{"id":4234,"date":"2010-09-02T09:48:39","date_gmt":"2010-09-02T07:48:39","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=4234"},"modified":"2010-09-02T09:48:56","modified_gmt":"2010-09-02T07:48:56","slug":"ochiul-lui-osiris","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ochiul-lui-osiris\/","title":{"rendered":"Ochiul lui Osiris"},"content":{"rendered":"

Mircea Muthu, Ochiul lui Osiris,<\/em> Editura Eikon,
\nCluj-Napoca, 2009<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Mircea Muthu a publicat la Editura Eikon, sub acest titlu cam pretios, dar nu lipsit de relevanta, un volum de dialoguri ce cuprinde interviurile pe care le-a acordat in ultimele doua decenii, aparute cu precadere in reviste culturale precum \u201eAdevarul literar si artistic\u201c, \u201eTribuna\u201c, \u201eOrizont\u201c ori \u201eTomis\u201c, dar si in cotidiene ca \u201eZiua\u201c sau \u201eZiarul financiar\u201c. Ele intereseaza cu atat mai mult cu cat reputatul istoric al culturii, estetician, critic literar, nu se numara printre cei ce cauta cu tot dinadinsul luminile rampei, ci e, mai ales, un om de biblioteca si de catedra, preocupat de teme majore si dificile, in primul rand, cum se stie indeosebi in mediile academice, de balcanismul literar si, in general, de arealul cultural sud-est european, un spatiu despre care afirma in deplina cunostinta de cauza ca este \u201eun veritabil sac fara fund pentru cercetatori\u201c. Numai ca, ne-am putea intreba, parafzandu-l pe poetul din veacul al XIX-lea, unde ni sunt cercetatorii? Nu prea se vad, si ma tem ca Mircea Muthu ar avea dreptate sa se considere fara trufie nu doar \u201esolus contra omnes\u201c, cum zice la un moment dat vorbind despre balcanismul literar, ci si cam singurul cercetator roman contemporan printre cei ai amintitului spatiu caruia profesorul clujean i s-a dedicat si i-a consacrat ample studii si sinteze.
\nCea mai importanta dintre acestea, in trei volume, este \u201eBalcanismul literar romanesc\u201c. O trilogie care – ne reaminteste autorul – se incheie cu doua eseuri. In cel intitulat \u201ePreliminarii la ontologia lui \u00abintre\u00bb\u201c, Mircea Muthu il pune alaturi de \u201eintru\u201c al lui Constantin Noica \u2013 \u201epiatra unghiulara\u201c \u2013 pe \u201eintre\u201c, ca \u201eposibil operator ontologic, indelung verificat de postularile geopolitice si istorice sud-estice\u201c si \u201eresimtit altfel, mult mai acut, in spatiul transilvan decat in Vechiul Regat\u201c. Intr-un alt interviu, ideea este exprimata si mai transant: \u201eCred ca este mai important \u00abintre\u00bb: intre Orient si Occident, intre cosmocentrism si antropocentrism etc\u201c.
\nRevenind la \u201ebalcanism\u201c, retin opinia potrivit careia \u201ee necesara eliminarea sensului peiorativ din acest termen\u201c care s-a instalat demult si persista in mentalul colectiv, cauza principala fiind \u201etransferul de sens, eronat si acesta, existent in asa-numitul bizantinism\u201c. Din punctul sau de vedere, balcanismul este un concept-imagine.
\nSe poate vorbi la noi de un balcanism literar? Raspunsul lui Mircea Muthu la aceasta intrebare mi se pare lamuritor: \u201eBalcanismul estetic ca restituire si fixare a dramei cu reversul sau parodic e semnul de vitalitate a celulei creatoare din acest spatiu aflat, s-a spus, la rascrucea imperiilor vii sau moarte. Asezat in nordul Dunarii, adica in limesul fostei Turcocratii, spiritul romanesc detine o situatie privilegiata, beneficiind de perspectiva ce faciliteaza filtrarea elementelor provenite din, vorba lui I.L.Caragiale, \u201eduhul balcanic\u201c. Aliajul, de pilda, dintre geniul liric al carpato-dunareanului si vocatia pentru epic a rasariteanului sau functiunea sanctiunii etice cu autocratismul estetic (ca in cazul lui Mateiu Caragiale) specifica, particularizeaza balcanismul literar romanesc\u201c.
