{"id":425,"date":"2009-12-10T11:18:57","date_gmt":"2009-12-10T09:18:57","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=425"},"modified":"2009-12-10T11:21:00","modified_gmt":"2009-12-10T09:21:00","slug":"un-film-ca-o-confesiune-%e2%80%93-%e2%80%9econcertul%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-film-ca-o-confesiune-%e2%80%93-%e2%80%9econcertul%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"Un film ca o  confesiune \u2013 \u201eConcertul\u201c"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Scrisoare deschisa<\/strong><\/em><br \/>\n<em>Domnule Radu Mihaileanu,<br \/>\nAceasta este o scrisoare dechisa, de multumire, pentru ca ati dat lumii unul dintre cele mai frumoase filme pe care l-am vazut vreodata, \u201eConcertul\u201c, la care nu m-am putut abtine sa nu merg deja de patru ori (intr-o saptam\u00e2na).<br \/>\nAm stat in r\u00e2ndul int\u00e2i, precum Truffaut, si am r\u00e2s, si am pl\u00e2ns, si m-am minunat de tot ceea ce se petrecea pe ecran. Sunt regizori care \u201etraiesc prea mult\u201c si confunda viata cu filmul sau regizori care traiesc intr-o lume a lor si a caror realitate cinematografica pare falsa, adusa la extrem, mult prea jucata.<br \/>\nSi, desigur, sunt regizori care inteleg si viata si filmul, reusind sa le impace intr-o uniune at\u00e2t de armonioasa, ca e imposibil sa-ti retii lacrimile.<br \/>\nDumneavoastra, care nu incetati sa va surprindeti publicul de la \u201eTrahir\u201c incoace, ne daruiti acum prin \u201eConcertul\u201c cea mai emotionanta confesiune regizorala din c\u00e2te s-au facut.<br \/>\nNu degeaba presa internationala a vuit, caci filmul este absolut orgasmic, accentele comice fiind suficiente inc\u00e2t sa-ti confere o stare grozava de euforie, dar substratul dramatic, pe muzica de Ceaikovski, te loveste din plin la final.<br \/>\nAm observat ca \u201eobsesia\u201c pentru minciuna ca element de salvare apare si aici, la fel ca in \u201eTrain de vie\u201c, la fel ca in \u201eVa, vis et deviens\u201c, fiind, se pare, o \u201eobsesie\u201c ce-si are radacinile ad\u00e2nc infipte in istoria dumneavoastra personala, incep\u00e2nd cu tatal care si-a schimbat numele in trecut pentru a nu i se descoperi originea evreiasca si continu\u00e2nd cu faptul ca, atunci c\u00e2nd ati plecat din tara, ati spus ca veti merge intr-o scurta vizita la o ruda din Israel si nu v-ati mai intors.<br \/>\nAsadar, notele personale nu lipsesc din nici o creatie pe care ati semnat-o, insa felul in care le imbinati cu filmul este cu adevarat remarcabil si demn de lauda.<br \/>\nMa credeti sau nu, cu tot curajul pe care mi-l poate da v\u00e2rsta si faptul ca incerc sa devin, cu fiecare cronica scrisa, un bun critic de cinema, imi este foarte greu sa-mi astern pe h\u00e2rtie parerile despre \u201eConcertul\u201c tocmai pentru ca il iubesc at\u00e2t de mult. Sigur ca ma asteptam sa fie excelent, fara indoiala, dar nu ma asteptam sa-mi taie rasuflarea si sa izbucnesc in lacrimi de eliberare la sf\u00e2rsit.<br \/>\nSpun \u201eeliberare\u201c pentru ca am fost acolo, am fost in film, am trait prin Andrei (Aleksei Guskov) si Sacha (Dmitri Nazarov), prin Anne-Marie Jacquet (M\u00e9lanie Laurent) sau prin Irina Filipovna (Anna Kamenkova), sotia care isi iubeste barbatul at\u00e2t de mult inc\u00e2t e dispusa sa faca orice pentru ca el sa-si implineasca visul.<br \/>\nMi-a placut ca ati indrumat-o pe M\u00e8lanie Laurent sa joace firesc si curat, asa cum cerea un asemenea rol, si am adorat schimbul de priviri de pe scena, pe care ambii actori l-au \u201esimtit\u201c si ne-au aratat ca-l simt.<br \/>\nPersonajul meu preferat ram\u00e2ne Sacha Grossman, caruia Dmitri Nazarov i-a dat tot din el: privire, \u201egreutate\u201c, umor involuntar, tandrete, bunatate, sacrificiu, modestie si dragoste.