Am mai vorbit si cu alte prilejuri despre faptul ca muzeele publice, finantate, \u00een buna masura procentuala din taxele contribuabililor, trebuie sa se afle, \u00een primul r\u00e2nd, la dispozitia acestora. \u00cen unele tari, finantatorii (autoritatile publice, adica) s-au g\u00e2ndit sa nu alimenteze inflatia \u201einutil\u201c si sa mai taie din subventiile acordate muzeelor, las\u00e2nd \u00een schimb publicului accesul gratuit. Exista si o logica \u201eascunsa\u201c pentru acest demers. Aceasta porneste de la premisa ca muzeele, ca depozitare ale unor informatii de interes public, asa cum numai arhivele si bibliotecile mai detin, trebuie sa fie c\u00e2t mai mult (mai larg, daca vreti) accesibile publicului. Stiu ca, aparent, muzeele nu sunt distribuitoare de informatii, dar, \u00een realitate lucrurile stau exact asa. \u00cen fond, \u00een urma unei vizite la muzeu, ram\u00e2nem cu anumite informatii acumulate. Ca forma \u00een care ne sunt prezentate aceste informatii nu este cea \u201etraditionala\u201c (pe h\u00e2rtie) si ca muzeul nu ofera doar informatii, pur si simplu, asta este o cu totul alta problema. Ca regula generala, nici arhivele, nici bibliotecile nu stabilesc tarife de intrare \u00een institutiile lor, chiar daca gasesc diverse subterfugii pentru obtinerea unor mici venituri (cum ar fi taxarea executarii de copii dupa documente sau carti, de exemplu). \u00cen ceea ce priveste abordarea acestei probleme, \u00een cazul muzeelor, lucrurile stau diferit. \u00cen mai multe tari de traditie anglo-saxona (Regatul Unit si Suedia \u00eemi vin acum \u00een minte, la care trebuie adaugata Olanda, pentru anumite muzee), accesul publicului \u00een muzee se face gratuit. Ceea ce autoritatile din tarile respective considera a fi esential este ca cetatenii contribuabili sa aiba acces la informatiile din domeniul culturii care, \u00een mod evident, sunt de interes public. Faptul ca si o multime de necontribuabili (turistii) profita de acest lucru este, poate, mai putin relevant \u2013 pentru autoritati, \u00een orice caz, care sunt preocupate mai ales de soarta propriilor cetateni.
\nAici, ar fi necesara, poate, o paranteza. Problema accesului la informatii si la cultura a fost reglementata si \u00een Rom\u00e2nia, chiar prin Constitutie. Dreptul la informatie este asigurat prin prevederile articolului 31 (\u00eenca nu e cazul, ca \u00een Finlanda, de exemplu, ca cetatenii rom\u00e2ni sa beneficieze de un drept garantat la accesul la internet \u00een banda larga, pentru ca nu avem infrastructura necesara si nici prea multe sperante de a rezolva problema \u00eentr-un orizont de timp apropiat), iar accesul la cultura este reglementat \u00een articolul 33. Aici, trebuie spus ca persoana care a avut ideea \u00eenscrierii acestui drept \u00een Constitutie este Roland Cot\u00e2rlan (stiu ca cei mai multi dintre dvs nu ati auzit de el, dar e, poate, suficient sa spun ca este un jurist care, \u00een momentul revizuirii Constitutiei, lucra la Uniunea Scriitorilor din Rom\u00e2nia), iar cel care a depus amendamentul decisiv este senatorul, de atunci, Adrian Paunescu.
\nAccesul la cultura ne este garantat, \u00eentr-adevar, dar \u00een anumite conditii. Una dintre ele, \u00een cazul muzeului, este plata contravalorii unui bilet de intrare. Diferenta de abordare \u00eentre ceea ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een tarile anglo-saxone amintite si Rom\u00e2nia (dar si Franta, Italia, Spania, Grecia s.a.m.d, unde problema accesului gratuit \u00een muzee nu s-a pus niciodata, dec\u00e2t, poate, din calcule strict electorale si, asadar, pentru o scurta perioada de timp) este una care, aparent, tine doar de bagajul cultural al diferitelor tari europene. De altfel, nu \u00eent\u00e2mplator, natiunile care citesc ziare (pe h\u00e2rtie sau pe internet, nu asta este relevant), \u00een cea mai mare masura, sunt cele din nordul Europei, \u00een vreme ce \u201esudicii\u201c prefera sa se informeze, mai ales, din show-urile televizate). Totusi, este ceva mai mult de at\u00e2t.
\n\u00centr-adevar, \u00een perioada scursa de la Revolutia Franceza p\u00e2na la sf\u00e2rsitul Primului Razboi Mondial, atunci c\u00e2nd s-au nascut marile muzee din Europa, acestea erau, \u00een foarte mare masura, instrumente ale Statului (imperial sau national, putin importa, \u00een aceasta discutie) si, \u00een consecinta, rolul lor era, deopotriva, unul educativ si unul propagandistic (\u00een sensul sustinerii establishment-ului social al momentului, fie ca era vorba despre cel supranational, subordonat intereselor unei case dinastice fie, dimpotriva, de cel al statului fundamentat pe aspiratiile unei singure natiuni). Trecerea \u00een a doua jumatate a secolului trecut a dus la schimbarea perceptiei asupra muzeului, el fiind perceput mai ales ca instrument educativ, cu rol \u00een informarea cetateanului si \u00een asigurarea accesului la cultura.
