\u00cen fine, trebuiau sa se scurga toate umorile, antipatiile si resentimentele cu radacini mai vechi la adresa lui Adrian Marino pentru ca sa apara cea mai pertinenta imagine asupra acestei controversate figuri proeminente a culturii rom\u00e2ne: o datoram lui Aurel Sasu care a avut inspirata idee de a str\u00e2nge \u00eentr-un volum publicistica din tinerete a lui Adrian Marino, de la articolul de debut despre H. Sanielevici din \u201eJurnalul literar\u201c, 2 oct. 1939 si p\u00e2na la cel despre Kleist din \u201eNatiunea\u201c, 1 sept. 1947. Volumul, aparut la Editura Eikon sub \u00eengrijirea lui Aurel Sasu, contine 110 din cele peste 150 de articole identificate de acelasi harnic si competent istoric literar. Surpriza \u2013 daca de surpriza poate fi vorba si nu, mai degraba, despre nenorocita si de at\u00e2tea ori dovedita superficialitate \u201eistorica\u201c \u00een cunoasterea si aprecierea\u00a0 putinelor mari individualitati culturale din patrimoniul national \u2013 surpriza, asadar, consta \u00een \u201edescoperirea\u201c \u00een oglinda scrierilor din tinerete a figurii intelectualului la maturitate si senectute. O maturitate \u201emodelata\u201c, fara \u00eendoiala, de cei trei lustri si ceva de puscarie si domiciliu obligatoriu \u00eendurati de \u201esinguraticul\u201c mare carturar. \u00censa \u00een mare masura, omul era ca si \u201efacut\u201c \u00een intervalul primei tinereti, de la 18 la 26 de ani, \u00eentre 1939 si 1947, iar ce a urmat, toate revelate acum \u00een \u201eViata unui om singur\u201c, nefiind altceva dec\u00e2t contextualizarea si exemplificarea ideilor dint\u00e2i cu ceea ce istoria dramatica si tragica a vietii politice si intelectuale din ultima jumatate a secolului trecut i-a pus la dispozitie. Inclusiv inevitabilul \u201evenin\u201c pe care climatul acestei epoci si vieti i l-a strecurat \u00een caracter, comportament si, \u00een cele din urma, \u00een cerneala cu care si-a scris opera. Uneori, ca \u00een cazul biografiei lui Macedonski, aceasta cerneala veninoasa ascunde sub veninul resentimentar al eroului despre care scrie complexele si traumele istorice ale autorului \u00eensusi. Nu e un caz aparte, singular, ci unul \u201etipic\u201c si emblematic sub care putem face si descrie portretul intelectualului rom\u00e2n sub dictatura. Multi si-au ascuns propriile suferinte \u00een biografiile celor despre care au scris. Adrian Marino nu este o exceptie. Cum se vede autorul \u201eIntroducerii \u00een critica literara\u201c \u00een oglinda articolelor din \u201etinerete\u201c identificate, culese si publicate de Aurel Sasu? Fondul principal de idei si obsesii din acele articole dezminte \u201etineretea\u201c criticului: va pastra acele idei p\u00e2na \u00een pragul disparitiei si-si scrie \u201etestamentul\u201c, \u201eViata unui om singur\u201c, \u00een lumina lor. Cel care observa acest \u201erefuz\u201c al tineretii este Ilie Rad, care, \u00eentr-un foarte patrunzator articol din \u201eTribuna\u201c (187, 2010) scrie: \u201eDesigur, ca orice carte sau editie care va urma din creatia lui Adrian Marino, volumul \u00abCultura si creatie\u00bb va fi involuntar judecat prin raportarea la faimosul volum de memorii \u00abViata unui om singur\u00bb\u201c (Polirom, 2010). Din aceasta perspectiva, se poate spune ca recentul volum de publicistica anticipa unele idei si conceptii ale autorului incluse \u00een memoriile publicate \u00een 2010.