{"id":4063,"date":"2010-08-19T08:54:34","date_gmt":"2010-08-19T06:54:34","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=4063"},"modified":"2010-08-19T08:56:05","modified_gmt":"2010-08-19T06:56:05","slug":"cum-i-au-ciuruit-pe-americani","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cum-i-au-ciuruit-pe-americani\/","title":{"rendered":"Cum i-au ciuruit pe americani"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Un roman care a primit \u201ePEN\/ Hemingway Award for Best First Novel\u201c si \u201eBarnes and Noble Discover Award\u201c, a fost pe lista \u201e10 Best Books of 2007\u201c de la \u201eThe New York Times\u201c si a ocupat locul al doilea in \u201eTop 10 Fiction Books (2007)\u201c al revistei \u201eTime\u201c. Si finalist la \u201eNational Book Award\u201c in acelasi an, a devenit imediat bestseller, iar p\u00e2na in prezent, a fost tradus si publicat in 25 de limbi.<\/strong><\/em><br \/>\nNu e vorba despre un thriller sau despre un mistery esoteric ori vreo carte in care se rasfata teorii ale conspiratiei. E chiar un roman \u2013 roman. Si, surprinzator, un roman de debut, caci prin \u201eThen We Came to the End\u201c (publicat recent de Humanitas Fiction \u2013 Raftul Denisei, cu titlul \u201eSi-atunci ne-au terminat\u201c), t\u00e2narul prozator Joshua Ferris (nascut in 1974) a intrat cu brio in literatura americana contemporana.<br \/>\nCucerita din prima, critica literara a considerat cartea \u201eun \u00abCatch-22\u00bb al lumii afacerilor\u201c. Si l-a plasat pe autor printre cei mai promitatori scriitori din noul val, alaturi de Jonathan Safran Foer.<br \/>\nDupa trei ani, in 2010, cu al doilea roman, \u201eThe Unnamed\u201c, Joshua Ferris a indreptatit entuziasmul criticii si interesul marelui public pentru scrisul sau. Ceea ce se int\u00e2mpla mai rar dupa un debut fulminant.<br \/>\n\u201eSi-atunci ne-au terminat\u201c (remarcabila traducere in limba rom\u00e2na semnata de Cornelia Bucur, o foarte buna cunoscatoare a literaturilor engleza si americana) e romanul unui inceput de criza. Al decaderii paradisului corporatist. Al exploziei internetului provocatoare de concedieri in valuri, de disponibilizari in companiile de peste Ocean. Transformarea in cosmar a Visului American in zorii celui de-al teilea mileniu.<br \/>\nCu autenticitate, umor in rafale, dublat de sarcasm si compasiune ce nu se sfieste, uneori, sa faca temenele melodramei, Joshua Ferris scrie un insolit roman cubicular \u2013 picaresc. Radiografie a vietii din alveolele unei agentii de publicitate din Chicago, in care o puzderie de copywriteri si designeri bine infipti in meserie isi duc viata in secvente standardizate: idei, proiecte, sedinte, farse, pauze de cafea. Scriitorul reviziteaza subtil regulile romanului popular \u2013 foile -tonistic, mai la vedere, in delicioase rezumate ale actiunii la inceputuri de capitole, mai in tesatura, c\u00e2nd transforma autorul omniscient si omniprezent intr-un narator amestecat printre personaje, solidar cu ele, vorbind in numele lor, la persoana int\u00e2i plural. Ca vocea unei generatii ajunse la maturitate, pe care bunastarea, traiul fara riscuri, profesionalismul recunoscut si remunerat ca atare o face t\u00e2fnoasa si suficienta, dar si aplecata spre copilarie, sa nu zic infantilizare, acestea din urma fiind semnele particulare ale culturii corporatiste. \u201eEram ciufuti si prea bine platiti\u201c se prezinta personajele la inceputul romanului printr-o voce colectiva in ale carei sonuri se insinueaza rostirea auctoriala. Un artificiu narativ care face priza directa cu cititorul, sedus chiar de la prima pagina sa intre in jocul individualizarii eroilor de (aparenta) bufonada care se va transforma treptat intr-o epopee a supravietuirii.