<br \/>\nIar unul dintre cele mai importante lucruri in acest film e ca \u201etotul curge\u201c. Nimic nu e plasat la int\u00e2mplare, nimic nu te ataca prin duritate, nimic nu frapeaza prea mult si chiar si cel mai dramatic episod este indulcit de muzica lui Ceaikovski, care face totul sa para doar un vis ur\u00e2t din care te trezesti cu bine si mergi mai departe cu z\u00e2mbetul pe buze.<br \/>\nUltimul episod, cu orchestra concert\u00e2nd la Ch\u00e2telet, e filmat superb si are parte de un montaj perfect, care transmite tot ceea ce se vrea transmis, toate emotiile, dar fara vorbe inutile, fara patetisme ieftine, asa cum s-ar fi putut int\u00e2mpla intr-un film de o asemenea factura.<br \/>\nAs mai avea multe sa adaug, dar confesiunea mea asupra \u201eConcertului\u201c este mai putin importanta dec\u00e2t confesiunea in sine pe care o faceti dumneavoastra prin intermediul lui.<br \/>\nAsadar inchei aici.<\/em><\/p>\n<p><em>Cu drag,<br \/>\nSinopsis<\/em><\/p>\n<p>\u201eLe Concert\u201c prezinta povestea celui mai bun dirijor din Rusia, Andrei Filipov (Aleksei Guskov), care in urma cu trei decenii a refuzat sa renunte la muzicienii sai evrei, suferind consecintele: ultima sa reprezentatie, \u201eConcertul pentru vioara in D major\u201c de Ceaikovski a fost oprit la jumatate.<br \/>\nAcum el lucreaza tot la Balsoi, dar ca om de serviciu si viseaza sa ajunga sa dirijeze din nou. Ceilalti muzicanti s-au rasp\u00e2ndit prin Moscova, prest\u00e2nd diferite munci, de la soferi de taxi sau de ambulante p\u00e2na la v\u00e2nzatori in piata.<br \/>\nNiciunul nu mai indrazneste sa spere sa se intoarca de unde a fost alungat. Niciunul, in afara de Andrei, caruia i se ofera si ocazia perfecta, un concert la Ch\u00e2telet, in Paris. El afla int\u00e2mplator despre aceasta ocazie si se hotaraste sa-si reuneasca orchestra si sa pretinda a fi altceva: chiar orchestra din Balsoi.<br \/>\nAsa ca pornesc toti spre Franta, cu o liota de tigani care ii ajuta sa-si obtina pasapoarte false si cu sticlele de votca tinute bine in s\u00e2n.<br \/>\nUn cockail Molotov, gata sa exploteze.<br \/>\nConcertul, \u201eun concert ca o confesiune\u201c, pe l\u00e2nga dorinta de a pune la punct lucrurile cu destinul, insemna pentru Andrei si o datorie morala, fata de violonista de renume international, Anne-Marie Jacquet (M\u00e8lanie Laurent), pe care a cerut-o special ca solista.<br \/>\nSi iata ca Parisul tot ii asteapta cu sufletul la gura pe farsorii care c\u00e2ndva fusesera maestri.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Scrisoare deschisa Domnule Radu Mihaileanu, Aceasta este o scrisoare dechisa, de multumire, pentru ca ati dat lumii unul dintre cele mai frumoase filme pe care l-am vazut vreodata, \u201eConcertul\u201c, la care nu m-am putut abtine sa nu merg deja de patru ori (intr-o saptam\u00e2na). Am stat in r\u00e2ndul int\u00e2i, precum Truffaut, si am r\u00e2s, si&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-film-ca-o-confesiune-%e2%80%93-%e2%80%9econcertul%e2%80%9c\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Un film ca o  confesiune \u2013 \u201eConcertul\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[241,242,239,83,240],"class_list":["post-425","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-aleksei-guskov","tag-balsoi","tag-concertul","tag-film","tag-le-concert"],"views":4112,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/425","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=425"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/425\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=425"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=425"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=425"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}