\n\u201eArdelean suta la suta\u201c, cum insusi se simte, as spune se legitimeaza, Mircea Muthu e de o consecventa exemplara privind atat temele cercetarilor si analizelor sale in domenii precum estetica, morfologia culturii si, fireste, balcanologia, cat si ideile pe care le-a formulat si le-a sustinut in studiile, eseurile, articolele publicate de-a lungul mai multor decenii. \u201eOchiul lui Osiris\u201c atesta, intre altele, tocmai aceasta consecventa si este, in fond, un autoportret al omului si intelectualului. Confesandu-se, scriitorul isi defineste personalitatea inainte de toate prin ceea ce numeste \u201eautoconstructie prin intermediul Cuvantului\u201c. Intr-o marturisire din 1990, aparuta in \u201eRevista de istorie si teorie literara\u201c si\u00a0 intitulata: \u201eDe ce scriu? In ce cred?\u201c, cu care de altfel se si deschide volumul, Mircea Muthu scria: \u201eCred cu obstinatie in capacitatea recuperatoare a cuvantului, precum si in forta sa regeneratoare intr-o civilizatie a imaginii, adesea inflationara. Gratie paginii manuscrise ori tiparite, \u00abcerul instelat\u00bb se afla in mine, regalitatea textului inverseaza astfel celebra formulare din testamentul kantian\u201c. In interviul realizat de Sergiu Adam, scriitorul bacauan ii pune in fata, cu referire si la conditia de scriitor, vechea intrebare a lui Epictet: \u201ePreferi sa fii bogat sau fericit?\u201c, la care Mircea Muthu raspunde: \u201eSi una, si alta; pana acum insa nu sunt nici bogat, si nici fericit. Probabil ca nici nu voi fi. Totusi, daca vorbim despre putinta de a fi fericit, permiteti-mi sa-i raspund eu lui Epictet cu un citat din Apocalipsa Sf. Ioan, X, 10: \u00abAtunci am luat cartea din mana ingerului si am mancat-o, si era dulce in gura mea ca mierea, dar dupa ce am mancat-o, sufletul meu s-a amarat\u00bb. Om al cartii, traiesc asemenea momente, privilegiate, zic eu, de fericire amara\u201c. Celor de la \u201eA treia Europa\u201c care il chestioneaza daca s-a simtit vreodata ne-european, le declara categoric: \u201eMa simt ne-european oriunde ma deplasez si am – ca la Bucuresti, de pilda – sentimentul provizoratului eternizat\u201c.
\nO fi poate scrisul lui Mircea Muthu lipsit de spontaneitate, conform propriei aprecieri, dar multe propozitii, sintagme ale sale – \u201efericire amara\u201c, \u201eprovizoratul eternizat\u201c etc. – sunt inspirate si nu putine memorabile, rod al unei spontaneitati elaborate. Formularile, reflectiile, vadesc, acolo unde contextul o permite, si o natura lirica. Nu e de mirare pentru cine stie ca autorul a scris si probabil mai scrie si poezie. \u201eTransilvania este, pentru mine, sira spinarii verticala, scaldandu-se in imensa lacrima a strabunilor si parintilor mei, alunecati in uitare\u201c – zice carturarul si scriitorul, tulburandu-ne profund. E aproape obligatoriu sa citez acum si o alta asertiune a sa: \u201eRomania nu este si nu va deveni un stat federal, in pofida presiunilor facute cu manusi sau chiar cu parul, ca in unele judete din secuime\u201c.
