6. Lumina, dulce lumina
\nPrintre aceste avataruri ale luminii in poezia eminesciana trebuie sa ne oprim si la pasajul din \u201eSatira IV\u201c ce descrie trecerea zilei in noapte si care este mult, foarte mult miscat prin punctuatie din intentiile autorului. Iata versurile in editiile noastre curente ce alimenteaza atatea antologii si manuale scolare: \u201eLuna\u2026 luna iese-ntreaga, se inalt-asa balaie\/ Si din tarm in tarm dureaza o carare de vapaie,\/ Ce pe-o repede-nmiire de mici unde o asterne\/ Ea, copila cea de aur, fiica negurii eterne;\/ Si cu cat lumina-i dulce tot mai mult se lamureste,\/ Cu-atat valurile apei, cu-atat tarmul parca creste,\/ Codrul pare tot mai mare, parca vine mai aproape\/ Dimpreuna cu al lunei disc, stapanitor de ape.\u201c Exista, intr-adevar, un scrupul al virgulei la Eminescu \u2013 de n-ar fi s-o privim decat pe aceasta din ultimul vers: ea vrea sa spuna ca stapanitor de ape este codrul, nu discul lunii. Sensul nu poate fi altul decat acela ca umbra codrului a acoperit in intregime apa. Este o apa care are tarmuri, ca un lac \u2013 dar si valuri, ca un rau; nu este, insa, nici lac nici rau, apa de predilectie a lui Eminescu in poezie este iazul, adica ceea ce am numi astazi o acumulare cu ecluza sau stavilar, poetul fiind atent mai ales la \u201eiezatura\u201c, locul unde apa se scurge catre alta acumulare. Daca ne amintim de poezia \u201eLacul\u201c, chiar si acolo apa tremura in cercuri albe, deci se misca, iar barca are lopeti dar si carma, deci este miscata. Aici, in \u201eSatira IV\u201c avem versurile care indica o curgere a apei chiar energica: \u201eAi putea sa lepezi carma si lopetile sa lepezi,\/ Dupa propria lor voe sa ne duca unde rapezi.\u201c Remarca, rogu-te, forma \u201erapezi\u201c pe care scrierea de azi o refuza. Mai sus Eminescu are: \u201ece pe-o rapede’nmiire de mici unde o asterne\u201c, corectata de asemenea azi in \u201ece pe-o repede-nmiire\u201c, sintagma greu de rostit datorita repetarii sacadate a vocalei \u201ee\u201c \u201e. Cand planta in aceasta serie vocala a poetul era atent tocmai la eufonie. Mai sus, in versul prim, el mai avea o data acest a in pozitie oarecum atipica \u2013 si-l scotea dintr-o pozitie tipica, astfel: \u201eLuna\u2026 luna esa ‘ntreaga, se inalt’ asa balae.\u201c Noi avem, cum am transcris mai sus: \u201eiese\u201c, \u201ebalaie\u201c, adica am modernizat gramatical schimband sistemul eufonic \u2013 pentru ca de un sistem este vorba unde \u201ee\u201c alterneaza cu \u201ea\u201c pentru o rostire frumoasa. Rezultatul: acea imposibila, cacofonica exprimare \u201ece pe-o repede-nmiire\u201c care ne face ori sa ne muscam limba ori sa ne intoarcem buzele pe dos, cum ar zice I. E. Toroutiu. Trebuie amintit ca Eminescu are si forma \u201erepede\u201c, dar in cateva contexte foloseste vocalismul \u201ea\u201c, cum este aici pentru eufonie \u2013 ori in \u201eDe cate ori iubito\u201c, unde versul 5 este \u201eIar peste mii de sloiuri de valuri rapezite\u201c (la fel, modernizat astazi in \u201erepezite\u201c). Nu stiu daca este neaparat diferenta clara de sensuri, dar \u201evaluri repezite\u201c, cum avem azi, sugereaza miscarea, valurile reale, iar \u201evaluri rapezite\u201c \u2013 poate prin atractie fata de \u201ezapada\u201c, sa zicem \u2013 sugereaza miscarea inghetata, inghetul care a prins valurile in miscare.