\u201c Trec\u00e2ndu-le \u00een revista, Ilie Rad \u00eencepe cu refuzul \u201etineresc\u201c al lui Marino de a se considera critic literar, eseist sau scriitor, singura calitate pe care si-o revendica fiind aceea de ideolog literar. Simptomatic este \u00een aceasta privinta chiar debutul sau cu un articol despre H. Sanielevici, critic literar si ideolog, succesorul lui Gherea, autorul \u201eNeoiobagiei\u201c, care nota ca nu eterna schimbare a legilor si Constitutiei ne poate scoate din criza morala si economica, ci pur si simplu \u201erespectarea legilor\u201c. Cea mai mare revolutie \u00een Rom\u00e2nia \u2013 spunea Gherea \u2013 ar fi aplicarea legilor! \u201e\u00cen volumul la care ne referim \u2013 scrie Ilie Rad \u2013 sunt nu putine cazurile c\u00e2nd un scriitor sau altul, rom\u00e2n sau strain, este judecat din aceasta perspectiva de ideologie literara\u201c si da, \u00een continuare, sirul de articole din tinerete care reflecta aceasta idee obsedanta prezenta masiv \u00een \u201etestamentul\u201c spiritual al criticului de idei literare. Alta obsesie anticipata \u00een paginile de \u201etinerete\u201c se refera la urgenta, mai mereu neglijata, a \u201econstructiei ample, monumentale, durabile\u201c, la pasiunea pentru sinteza si lucrari fundamentale strict necesare unei culturi relativ tinere ca a noastra. \u00cen acest punct \u201et\u00e2narul\u201c discipol este o \u201esosie\u201c a maestrului sau mai t\u00e2rziu detestat, \u201edivinul critic\u201c G. Calinescu. \u201eDispretul exprimat explicit pentru clasa taraneasca, pentru felul de a fi al taranului rom\u00e2n, traitor \u00een mizerie, cu latrina \u00een fundul curtii, care si-a facut din siretenie un mod de a supravietui \u2013 arata Ilie Rad \u2013 este si el anticipat.\u201c De aici dezinteresul si antipatia fata e \u201eruralul\u201c Marin Preda din partea celui ce se va situa la antipodul cultului, a atitudinii pioase si a supremei reverente cuprinsa \u00een celebrele discursuri de receptie pe teme taranesti ale lui Blaga, Rebreanu si Sadoveanu. Consecvent \u00een dispret, Adrian Marino \u00eel va pastra p\u00e2na la ultima lui carte, fapt \u00een sine regretabil, dar emblematic pentru consecventa lui spirituala, sfid\u00e2nd asa o butada a lui E. Lovinescu (\u201enumai boul e consecvent!\u201c). Tot la 18 ani, \u00een plina \u201etinerete\u201c, \u00eencepe si razboiul de-o viata \u00eempotriva publicistilor si foiletonistilor. Iata-l pe batr\u00e2nul Marino \u00een \u201et\u00e2narul\u201c din 1946: \u201eLa gurile Dunarii domneste un dispret suveran pentru \u00abclasici\u00bb. Jurnalismul literar si compilatia b\u00e2ntuie cu furie. De unde o suficienta absoluta pentru tot ce depaseste informatia literara de toate zilele, o vocatie stranie a efemerului, o lipsa totala de seriozitate si de curiozitate pentru literatura rom\u00e2na fundamentala\u201c. \u00cen redactii, sustine el, asadar \u00een \u201efurnalele\u201c vietii literare \u201edomneste, de cele mai multe ori, doar improvizarea, superficialitatea, compilarea cea mai cinica.\u201c O propozitie ca aceasta va fi reluata \u00een aceiasi termeni peste mai bine o jumatate de veac: \u201eDetest b\u00e2rfa literara, spiritul meschin de cafenea\u201c scrie cel care, \u00een \u201eViata unui om singur\u201c va face destule observatii si dezvaluiri compatibile cu … \u201eb\u00e2rfa\u201c detestata. Urmatoarele r\u00e2nduri dintr-un articol din 1946 \u2013 avea 25 de ani! \u2013 par dedicate celor cu care se va razboi, la 65 de ani, pe seama efemeritatii cronicii literare: \u201eIata de ce socotesc \u00abcronica literara\u00bb, afara de cazul c\u00e2nd intra \u00eentr-un fel oarecare \u00een programul ascuns de lucru (e cazul lui G. Calinescu si al tuturor autorilor autentici de autentice \u201eistorii ale literaturii\u201c \u2013 n.n.), drept o mare primejdie. Ea risipeste energia, toceste sensibilitatea prin lectura ne\u00eencetata de opere ratate si minore, abate de la meditatia str\u00e2nsa si de la ideile generale, fara ca aceste cronici sa ofere adesea prilejul unei constructii oarecare. Afara de faptul c\u00e2nd sunt scrise cu mare talent (Saint-Beuve, Gourmont), culegerile de foiletoane sunt informe si plicticoase. Cronicarul literar, care alearga la redactie saptam\u00e2nal cu foiletonul \u00een buzunar, este un biet functionar.\u201c Are dreptate ca \u201efoiletonul\u201c toceste sensibilitatea si \u00eendeparteaza de la ideile generale, iar daca regula cam asta este, Marino scapa exceptiile, \u00eencep\u00e2nd cu G. Calinescu, acelea \u00een care c\u00e2te un \u201ebiet functionar\u201c cu un \u201eg\u00e2nd ascuns\u201c izbuteste sa dea la iveala din foiletoanele saptam\u00e2nale cu care alearga la redactie o autentica istorie a literaturii. Cazuri rare, dar nu inexistente. \u00cen fine, \u201et\u00e2narul\u201c Marino detesta ca si \u201ebatr\u00e2nul\u201c cu acelasi nume \u201ehuliganismul cultural\u201c care dispretuieste \u201e\u00eentreaga cultura europeana\u201c, iar c\u00e2nd acest complex de superioritate e \u00eenvins, cadem \u00een cel de inferioritate, \u201ecomplexul Dinicu Golescu\u201c, acela ce se \u00eenscrie ca un leit-motiv obsedant \u00een \u201eViata unui om singur\u201c. \u201eDar mai sunt \u2013 noteaza Ilie Rad \u2013 si alte consideratii premonitorii: elogiul singuratatii (\u00ab\u00cemi place acest cuv\u00e2nt: singur, unul din cele mai frumoase din toate limbile\u00bb), alergia la impostura si diletantism, lipsa de inhibitie \u00een fata a tot ce vine din Occident (\u00abDe multa vreme am pierdut superstitia indiscutabilei superioritati a cartii straine\u00bb)\u201c. \u00cen toate articolele \u201etineretii\u201c lui iluzorii, Adrian Marino este acelasi cu autorul \u201eVietii unui om singur\u201c: un mare intelectual care a \u00eenceput sa fie \u201ebatr\u00e2n\u201c de la 18 ani, c\u00e2nd debuteaza si marea suferinta din miezul singuratatii sale absolute si iremediabile. Defaimatorilor lui le-a scapat fiorul tragic al unei biografii exemplare \u00een aceasta privinta.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen fine, trebuiau sa se scurga toate umorile, antipatiile si resentimentele cu radacini mai vechi la adresa lui Adrian Marino pentru ca sa apara cea mai pertinenta imagine asupra acestei controversate figuri proeminente a culturii rom\u00e2ne: o datoram lui Aurel Sasu care a avut inspirata idee de a str\u00e2nge \u00eentr-un volum publicistica din tinerete a… Cite\u0219te mai mult »Acelasi Adrian Marino…<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1625,3290,3292,3291,476,542],"class_list":["post-4297","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-adrian-marino","tag-antipatii-scriitori","tag-aurel-sasu","tag-dictatura","tag-intelectuali","tag-securitate"],"views":2727,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4297","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4297"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4297\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4297"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4297"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4297"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}