<br \/>\nConcedierea in valuri, fara explicatii, concedierile individuale care ii urmeaza, subred motivate si ele, sunt situatii limita in care personajele ies din masa amorfa si devin protagonistii unor povesti in rama, rasucite, meandrate, nespuse p\u00e2na la capat, esantioane dintr-o realitate paralela aceleia aseptice din cubiculele companiei. Cei care pleaca traiesc stresul readaptarii, cei ce ram\u00e2n continua sub semnul spaimei. Sub asediul provizoratului, c\u00e2nd paradisul se naruie, si unii si altii afla lucruri noi despre fiecare. Ies si reintra in cadru cu repeziciune, perspectiva se schimba alert, trucurile supravietuirii scot din jobenul de magician al naratiunii, pe care Joshua Ferris il utilizeaza spectaculos, drame si istorii de viata credibile, familiare cititorilor traitori in zodia recesiunii. Si care pot compara, dincolo de trama romanesca, dincolo de fictiunea simbiotica unei realitati bine determinate, felul in care au fost ciuruiti americanii cu propria ciuruire.<br \/>\nJoshua Ferris stie, chiar de la debut, sa faca literatura asum\u00e2ndu-si suma de clisee care inseamna viata. Aproape nimic din ceea ce face parte din obisnuitul, din usor detectabilul existentei cotidiene nu lipseste din istoriile care ii individualizeaza personajele in si in afara corporatiei \u2013 stup din roman. Compasiunea, accentele melo, evolutia previzibila a faptelor nu sunt ocolite, dimpotriva, transpar cu pregnanta din fiecare capitol. Dezghiocate atent, c\u00e2nd cu detasare, c\u00e2nd cu implicare, in doze egale. Fictionalizarea e minima, neasteptatul e la indem\u00e2na cititorului intrat in joc. In chimia naratiunii care i se potriveste perfect. Iata o mostra spre exemplificare:<br \/>\n\u201eNe t\u00e2ram incet in sus pe trepte, catre usile aurii, tem\u00e2ndu-ne de ce ne asteapta inauntru. La inceput, disponibilizarile s-au facut in valuri. Apoi, pe masura ce practica s-a mai rafinat unul c\u00e2te unul, cum le-a venit mai bine. Ne temeam sa nu ajungem in Lower Wacker Drive. Fara slujba, nu vom mai fi platiti; fara salariu, vom fi dati afara din case; ramasi pe drumuri, vom sf\u00e2rsi in Lower Wacker, impartind spatiul cu carucioare de la autoservire si uit\u00e2ndu-ne cum ne degera si ni se innegresc picioarele. In loc sa ne batem pentru a adauga particula \u00abSenior\u00bb la titlurile actuale, vom scociori pe alei, in cautarea mucurilor de tigari care inca se puteau fuma. Era distractiv sa iti imaginezi disperarea finala. Dar era si datator de disperare. Nu credeam chiar ca vom fi claxonati din Lexus-uri de fostii colegi in timp ce treceau pe Lower Wacker, in drum spre casele lor din suburbii. Nu credeam ca vom fi nevoiti sa le facem cu m\u00e2na de l\u00e2nga butoaiele de metal, in care ardeau h\u00e2rtii. Dar faptul ca vom fi nevoiti sa completam un formular de somaj pe internet nu era totalmente exclus. Faptul ca vom aduna cu greu banii de chirie sau pentru plata ratei la casa reprezenta o perspectiva reala si infricosatoare\u201c(pagina 18).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Un roman care a primit \u201ePEN\/ Hemingway Award for Best First Novel\u201c si \u201eBarnes and Noble Discover Award\u201c, a fost pe lista \u201e10 Best Books of 2007\u201c de la \u201eThe New York Times\u201c si a ocupat locul al doilea in \u201eTop 10 Fiction Books (2007)\u201c al revistei \u201eTime\u201c. Si finalist la \u201eNational Book Award\u201c in&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cum-i-au-ciuruit-pe-americani\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Cum i-au ciuruit pe americani<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[3138,3137,3135,3136,3134],"class_list":["post-4063","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-fiction--raftul-denisei","tag-humanitas","tag-joshua-ferris","tag-proza-americana","tag-then-we-came-to-the-end"],"views":1713,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4063","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4063"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4063\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4063"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4063"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4063"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}