\nRevenind la textul din \u201eSatira IV\u201c, atrag atentia ca manuscrisul are formele gramaticale: \u201eiese\u201c, \u201ebalaie\u201c, \u201erepezite\u201c. Nu este, insa, pentru prima data cand manuscrisul difera fata de \u201eConvorbiri literare\u201c. E usor a spune ca revista avea propria ortografie, cum s-a mai spus, si sa revenim la manuscris ca vointa auctoriala \u2013 dar trebuie sa se observe ca aici, ca in atatea alte locuri, in \u201eConvorbiri literare\u201c se organizeaza o linie eufonica, adica intentionata. Nu ma poate nimeni convinge ca Eminescu voia sa se citeasca\/ recite cacofonic: \u201ece pe-o repede-nmiire de mici unde\u201c \u2013 mai ales cand am exemplele de mai sus care arata cat de elegant plia el rostirea pe alternanta vocalica. Ce e in manuscris \u2013 sunt forme de studiu, aruncari grabite de cuvinte pe hartie \u2013 ultimele retusuri sunt cele din prima tiparitura supravegheata de autor. Cand \u201eConvorbirile\u201c erau la Iasi, spalturile mergeau prin posta sau prin curier catre autorii din Bucuresti, pentru corecturi, cum stim din scrisorile lui Maiorescu.
\nRevenim, totusi, la \u201ecodrul stapanitor de ape\u201c: cum ne vom reprezenta imaginea? Dar\u2026 cum ne vom reprezenta noi, oare, imaginea din versul 5 al citatului de mai sus: \u201eSi cu cat lumina-i dulce tot mai mult se lamureste\u201c?! Se lamureste, adica, lumina dulce a lunii? Dar, are luna lumina cand i se zice \u201eEa, copila cea de aur, visul negurii eterne\u201c? Luna este un vis al intunericului, adica este luminata de alte astre, umbra lor este lumina ei iar negura eterna se amageste, viseaza lumina de aur. S-ar putea lamuri luna, de vreme ce la inceputul pasajului este \u201ebalaie\u201c, adica tulbure, iar in final va fi \u201edisc\u201c, adica atat de clara \u2013 incat o poti lua de pe cer\u2026Textul spune, insa, ca se lamureste \u201elumina dulce a lunii\u201c, o situatie foarte alambicata. Aici este obligatoriu sa acceptam punctuatia din \u201eConvorbiri literare\u201c, pe care n-o sustine, insa, manuscrisul 2282 (O.II,p.343), si anume acea virgula atat de plina de sens: \u201eSi cu cat lumina-i dulce, tot mai mult se lamureste;\/ Cu-atat valurile apei, cu-atat tarmul par’ca creste.\u201c Se lamureste, asadar, \u201eluna\u201c, cum am inteles mai sus, si anume: se lamureste \u201ecu cat lumina-i dulce\u201c. Rezulta ca \u201ei\u201c din expresia \u201elumina-i dulce\u201c este verb, nu pronume ca in punctuatia actuala a poemului.