\nRecentele schimbari de g\u00e2ndire din muzeologia europeana, care pot fi datate de pe la sf\u00e2rsitul Razboiului Rece\u00a0 duc, \u00eensa, la o noua schimbare de perceptie asupra muzeelor. Sigur, rolul lor \u00een sustinerea informatiei si a educatiei ram\u00e2ne de netagaduit, dar ele devin, tot mai mult, producatoare de divertisment. Important nu mai este, doar, ceea ce se expune ci, \u00een tot mai mare masura, cum se expune. Acest lucru este legat nu doar de faptul ca, din cauza bombardamentului informational la care este expus consumatorul de cultura, concurenta pe piata este foarte mare, iar privitorul asteapta sa primeasca informatia c\u00e2t mai frumos \u201eambalata\u201c. Important este si ca mare parte din informatia pe care consumatorul \u00een cauza o cauta poate fi obtinuta si \u00een format electronic, de pe internet sau prin intermediul CD-urilor si DVD-urilor. Or, cine doreste ceva mai mult, cine aspira la un contact nemediat electronic, cu obiectul tridimensional si, aparent, tangibil, trebuie sa faca un efort suplimentar. Si aici nu este vorba doar despre efortul de a veni la muzeu, ci si despre cel financiar. Daca la cele de mai sus adaugam faptul ca fiecare expozitie este, legalmente vorbind, o opera de creatie intelectuala, care trebuie recompensata ca atare, lucrurile capata, cred, o noua dimensiune.
\nRealizarea unei expozitii permanente a unui muzeu mediu, ca marime, si fara un patrimoniu foarte pretentios (din punctul de vedere al conservarii stiintifice a acestuia) costa cam 15 milioane de euro. Orice costuri suplimentare (cladire noua sau monument istoric restaurat, cercetari arheologice de salvare si de eliberare de sarcina arheologica, restaurarea patrimoniului muzeal etc.) pot duce la sume, \u00eentr-adevar, astronomice (pentru g\u00e2ndirea marunta a unui contabil de la nu stiu ce autoritate publica \u2013 ma grabesc sa adaug \u2013, unul gata sa plateasca o suma similara pentru asfaltarea unei strazi, dar ne\u00eenteleg\u00e2nd de ce costa at\u00e2t de mult un muzeu). Desigur, atunci c\u00e2nd muzeele sunt mari, iar ambitiile politice asijderea, costurile cresc proportional. Noul muzeu al Acropolei a costat, bunaoara, ceva mai mult de 125 milioane de euro. Marile proiecte muzeale europene, americane si asiatice se \u00eenv\u00e2rtesc, toate, cam \u00een jurul acelorasi sume, cu exceptia cazurilor \u00een care costa ceva mai mult. De exemplu, Muzeul de Arta Islamica din Doha a costat dou\u00e3 miliarde de euro. Evident, la asemenea costuri, nu ne putem astepta ca accesul \u00een muzee sa ram\u00e2na gratuit, pentru ca ceea ce se ofera este mult mai mult dec\u00e2t informatie, este spectacol. Cunosc oameni gata sa dea 100 de euro pe un bilet la un concert de muzica rock, dar care nu \u00eenteleg de ce ar trebui sa plateasca mai mult de doi euro ca sa intre la un muzeu (cel putin, c\u00e2nd este vorba despre muzee din Rom\u00e2nia; altfel, accepta sa dea 20 de euro ca sa viziteze Muzeul \u201eMadame Tussaud\u201c, care, evident, numai muzeu nu este, sau 15 euro, ca sa vada un mare muzeu occidental). Ceea ce ar trebui schimbat la noi este modul \u00een care percepem, ca societate, muzeul. Poate, atunci c\u00e2nd vom reusi acest lucru, vom \u00eentelege si de ce un muzeu costa at\u00e2t de mult. Cine doreste cultura trebuie sa plateasca!<\/p>\n
Nota:<\/strong> Am mai vorbit si cu alte prilejuri despre faptul ca muzeele publice, finantate, \u00een buna masura procentuala din taxele contribuabililor, trebuie sa se afle, \u00een primul r\u00e2nd, la dispozitia acestora. \u00cen unele tari, finantatorii (autoritatile publice, adica) s-au g\u00e2ndit sa nu alimenteze inflatia \u201einutil\u201c si sa mai taie din subventiile acordate muzeelor, las\u00e2nd \u00een schimb… Cite\u0219te mai mult »Muzeul contemporan, \u00eentre gratuitate si plata<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[3145,3146],"class_list":["post-4075","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-muzeele-publice","tag-subventii-muzee"],"views":1580,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4075","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4075"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4075\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4075"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4075"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4075"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\n1. Poate ca momentul politic international nu este doar o coincidenta cu ceea ce s-a int\u00e2mplat in evolutia, cel putin, europeana, a muzeelor…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"