{"id":411,"date":"2009-12-10T11:06:28","date_gmt":"2009-12-10T09:06:28","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=411"},"modified":"2009-12-10T11:07:12","modified_gmt":"2009-12-10T09:07:12","slug":"numai-opera-brasov-va-procura-elixirul-dragostei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/numai-opera-brasov-va-procura-elixirul-dragostei\/","title":{"rendered":"Numai Opera Brasov  va procura&#8230;  ELIXIRUL DRAGOSTEI!"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><em><strong>&#8230; scrie pe fluturasul distribuit in sala, la finalul spectacolului, de tinerele locuitoare ale satului italian in care se depanase povestea lui Nemorino si a Adinei, a lui Belcore si a Giannettei, sub manevrele \u201eoculte\u201c ale doctorului Dulcamara. Si asa, seara cu \u201eElixirul dragostei\u201c de Donizetti s-a incheiat precum a inceput, in atmosfera de buna dispozitie, cu publicul \u2013 care a umplut la maximum sala Operei Brasov \u2013 in plin antren. Cum altfel, daca fetele din cor au trecut c\u00e2nt\u00e2nd printre r\u00e2ndurile de scaune si au invitat spectatorii la nunta?&#8230; <\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n<p>\u201eElixirul dragostei\u201c a fost o noua premiera lirica la Brasov, dupa care s-a tras cortina peste cea de-a saptea editie a Festivalului International de Opera si Balet, manifestare devenita traditionala.<br \/>\nDelicios spectacol! \u201eVinovata\u201c este, desigur, inventivitatea fara frontiere a regizorului Cristian Mihailescu, receptata cum se cuvine de cor, de balet, de solisti. Si transferata direct spectatorilor. Am afirmat si cu alte prilejuri, am consemnat&#8230; Cristian\u00a0 Mihailescu, dupa peste doua decenii de regie lirica, a atins o maturitate in analiza care ii permite identificarea cu precizie a secventelor cheie ale actiunii si are drept comandament suprem motivarea publicului printr-o densitate de evenimente scenice care duc componenta teatrala a operei spre ideal. Asa a fost si acum.<br \/>\nFoarte serios profesionist, stap\u00e2n pe mestesugul sau, regizorul sesizeaza momentele periculoase, condamnate la statism si le imbogateste prin orice mijloace, fie scenografice, fie \u201emisc\u00e2nd\u201c alte personaje ale actiunii sau chiar propun\u00e2nd altele noi. Sa notez&#8230; Doctorul Dulcamara soseste, in chip de extraterestru, insotit de trei asistente-balerine care nu ram\u00e2n simple figurante, ci ii sustin ilustrativ cunoscuta arie \u201eUdite, udite, o rustici\u201c din primul act sau ii servesc drept confidente in apart\u00e9-urile din duetul cu Adina (actul secund). Miscare continua, datorata autoarei coregrafiei, Nermina Damian. In alta secventa, de tot hazul este luarea masurilor pentru noile haine militare ale lui Nemorino. Se ocupa&#8230; aghiotantul lui Belcore.<br \/>\nFiecare personaj este tratat cu minutiozitate. Notarul \u2013 rol mut \u2013 nu se multumeste cu o simpla aparitie, ci trece prin scena intr-o vadita stare de euforie bahica. Unul din soldatii lui Belcore este un vadit fan al&#8230; \u201egalaticului\u201c Lionel Messi, nr. 19 de la Fotbal Club Barcelona. Pentru suculenta barcarolei \u201eIo son ricco e tu sei bella\u201c (Dulcamara \u2013 Adina din actul secund) pledeaza si jocul simpatic a doua&#8230; papusi uriase. Sunt tente de vodevil care subliniaza specificul de opera comica al \u201eElixirului\u201c donizettian. Giannetta, eroina privita \u2013 de regula \u2013 ca personaj periferic, este aici activa, agitata, prezenta peste tot, comentatoare a actiunii.<br \/>\nIn alte momente, Mihailescu procedeaza exact invers si impune stop-cadru coristilor, tocmai spre a sublinia o fraza sublima, un arioso splendid (\u201eAdina, credimi\u201c), un duet minunat (Adina \u2013 Nemorino, din actul al II-lea). Echilibrajul este foarte bine cumpanit si subsumat ideii de spectacol in care muzica ram\u00e2ne esentiala dar, in context, nu exista clipa in care regizorul sa nu puncteze o stare, o situatie, sa nu comenteze o traire.<br \/>\nScenografia lui Serban Iuca este simpla. De turneu sau de&#8230; criza? Aproape goala, scena are doar c\u00e2teva practicabile, doua-trei obiecte de decor, perdele si, pe fundal, proiectiile lui Alexandru Serban: holde de gr\u00e2u c\u00e2t vezi cu ochii, stamine de maci, Isolde si Tristani indragostiti (hmm! nu c\u00e2nta oare Adina, \u201eDella crudele Isotta?\u201c), planete in plina competitie astrala (din care se desprinde, parca, vehiculul verzui gonflabil al lui Dulcamara), fluturi (idilici-idilici), tunuri de artilerie, inclusiv tunul-tar din Kremlin (Belcore este in elementul lui), fulgere globulare, sala armelor dintr-un castel medieval (Nemorino la oaste!), focuri de artificii.<br \/>\nIntr-asa abundenta de proiectii, de imagini, sigur ca redundanta cu textul nu poate fi evitata, poate a fost chiar dorita, dar totul curge, se schimba continuu si placut la vedere, domol, neagresiv. Este firescul discursului. Pe ici, pe colo, se mai strecoara naivitati copilaresti, vezi inimioarele zburatoare din finalul fericit al operei.<br \/>\nCostumele sunt clasice si cu agreabila coloristica.<br \/>\nIn distributie, Valentina Margaras (Adina), Mihai Irimia (Nemorino), Valentin Marele (Belcore), Dan Popescu (Dulcamara), Gabriela Hazarian (Giannetta), solisti mult iubiti de entuziastul public brasovean. Corul (pregatit de Diana Ramona B\u00e2ldea) si orchestra Operei Brasov au fost dirijate de Dorel Munteanu.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>&#8230; scrie pe fluturasul distribuit in sala, la finalul spectacolului, de tinerele locuitoare ale satului italian in care se depanase povestea lui Nemorino si a Adinei, a lui Belcore si a Giannettei, sub manevrele \u201eoculte\u201c ale doctorului Dulcamara. Si asa, seara cu \u201eElixirul dragostei\u201c de Donizetti s-a incheiat precum a inceput, in atmosfera de buna&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/numai-opera-brasov-va-procura-elixirul-dragostei\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Numai Opera Brasov  va procura&#8230;  ELIXIRUL DRAGOSTEI!<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[231,230],"class_list":["post-411","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-cristian-mihailescu","tag-opera-brasov"],"views":2527,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/411","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=411"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/411\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=411"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=411"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=411"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}