\nAvem, iata, un loc unic in poezia eminesciana: \u201elumina este dulce\u201c cu sensul \u201ese indulceste\u201c. Scapam, astfel, de paradoxul in care a infundat Titu Maiorescu acest pasaj scotand virgula \u2013 si intelegem ca este vorba de o descriere a fazelor lunii pe masura ce lumina din bazinul cosmic se indulceste, adica se egalizeaza cu intunericul. Sesizam ca este acel timp din \u201easfintitul serii\u201c care-i place foarte mult poetului. Facem imediat legatura cu alt pasaj unde iarasi o virgula maioresciana ne-a dat multa bataie de cap, din poemul \u201eLasa-ti lumea ta uitata\u201c. Este vorba tot despre lumina serii tarzii. Textul actual: \u201eInaltimile albastre\/ Pleaca zarea lor pe dealuri,\/ Aratand privirii noastre\/ Stele-n ceruri, stele-n valuri.\u201c Virgula dupa versul 2 ii apartine lui Maiorescu; in \u201eSatira IV\u201c, pasajul de mai sus, el scosese o virgula \u2013 aici pune una. Nu este o compensatie, lucrurile se petrec dupa necesitatea fiecaruia in parte, dar aceasta simetrie are rol mnemotehnic, in sensul ca ne aduce de la un pasaj la altul. Maiorescu introduce o cauzalitate in natura, inaltimile se dau la o parte ca sa arate omului ceva, cu scopul de a arata. E ca o demonstratie unde pastelul se supune regulii horatiene: omul sta la gura sobei, desfunda Falernul iar natura din jur se dezlantuie ca sa-l bucure. Probabil ca Maiorescu a fost obisnuit cu pastelul lui Vasile Alecsandri. Poemul eminescian genuin spune mai mult, imaginea este construita pe expresia de limba \u201ese deschid cerurile\u201c, inaltimile albastre sunt gramezi imense de ceruri care-si pleaca zarea in laturi, pe dealurile din jur, iar privirea vede de la sine maximul si minimul cosmic. Personajul din \u201eLasa-ti lumea\u201c este lacul \u2013 si el este patruns de lumina lunii intr-un mod special: \u201eIata lacul\u2026 Luna plina,\/ Poleindu-l, il strabate,\/ El, aprins de-a ei lumina,\/ Simte-a lui singuratate.\/\/ Tremurand cu unde ‘n spume\u2026\u201c (si aici Maiorescu \u2013 urmat de editorii sai \u2013 scoate virgule, dupa cum l-am urmarit\u2026). Revenim si insistam: Lumina poleieste lacul pe orizontala si apoi il strabate pe verticala, pana in adancuri, facandu-l sa tremure, iar efectul este ca el, lacul, isi simte singuratatea. Pastelul eminescian spune ca iubirea cosmica este imensa, gigantica, lumina o creeaza si, acolo unde patrunde, naste singuratati, id est: face elementele cosmice sa-si simta singuratatea categoriala, ca se defineasca\/ individualizeze. Iubirea nu amesteca, nu dizolva, nu tulbura \u2013 ci este cunoastere de sine prin lumina, in-luminare. In fata acestui urias tablou cosmic omul frisoneaza, este chiar putin speriat. Iubirea cosmica este mult mai intensa decat iubirea omeneasca, in cosmos perechea umana pare simpla jucarie, este mica si umila, sfioasa chiar.
\nAceste lucruri le spune, insa, poezia eminesciana genuina \u2013 nu textul infasurat in virgule sau desfasat de virgulele necesare, dupa caz, de care ne servim noi astazi. Urmarim lumina in poezia eminesciana \u2013 si avem multe perdele de pus ori de dat la o parte pentru a limpezi privirea.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
6. Lumina, dulce lumina Printre aceste avataruri ale luminii in poezia eminesciana trebuie sa ne oprim si la pasajul din \u201eSatira IV\u201c ce descrie trecerea zilei in noapte si care este mult, foarte mult miscat prin punctuatie din intentiile autorului. Iata versurile in editiile noastre curente ce alimenteaza atatea antologii si manuale scolare: \u201eLuna\u2026 luna… Cite\u0219te mai mult »Eminescu: Zece \u201ebasne\u201c filologice (V)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3185,91,3183,3184],"class_list":["post-4139","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-citate-eminescu","tag-n-georgescu","tag-poezie-eminescu","tag-stilistica-eminescu"],"views":4681,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4139","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4139"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4139\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4139"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4139"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4139"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}