboi total \u2013 garantau justetea sau eroarea de judecata. Astfel, dupa potopul de napalm aruncat asupra celor mai importante orase japoneze, au convins puterea politica sa suplimenteze bombardamentele strategice incendiare prin bombardamentele strategice atomice de la Hiroshima si Nagasaki, \u00een vreme ce Japonia deja \u00eesi negocia conditiile de capitulare. Nu doar ca \u201elegea celui mai puternic e \u00eentotdeauna mai buna\u201c, dar \u201ela razboi, ca la razboi\u201c, fiindca \u201escopul scuza mijloacele\u201c. (Va urma)
\nParis, august 2010<\/p>\n

\n

Traducere din franceza
\nde Teodora Dumitru<\/strong><\/p>\n

Note:<\/strong>
\n(1) \u201eThe Fog of the War\u201c, documentarul lui Errol Morris, din 2003 (Oscar pentru cel mai bun documentar \u00een 2004), prezinta un interviu si documente privind viata Secretarului de Stat din timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, al Razboiului Rece si \u00een special din vremea razboiului din Vietnam.<\/p>\n

(2) Bombardamentul asupra orasului Tokyo, din noaptea de 9 spre 10 martie 1945, pus \u00een opera cu concursul a 334 de bombardiere B-29, care au actionat \u00een valuri, a fost de o amploare fara precedent. Bombele cu napalm au provocat un incendiu care a distrus o treime din oras, fiindca uzinele de armament erau plasate \u00een mijlocului locuintelor construite din lemn. C\u00e2teva cartiere si palatul imperial au scapat \u00een urma acestui bombardament major, soldat cu 100 000 de morti \u2013 mai multe victime civile dec\u00e2t cele cauzate de ulterioarele bombardamente atomice (Wikipedia).<\/p>\n

(3) La fel de important i se va fi parut si generalului Sherman, \u00een timpul Razboiului de Secesiune, la 2 septembrie 1864, sa arda din temelii orasul Atlanta, \u00een ciuda miilor de civili si de raniti adapostiti acolo. Situatia s-a repetat la Dresda, \u00een cursul a trei atacuri, din 13 si 15 februarie 1945, c\u00e2nd orasul a fost bombardat de 800 de avioane ale RAF si USAF si distrus \u00een proportie de 80%; victimele civile estimate: \u00eentre 150 000 si 250 000, iar daunele militare \u2013 nesemnificative!<\/p>\n

(4) Nu e lipsit de interes pentru teza mea sa constat ca procesul pentru crime \u00eempotriva umanitatii intentat lui Charles Taylor, ex-presedinte al Liberiei, pe fondul implicarii sale \u00een razboiul civil din Sierra Leone, proces desfasurat \u00een cadrul TSSL sTribunalul Special pentru Sierra Leonet de la Haga, a fost presarat cu scapari foarte grave. Alaturi de el, \u00een boxa acuzatilor, ar fi fost normal sa stea si unul sau mai multi dintre conducatorii marilor firme de traficare a diamantelor care au cumparat acele Blood Diamonds obtinute prin munca de sclav a unor civili, dar si traficantii occidentali care au furnizat, \u00een schimbul acestor diamante, arme pentru sav\u00e2rsirea omorurilor.<\/p>\n

(5) Criminalizarea razboiului se justifica astazi prin asimetria imperiala disimulata sub numele de \u201eteoria drepturilor omului\u201c si de complementul sau \u201edreptul de ingerinta umanitara\u201c, a caror punere \u00een aplicare cotidiana ne arata ca respectivele concepte nu sunt altceva dec\u00e2t instrumentele \u201ejuridice\u201c ale imperialismului occidental: v. Tribunalul Penal International \u00eenfiintat de Statele Unite pentru\u00a0 pedepsirea \u201ecrimelor de razboi\u201c comise \u00een Bosnia-Hertegovina de catre responsabilii politico-militari s\u00e2rbi; v. mica comisie de ancheta si placebo-urile juridice locale pentru pedepsirea responsabililor politico-militari ai bombardamentelor \u00eentreprinse asupra populatiilor civile palestiniene din Gaza (inclusiv cele care au folosit bombe cu fosfor) de catre avioanele si\u00a0 blindatele israeliene. Dar liniste absoluta c\u00e2nd vine vorba de crimele comise de americani \u00een Irak si Afganistan, de torturile din \u00eenchisorile clandestine ale CIA etc.! Vechea vorba a lui Pascal: \u201eAdevar dincolo de Pirinei, minciuna dincoace!\u201c<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201eCei iubiti de zei mor tineri\u201c Heraclit Mica nota introductiva Las\u00e2nd la o parte faptul ca progresul tehnic cu siguranta schimba modalitatile de informare si posibilitatile de manipulare a indivizilor, trebuie acceptata evidenta ca a ramas totusi ceva neschimbat \u00een c\u00e2mpul politicii: anume determinarea raportului fondator prieten\/ dusman \u2013 perfect si tardiv pus pe tapet… Cite\u0219te mai mult »Reflectii asupra politicii practice (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[3297,3296,3300,3298,3299,3295],"class_list":["post-4306","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-manipularea-indivizilor","tag-modalitati-de-informare","tag-pasaje-din-confesiunile-sfantului-augustin","tag-politica-practica","tag-politica-si-morala","tag-progresul-tehnic"],"views":1841,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4306","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4306"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4306\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4306"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4306"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4306"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}