\nIn conservatorismul taranesc, aici, \u201ela rascrucea imperiilor vii si moarte\u201c, Mircea Muthu vede un mare avantaj al nostru. Altminteri, el, conservatorismul, exista in orice loc de pe Pamant unde sunt oameni care lucreaza\u2026pamantul, adica tarani. Criticul si esteticianul clujean insusi ar putea fi considerat conservator cand afirma: \u201eIn arealul romanesc s\u2026t, unde sedimentarile etnopsihologice sunt inca in curs, scriitorul nostru ar trebui sa fie un exemplum, iar opera lui sa aiba functia inalt-pedagogica in care cea estetica se include\u201c. Ceea ce mi-a adus aminte de Mihai Ralea, care spunea ca arta este intotdeauna pedagogica.
\nMi se pare definitorie pentru un \u201eardelean suta la suta\u201c si aceasta marturisire pe care o consemnam in interviul meu cu Mircea Muthu, publicat intr-un numar din 2002 al saptamanalului \u201eAdevarul literar si artistic\u201c si in volumul \u201eParalele inegale\u201c (Polirom, 2003): \u201eNu ma recunosc in personajele lui Caragiale\u201c. Este surprinzator, cel putin la prima vedere, pentru un cercetator al balcanismului literar. Criticul semnala cu acel prilej faptul ca marele scriitor – cel mai national scriitor roman, cum credea Ralea – este incomplet\u00a0 analizat. Nu s-a raspuns la multe intrebari: \u201eDe pilda, Caragiale a vrut sau nu sa se stabileasca in Ardeal? A avut trei tentative. De ce n-a putut sau a renuntat sa o faca? Poate ca daca s-ar fi stabilit dincolo de munti, s-ar fi schimbat ceva in scrisul sau\u201c. Dincolo de faptul ca in istoria literara, ca si in istoria mare, cu \u201edaca\u201c nu se poate opera fiindca nu este revelator, ma indoiesc ca mutarea intr-o alta provincie a tarii ar fi schimbat ceva in scrisul lui Caragiale. Mircea Muthu imi mai spunea ca si-a pus problema dimensiunii tragicului la Caragiale, parerea sa fiind ca nu exista tragic la autorul \u201eScrisorii pierdute\u201c intrucat ironia, \u201ecariul ironiei corosive\u201c, diminueaza tragicul. Sunt si alte intrebari privindu-l pe Caragiale, dar si pe Rebreanu de pilda, pe care Mircea Muthu (si) le punea, cu o anumita gravitate, in dialogul cu autorul acestor insemnari. As incheia, fireste, tot cu o marturisire a sa: \u201eEu nu am gasit nicaieri la Caragiale sublimul\u201c.
\nEu l-am gasit. Este \u201esublimul\u201c romanesc. Ne place sau nu, Caragiale ne exprima total. Nu putem iesi din proiectul lui, orice am face. Avea dreptate P.P.Carp cand constata ca \u201eaistia suntem si altii de la Viana nu putem aduce\u2026\u201c<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Mircea Muthu, Ochiul lui Osiris, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2009 Mircea Muthu a publicat la Editura Eikon, sub acest titlu cam pretios, dar nu lipsit de relevanta, un volum de dialoguri ce cuprinde interviurile pe care le-a acordat in ultimele doua decenii, aparute cu precadere in reviste culturale precum \u201eAdevarul literar si artistic\u201c, \u201eTribuna\u201c, \u201eOrizont\u201c ori… Cite\u0219te mai mult »Ochiul lui Osiris<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3238,71,3235,3236,3237],"class_list":["post-4234","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-balcanism-in-literatura-romana","tag-interviuri","tag-mircea-muthu","tag-ochiul-lui-osiris","tag-volum-de-dialoguri"],"views":5380,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4234","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4234"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4234\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4234"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4234"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4234"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}